Synopsis:
Filmul se concentrează asupra unei instituţii din India, care, asemenea altora din această ţară, trezeşte neîncrederea occidentalilor. Dhobighat sunt cele mai mari spălătorii în aer liber din lume. În multe oraşe indiene, spălatul rufelor nu se face acasă. Este treaba celor numiţi dhobi wallahs, adică oamenii care spală. În Mumbay (fost Bombay), patru mii de dhobi wallahs spală, usucă, calcă şi livrează la domiciliu hainele a 15 milioane de locuitori. Dhobi wallahs, spălătorii, şi-au câştigat o oarecare faimă, datorită ghidurilor de călătorie şi articolelor din revistele de turism, care remarcă în special sistemul misterios si fără greş după care identifică hainele. Din maldăre nesfârşite de rufărie, nici o haină nu se rătăceşte. Spălate şi călcate, toate îşi găsesc drumul către proprietarii lor. Se spune că şi poliţia apelează uneori la dhobi pentru indicii în urmărirea infractorilor. Dhobi sunt consideraţi membri ai unei clase inferioare, iar ocupaţia de spălător este ereditară. Filmul lui Giorgio Garini are meritul de a trece dincolo de exotic şi de spectaculos, apropiindu-se de aceşti oameni şi de poveştile lor.