Imagini caleidoscopice, dublate de un eseu dens, se îmbina pentru a descrie Bucurestiul de azi, un oras al contrastelor, o capitala europeana cu ambitii occidentale înecate într-un laissez-faire esentialmente balcanic. ...

Thus Oma Tsamkxao, un vânător Ju/`hoan din Deşertul Kalahari îşi aminteşte de prima lui întâlnire cu realizatorul de film etnografic, John Marshall, în 1951. John, sora şi părinţii lui au venit în Kalahari pentru a studia ultimii vânători-culegători independenţi din sudul Africii. O ŢARĂ ÎNDEPARTATĂ vorbeşte despre viaţa ju/`hoansi-lor şi despre economia lor străveche bazată pe partidele de vânătoare cu săgeti otrăvite şi pe culesul unor ierburi sălbatice. Filmul este totodata o cronică a primilor ani ai unei relaţii care a durat mai mult de o jumătate de secol. Cu propriile cuvinte, Toma, soţia lui !U şi membri ai familiei lor extinse îşi povestesc istoriile personale şi descriu societatea Ju/`hoan. Toma spune povestea unei vânători care a durat o zi întreagă. « Femeile fac lucruri importante, la fel ca barbaţii. Noi, femeile, hrănim oamenii.» marturiseşte !U. Într-adevăr, membrii familiei Marshall află că ierburile adunate de femei şi fete reprezentau 80% din dieta Ju/`hoan. Ju/`hoansi aveau toate cele necesare în anii '50, însă vechiul mod de viaţă era greu. « Eram stăpâni peste sete şi foamete», spune Toma. Astfel, mulţi ju/`hoansi visau la o viaţă mai bună. O ţară îndepărtată este prima parte din seria în cinci părţi A KALAHARI FAMILY. ...

In 1983, tot mai multi Ju/'hoansi se stabilesc in Tsumkwe. S-au format trei comunitati de fermieri, iar cresterea vitelor este principala lor ocupatie. Noile comunitati se confrunta cu o noua problema. Departamentul de Protectie a Naturii vrea sa creeze o rezervatie de vanatoare pe pamantul Ju/'hoansi-nilor, unde acestia nu vor mai avea voie sa-si tine vitele sau sa-si planteze recoltele. Ei vor fi incurajati sa se comporte ca niste « Bosimani » - sa se imbrace in piei, sa adune ierburi si sa vaneze spre amuzamentul turistilor. IN CAUTAREA APEI vorbeste despre un deceniu de mari eforturi din partea fermierilor in incercarea lor de a-si revendica pamanturile. Cum conflictul devine din ce in ce mai puternic, John Marshall si fermierii decid sa-si faca propriile gauri de sonda. Cu mai multa apa ei pot face mai multe ferme ceea ce ar intari revendicarea lor. Intre timp, presiunea internationala asupra Africii de Sud de a parasi Africa de Sud-Vest devine tot mai puternica. Imbunatatirea relatiilor intre Ju/'hoansi si guvern pare posibila. Tsamko, fiul lui Toma, conduce o delegatie la organele administrative cu o petitie, protestand impotriva rezervatiei de vanatoare. In cele din urma, departamentul de Proctie a Naturii anunta ca in locul rezervatiei de vanatoare, va promova aici vanatoarea de trofee, cu siguranta, o varianta mai buna ca cea dintai. Sperand intr-un viitor mai democratic, delegatii comunitatilor de fermieri tin cont de conventia Ju/'hoansi atunci cand intocmesc legile dupa care spera sa-si guverneze pamanturile. ...

In 1978, dupa 20 de ani, Marshall il reintalneste pe Toma si familia lui !U. Ca marea majoritate a Ju/'hoansi-lor, ei se stabilisera in Tsumkwe, un spatiu administrativ instituit de sud-africanii care guverneaza teritoriul din sud-vestul Africii. Au venit aici in cautarea apei, a unui loc de munca si a unei vieti mai bune. Desi in Tsumkwe, alimentul de baza a Ju/'hoansi-lor este porumbul, cei care au un loc de munca, ce-i drept, putini la numar, isi cumpara bauturi alcoolice. Betia, violenta si bolile datorate saraciei, toate sunt prezentate in filmul CAPATUL DRUMULUI. Noul mod de viata creeaza diferente pe care Ju/'hoansi niciodata nu le-au mai trait. Cand Forta de Aparare sud-africana a inceput sa recruteze Ju/'hoansi si sa plateasca salarii uriase celor care luptau impotriva fortelor de eliberare ale Organizatiei Oamenilor din sud-vestul Africii, numita SWAPO, aceste diferente sunt si mai evidente. Marshall si colegul lui Claire Ritchie au inregistrat declinul societatii Ju/'hoan din 1980-81 cand Tsumkwe a fost cunoscut sub numele de „locul mortii". Sperand sa reinstaureze un mod de viata stabil, Ju/'hoansi incep sa colaboreze cu o fundatie pentru dezvoltare, a carei baze a fost pusa de tatal lui Marshall. Fundatia ii ajuta sa lucreze pamantul iar in 1981, familia lui Toma paraseste Tsumkwe-ul, revenind la vechiul lor mod de viata in Gautcha. Capatul drumului este a doua parte din seria in cinci parti A Kalahari Family. ...

In 1989, dupa douasprezece decenii de dominatie coloniala, Africa de Sud-Vest e pe punctul de a deveni Namibia independenta. Au fost create douazeci si opt de comunitati de fermieri Ju/`hoan, insa oamenii continua sa-si revendice pamanturile din Nyae Nyae. DE NECLINTIT ne vorbeste despre eforturile membrilor cooperativei fermierilor Ju/'hoan de a-si gasi rudele in districtele fermiere ale albilor si in tinuturile etniilor de culoare si sa le ajute sa se intoarca in Nyae Nyae. Filmul urmareste vietile disperate ale Bosimanilor deposedati de bunurile lor - saraci, infometati, exploatati - printre care membrii cooperativei il intalnesc pe /Qui Chapman. /Qui, un fermier Ju/'hoan foarte indemanatic, care lucreaza pentru un fermier alb si castiga 120 Rand ($80 SUA) pe luna. Obligat sa cumpere cele necesare existentei familiei sale de la magazinul fermierului, /Qui lucreaza pentru porumb. Activitatea politica se intensifica odata cu apropierea independentei. Organizatia Oamenilor din Africa de Sud-Vest, sau SWAPO, Ju/`hoansi ii sustin pe fermierii Ju/`hoan si sarbatoresc victoria SWAPO in alegerile nationale din 1991 sponsorizate de Natiunile Unite. Trupele ONU ajuta familia lui /Qui Chapman sa se mute langa o gaura de sonda in Nyae Nyae. Cu ceva mai mult decat o pompa si cateva unelte /Qui e fericit ca familia lui poate de acum inainte sa-si lucreze propriul pamant. ...

In 1992 independenta Namibiana atrage nivele fara precedent de ajutor international pentru Ju/hoansi, insa oamenii se plang ca fundatia pentru dezvoltare nu mai serveste interesele lor. MOARTEA PRIN MIT vorbeste despre schimbarea politicii care incuraja activitatea fermiera cu cea care incurajaza managementului vietii in salbaticie si turismul cultural. In vreme ce John Marshall si Ju/hoansi incearca sa determine autoritatile sa sustina activitatile fermiere, asistam la manifestarea puterii “Mitului Bosimanului”. Acest Mit - o credinta cum ca Ju/hoansi sunt nascuti pentru a vana si pentru a trai in armonie cu natura - neaga Ju/'hoansi-lor posibilitatea de a-si schimba economia si de a supravietui pe cont propriu. Ju/hoansi indura cruda realitate de a-si vedea vitele omorate de lei si pompele de apa distruse de elefanti. In 1994, Ju/hoansi voteaza unanim pentru demiterea din functie a directorilor fundatiei, dar actiunile lor nu reusesc sa opreasca exploatarea resurselor naturale sau alocarea fondurilor pentru acest proces. In 1996, avand promisiunea imbogatirii, Ju/hoansi voteaza pentru insaurarea unei politici de conservare a naturii. Ce au inteles ei de fapt despre politica pe care o sustineau? Filmul se incheie in anul 2000 cand membrii consevatori ai Ju/hoansilor primesc suma 75 dolari namibieni (aproximativ 10,50 USD) de persoana - echivalentul profitului a doi ani de vanatoare de trofee. In timp ce mai multe ferme dau faliment, familii intregi sunt nevoite sa se reintoarca in la viata grea din Tsumkwe. ...

Un film despre viata oamenilor dintr-un sat izolat din munti, unde barbatii pleaca zi de zi la munca pamântului, precum biblicul Adam, iar femeile ramân sa vada de casa plina de copii, la fel ca Eva. Frumusetea aspra a peisajelor de munte alterneaza cu momente din viata lor cotidiana. Oamenii vorbesc despre întâmplari de demult si despre greutatile de azi. Structura filmului urmeaza menirea fiecaruia în rânduielile vietii rurale. În timp ce pe barbati îi vedem în afara satului, la muncile de vara, femeile sunt filmate acasa, unde îsi petrec cea mai mare parte a vietii. Filmul spune povestea emotionanta a unor oameni ce traiesc într-o lume pe cale sa dispara. ...

Radio Nomad FM e un post local, care emite în orasul Agadez si pe o raza de 50 km în desertul nigerian. Postul transmite stiri si e profilat pe emisiuni culturale si educative, fiind foarte ascultat de localnici si chiar având o oarecare influenta asupra lor. Desi titlul induce ideea ca Nomad FM ar fi personajul principal, filmul îl foloseste doar ca pretext, pentru a ajunge la oamenii locului si la povestile lor. Pe vremuri centru comercial înfloritor, Agadez a fost întodeauna un oras al multor etnii si culturi. Negri si tuaregi, sedentari si nomazi, au o istorie comuna, din care nu au lipsit momentele dramatice. Orasul are un spirit deschis, iar comunitatea îmbina conservatorismul cu dorinta de adaptare la modern. Filmul vorbeste despre oameni si despre preocuparile lor: schimbarile sociale, rolul femeilor în comunitate, religie, traditie si relatia tuturor cu lumea moderna. Într-o abordare personala, autorii îsi dezvaluie propria experienta din timpul realizarii acestui film. Dupa cum aveau sa declare într-un interviu: "La început, oamenii din Agadez pareau total straini, dar ne-am dat seama curînd ca au aceleasi preocupari ca si noi sau vecinii nostri de acasa. Doar ca societatea lor functioneaza dupa alte reguli". ...

Un film despre viata unor nomazi moderni, diplomatii, membri ai unui trib cu ritualuri si credinte specifice si chiar vorbitori ai aceleiasi limbi. Urmarind rutina zilnica a Ambasadorului Finlandei la New Delhi, filmul patrunde în viata familiei diplomatului dincolo de fatada îndeobste cunoscuta publicului. Pe lânga petreceri stralucitoare si întâlniri oficiale, viata diplomatilor se scurge între orele de munca si grijile zilnice. Mai e si problema acomodarii la o cultura total diferita de cea de acasa, cu care se confrunta copiii ambasadorului la sosirea în India. Conflictul dintre India si Pakistan, care pentru cei mai multi dintre noi e doar o stire printre celelalte, afecteaza familia diplomatului în mod direct. Dupa ani de cercetare antropologica printre populatiile nomade din Siberia, Tuva si India, Jouko Aaltonen îsi îndreapta camera catre "nomazii" occidentali expusi unei culturi diferite de a lor. "Pentru mine" declara autorul, "acest film este despre confruntarea cu o alta cultura. În fond, cu totii suntem pe undeva nomazi." ...

Filmul analizează problema emigrării saşilor transilvăneni în Germania. Înainte de 1989, mulţi saşi din România şi-au depus actele pentru emigrare. Foarte puţini au primit aprobarea autorităţilor comuniste. Unii au reuşit să fugă peste graniţă. Alţii însă au fost nevoiţi să aştepte ani de-a rândul permisiunea de a-şi vizita rudele din Germania. După prăbuşirea sistemului comunist, graniţele s-au deschis în sfârşit şi majoritatea populaţiei săseşti a hotărât să părăsească România. Sate întregi au rămas părăsite. Configuraţia etnică a populaţiei s-a modificat complet în doar câţiva ani. Filmul urmăreşte viaţa puţinilor saşi rămaşi să locuiască în satul Hammersdorf, lângă Sibiu. ...

Cu mai bine de treizeci de ani în urmă, unei familii dintr-un sat maramureşean i se năştea primul copil. Toată lumea era fericită pentru că era băiat şi era sănătos. La scurt timp însă, o boală misterioasă i-a deformat şi i-a paralizat membrele. Mai mult, au apărut şi semne de tulburare psihică. Diagnosticul a fost implacabil: distrofie musculară, paralizie şi oligrofenie. avenit şi cel de-al doilea copil şi foarte curând simptomele aveau să se repete. Părinţii nu şi-au pierdut speranţa de a avea un copil sănătos, dar şi cel de-al treilea fiu al familiei a avut aceeaşi soartă ca şi fraţii săi mai mari. Filmul trece dincolo de imaginrea şocantă a celor trei fraţi, înspre o analiză a credinţelor populare care stau la baza viziunii sătenilor asupra destinului tragic al acestei familii. ...

Filmul urmăreşte pe parcursul unui an o familie extinsă de romi aparţinând comunităţii Băieşilor, care trăiesc într-o sărăcie extremă. Autorul îi însoţeşte în drumurile pe care le fac din cătunul lor din munte spre satele din vale, unde târguiesc mături şi coşuri pentru bani sau mâncare. Aceste "expediţii" de iarnă sunt de fapt un drum al supravieţuirii, pentru că familia nu are nicio altă sursă de venit. Filmul este mai mult decât povestea zbaterilor lor pentru supravieţuire. Pe parcursul lui, aflăm de ce băieşii fug de munca câmpului, care sunt relaţiile lor cu ciobanii români şi cum îi privesc pe băieşii bogaţi din comunitate, asa-numitii "bişniţari", care au făcut averi imense din escrocherii cu inele false. Observăm o gândire mitologică, activată în viaţa de zi cu zi, alături de sentimentul de apartenenţă la credinţa ortodoxă. Urmărind acest film, le înţelegem poate mai bine viaţa, cu suferinţele şi cu absurdităţile ei, şi ajungem să îi admirăm pentru că îi fac faţă cu spirit şi cu umor. ...

Filmul se înscrie în amplul proiect de cercetare al lui MacDougall asupra copilăriei şi adolescenţei la Şcoala Doon din nordul Indiei. Tema centrală o constituie dinamica socială a grupului, iar filmul prezintă viaţa de internat la Şcoala Doon, cea mai renumită şcoala de băieţi din India. Filmul analizează valorile şi sistemul educaţional rezervat reprezentanţilor clasei de mijloc din India şi elitei post-coloniale în general. Există în cadrul grupului o diversitate de origini şi personalităţi. Unii sunt lideri înnăscuţi, alţii sunt victime ale farselor şi batjocurii. Unii sunt puşi pe hartă, alţii pacifişti. Un element important al filmului îl constituie conversaţiile dintre băieţi, care abordează o varietate de subiecte precum cauzele agresiunilor şi ale războaielor, dorul de casă, mâncarea de la restaurant sau cum trebuie să te adresezi unei fantome. Proiectul Doon a început în 1997 şi s-a concretizat în cinci filme despre diferitele aspecte ale copilăriei şi adolescenţei, despre masculinitate, estetica socială a instituţiilor, postcolonialism şi educaţia elitelor din sudul Asiei. ...

De şapte ani, Lars lucrează într-o brutărie, mereu în schimbul de noapte. Îl urmărim în rutina lui nocturnă şi îl auzim vorbind despre lucrurile cărora le simte cel mai mult lipsa. Sunt lucruri ce ar părea oricui banale: să te uiţi seara la televizor, să dormi când afară e întuneric, să simţi ziua razele soarelui pe faţă. Un film despre un personaj a cărui meserie, fără a fi ieşită din comun, îl împiedică să ducă viaţa obişnuită pe care şi-o doreşte. ...

Compozitorul de jazz şi trompetistul francez Michel Marre, admirator al muzicii tradiţionale româneşti, porneşte într-o călătorie în România. Filmat şi montat într-o maniera nonconformista, documentarul însoţeşte întreaga călătorie, care devine pretextul revelării impresiilor subiective ale întâlnirilor muzicianului occidental cu muzica, oamenii şi locurile din România. ...

Cartierul Dharavi din Mumbai (fostul Bombay) este considerat a fi cea mai mare mahala din Asia. Înghesuiţi între un cartier modern cu zgârie-nori şi o zonă rezidenţială elegantă, un milion de oameni trăiesc în cocioabe îngrămădite pe o suprafaţă de mai puţin de 20 de kilometri pătraţi. Pentru mulţi, cartierul este doar o dovadă a faptului că, în ciuda creşterii economice din ultimii ani, India rămâne o ţară foarte săracă. Dar pentru cei care locuiesc aici, Dharavi este mai mult decât atât. Este locul unde viaţa e accesibilă şi unde găsesc de lucru. Filmul aduce în prim plan actvitatea a doi asistenţi sociali în cadrul aşa-numitelor comitete de vecinătate, unde încearcă să rezolve conflicte locale, utilizând metode importate din practica europeană. Experienţele trăite pe viu în Dharavi se suprapun peste percepţia pe care ei, ca reprezentanţi ai clasei de mijloc, o au despre mahala în general si despre Dharavi în particular: un focar al mizeriei şi crimei. Filmul are o construcţie complexă, în mai multe straturi, care se provoacă la o vizionare critică şi pertinentă. ...

În cultura occidentală, moartea cuiva apropiat e un moment peste care se spune că trebuie să treci cât mai repede, pentru a reveni la aşa-zisa “viaţă normală”. Unii însă refuză aceasta despărţire completă şi definitivă, considerând că relaţia lor cu cel decedat nu s-a sfârşit odată cu înmormântarea. Cimitirul devine astfel un spatiu social, al interacţiunii între vii şi al întâlnirii lor cu cei morţi. Autorul a ales un cimitir din Londra pentru a observa modurile diverse în care oamenii îşi comemorează rudele sau prietenii dispăruţi, îngrijindu-le mormintele, aducând flori şi cadouri sau stând de vorba cu ei. Oamenii vorbesc cu naturaleţe despre momentul critic al despărţirii, pe care fiecare l-am trăit sau îl vom trăi odată. ...

Filmul se concentrează asupra unei instituţii din India, care, asemenea altora din această ţară, trezeşte neîncrederea occidentalilor. Dhobighat sunt cele mai mari spălătorii în aer liber din lume. În multe oraşe indiene, spălatul rufelor nu se face acasă. Este treaba celor numiţi dhobi wallahs, adică oamenii care spală. În Mumbay (fost Bombay), patru mii de dhobi wallahs spală, usucă, calcă şi livrează la domiciliu hainele a 15 milioane de locuitori. Dhobi wallahs, spălătorii, şi-au câştigat o oarecare faimă, datorită ghidurilor de călătorie şi articolelor din revistele de turism, care remarcă în special sistemul misterios si fără greş după care identifică hainele. Din maldăre nesfârşite de rufărie, nici o haină nu se rătăceşte. Spălate şi călcate, toate îşi găsesc drumul către proprietarii lor. Se spune că şi poliţia apelează uneori la dhobi pentru indicii în urmărirea infractorilor. Dhobi sunt consideraţi membri ai unei clase inferioare, iar ocupaţia de spălător este ereditară. Filmul lui Giorgio Garini are meritul de a trece dincolo de exotic şi de spectaculos, apropiindu-se de aceşti oameni şi de poveştile lor. ...

Alexa e dependentă de show-uri de televiziune. Peste zi lucrează la un oficiu poştal, unde sortează scrisorile şi le duce la destinaţie. Odată plecată de acolo, devine o cu totul altă persoană. Toată viaţa Alexei se învârte în jurul spectacolelor şi vedetelor de televiziune. În ultimii ani, a fost de sute de ori în publicul diverselor show-uri TV. Se înconjoară de afişe, decupează fotografii pe care le lipeşte în albume, adună amintiri legate de vedetele ei preferate. Ba chiar merge în "pelerinaj" în oraşele natale ale vedetelor TV. Filmul face portretul unei femei, care trăieşte fericită în lumea ei iluzorie, analizând în acelaşi timp impactl televiziunii şi al vedetelor fabricate de industria media asupra oamenilor. ...

Filmul este un portret intim al unui personaj extraordinat, Ioan Mateş, care cu ani în urmă a ales să trăiască departe de lume. Fără vreo pregătire specială, se pricepe sî facă arme de foc după orice desen sau fotografie. Oamenii i-au spus "făcătorul de minuni". Pasiunea vieţii lui au rămas armele pe care le construia şi pe care autorităţile i le-au confiscat la un moment dat. Ioan Mateş a rămas singur în lumea sa. Citeşte cărţi vechi şi vorbeşte în versuri. "Făcătorul de minuni" trăieşte la graniţa dintre vis şi realitate. ...

Un drum prăfuit de ţară, multă vodcă şi ceai, băi de abur ruseşti, vaci şi câini. Kossakovski ne conduce în lumea familiei Belov. . Ana Feodorovna, de două ori văduvă, regretă şi acum că nu s-a măritat cu marea iubire a vieţii ei. Mihail, fratele Anei, îşi petrece zilele între băutură, înjurături adresate surorii lui şi consideraţii filozofice asupra marilor problrmr ale omenirii. Mai sunt doi fraţi, care vin din când în când în vizită. "N-ar trebui să ne filmezi" spune unul dintre fraţii Belov. "N-avem nimic deosebit. Suntem doar nişte oameni obişnuiţi, care îşi duc viaţa acolo unde începe râul". Şi totuşi, Kossakovski i-a filmat, pentru a spune şi altora, în stilul său unic, povestea necazurilor şi bucuriilor unei familii dintr-un sat îndepărtat din Rusia. ...

Un film despre refugiaţii ţigani din Kosovo, care trăiesc în adăposturi improvizate, într-o suburbie din Belgrad. După o astfel de introducere, ne-am fi aşteptat să vedem imagini tragice despre viaţa lor nefericită. În schimb, ajungem într-un spaţiu bizar, unde aflăm că piesele uzate de Citroen sunt bune pentru aproape orice, de la construcţia de vehicole desprinse parcă din filmele SF, până la utilizarea bateriei pe post de generator electric. Nu e vorba de un hobby excentric, ci de o modalitate de supravieţuire. Personajele filmului pornesc prin Belgrad, în căutare de maşini Citroen 2 CV şi Dyana abandonate. Îi vedem negociind cu proprietarii şi discutând cu poliţiştii, care nu sunt cei mai fervenţi admiratori ai vehicolelor lor improvizate. Filmul îi prezintă cu umor şi simpatie, dezvăluind ingeniozitatea şi capacitatea lor de adaptare. ...

Un film despre efectul deceniilor de violenţă din Columbia asupra copiilor, prinşi între conflictele armate şi traficul de droguri. Colegio Agropecuario este o şcoala cu internat din Pueblo Sanchez, la graniţa de est a Anzilor Columbieni. Aici se derulează un program implementat de autorităţile locale şi sprijinit de organizaţiile internaţionale. Programul face parte dintr-un plan general de pacificare a zonei. Internatul oferă adăpost si educaţie pentru 400 de copii proveniţi din medii şi regiuni diverse. Filmul se constituie dintr-o serie de interviuri cu unul dintre elevi. John Williams vorbeşte despre experienţa trăită alături de un grup de gherila, pentru care era obligat sa muncească pe o plantaţie de coca. La cei 15 ani ai săi, e familiarizat cu armele şi bun cunoscător al pieţei dolarului în raport cu productia de coca. La şcoala e abia în clasa a II-a şi tocmai învaţă să scrie şi să citească, alături de colegii care au jumătate din vârsta lui. Filmul spune povestea unor copii fără copilărie, lăsând totuşi să răzbată o undă de speranţă. ...

Se spune că zeii chinezi au aceleaşi gusturi ca şi muritorii. Le plac spectacolele de teatru, filmele şi teatrul de păpuşi. Mei-Hua şi Zui-Pin sunt actriţe într-o trupă locală de teatru, care prezintă spectacole tradiţionale taiwaneze în timpul festivalurilor organizate de templele religioase. Spectacolele sunt pentru zei şi pentru oameni deopotrivă, dar de plata actorilor se îngrijesc doar oamenii. Teatrul tradiţional era foarte popular cu ani în urmă. Astăzi templele îşi permit tot mai rar să angajeze trupe de actori. Publicul e în declin şi, cu timpul, zeii vor rămâne singurii spectatori. Realizat în stilul documentarului observaţional, filmul le însoţeşte pe cele două actriţe în strădania lor de a se menţine “pe piaţă” în ciuda concurenţei directe a unei alte trupe, care le fură contractele şi a televiziunii, care le-a furat publicul. Filmul tratează în cheie realistă problema păstrării tradiţiei, nu doar de dragul tradiţiei în sine, ci ca mod de supravieţuire. ...

Filmul aduce în atenţie comunitatea Pomac din satul multietnic Breznitsa, situat în sud-vestul Bulgariei. Pomacii vorbesc limba bulgară, sunt musulmani şi susţin că sunt la origine turci. Cu toate că autorităţile comuniste au pus în aplicare un plan de asimilare forţată a musulmanilor, Pomacii şi-au păstrat aproape nealterată identitatea culturală şi religioasă. După căderea comunismului, comunitatea a început să se bucure de o mai mare libertate civilă şi culturală, astfel încât asistăm la un reviriment al islamismului, în directă relaţie cu originea pe care comunitatea şi-o proclamă. Filmul este rezultatul colaborării dintre antropologul canadian Asen Balikci şi regizorul bulgar Antonii Donchev. Imaginea e semnată de Ibrahim Djunin, un tânăr Pomac, care a participat la cursurile de iniţiere în realizarea de film etnografic, organizate cu aproape zece ani în urmă chiar în satele locuite de Pomaci. Filmul analizează schimbările survenite în regiune începînd cu anii 1990. S-a utilizat material filmat în cadrul programului din 1995, precum şi filmări actuale. ...

Filmul descrie cu acurateţe etnografică un obicei tradiţional al etniei Yuruk, populaţie ce trăieşte în sud-estul Macedoniei. Yurukii au fost la origine triburi de nomazi, care au migrat din Anatolia spre Balcani cu cinci secole în urmă. Ca populaţie sedentară, au trăit în comunităţi închise şi şi-au păstrat aproape nealterată identitatea culturală. Obiceiul descris în film reproduce o nuntă în care mireasa este o fetiţa. Ritualul, un legământ închinat Atotputernicului, este menit să asigure bunăstarea familiei. Aparatul de filmat observă atent ritualul şi pe toţi cei care participă la desfăşurarea lui, fie ca actori, fie ca spectatori. ...

Filmul urmăreşte destinele a doi deţinuţi etiopieni condamnaţi pentru crimă în Israel. Unul dintre ei şi-a ucis iubita. Celălalt şi-a omorât soţia cu o duzină de lovituri de cuţit. În Israel, 80% dintre imigranţii etiopieni au suferit condamnări pentru acte de violentă domestică. Coroborând relatările celor doi condamnaţi cu cele ale familiilor lor şi cu variantele oferite de familiile victimelor, filmul atacă problematica imigraţiei etiopiene în Israel. Politica Statului Evreu de încurajare a imigraţiei a atras un număr mare de etiopieni, care trăiesc în Israel după normele sociale şi culturale aduse de acasă. Şomajul, sărăcia, alienarea şi atitudinea rasistă a majoritarilor au făcut acomodarea şi mai dificilă. Femeile sunt mai receptive, dar pe măsură ce prind gustul libertăţii oferite de societatea modernă, bărbaţii lor devin tot mai încrâncenaţi în apărarea privilegiilor de care se bucurau în cultura lor tradiţională. Filmul analizează statutul comunităţii etiopiene în Israel şi relaţia antagonică dintre cele două culturi. ...

Antropologul Liivo Niglas cercetează de mai mulţi ani comunitatea Nenet din Siberia. În acest film, personajul central este Yuri Vella, un scriitor care se implică activ în proiecte sociale. În urmă cu zece ani, Yuri Vella a plecat din satul lui natal. De atunci trăieşte o viata nomadă, asemenea crescătorilor de reni din vestul taigalei siberiene. Localnicii siberieni îşi trăiesc viaţa sub ameninţarea alcoolismului şi a şomajului. Yuri Vella se zbate să-şi construiască lumea lui, ferită de astfel de pericole. În tabăra de iarnă, a înfiinţat o şcoală pentru nepoţii lui, cărora vrea să le ofere atât educaţia elementară, cât şi cunoştinţele obligatorii pentru orice crescător de reni iscusit. Din păcate, lumea lui Yuri Vella e doar o oază de viaţă tradiţională în mijlocul celei mai întinse zone de exploatare petroliferă a Rusiei. Filmul este construit în jurul unui personaj puternic, care găseşte resurse să-şi împlinească idealul. ...

O veche legendă spune că lumina olandeză ar fi unică. Pictorii i-au descoperit calităţi cu totul speciale. Fără ea, pictura olandeză ar fi arătat cu totul altfel. Artistul german Joseph Beuys susţine că pictura olandeză şi-ar fi pierdut strălucirea pe la mijlocul secolului XX. Dacă teoria lui e adevărată, înseamnă că asistăm la sfârşitul unei mari culturi vizuale. Filmul analizează în profunzime fenomenul unicităţii luminii olandeze. Artişti, istorici de de artă şi oameni de ştiinţă dau răspunsuri. Este într-adevăr lumina diferită în Olanda faţă de alte locuri? Ce anume o face atât de specială? Să-şi fi pierdut într-adevăr lumina olandeză strălucirea, aşa cum susţine Beuys ? Filmul Lumina Olandei propune o experienţă vizuală. Este un film care îndeamnă la observaţie atentă şi meticuloasă, atrăgând privitorul într-un vârtej de idei, teorii, culori, imagini, peisaje şi multă lumină. ...

La începutul anilor '30, în stepa aridă din regiunea Uralilor creştea ca din pământ un combinat siderurgic şi un oraş nou: Magnitogorsk. S-a muncit cu voluntari veniţi din ţări est-euroepene şi din Occident, dar greul a căzut pe umărul condamnaţilor la muncă forţată. Magnitogorsk a fost conceput ca un proiect-model, care să demonstreze forţa economiei sovietice aflta la primul său plan cincinal. În 1932, celebrul cineast irlandez Ioris Ivens a realizat un film despre reconstrucţia Uniunii Sovietce. El a ales oraşul Magnitogorsk pentru a exemplifica apariţia unei noi lumi şi naşterea omului nou. În filmul său, Odă Eroilor, Ivens concentrează spiritul şi ideologia epocii. La cinci ani după ce Ivens îşi termina filmul, eroul său principal, Viktor Kalnykov, decorat ca muncitor de frunte, avea să fie declarat contrarevoluţionar şi executat. După mai bine de şapte decenii, Piter Jan Smit porneşte spre Magnitogorsk, în încercarea de a-i cunoaşte pe locuitorii de azi ai oraşului şi a descoperi ce a mai rămas din idealurile celor care l-au construit. ...

Filmul aduce pe ecran povestea unei familii extrem de sărace dintr-un sat din Moldova. Părinţii au făcut eforturi greu de imaginat ca să-i ţină la şcoală pe toţi cei zece copii. Cinci dintre ei au reuşit cagiar să intre la facultate. Unii au rămas la oraş. În centrul filmului se află însă Mihai, unul dintre fii, care a renunţat la Facultatea de teologie. După mai puţin de un an de şcoală, a fost nevoit să se în sat, unde îl aştepta munca la petecul de pământ al familiei. Filmul îl însoţeşte în rutina zilnică, care, la ţară, înseamnă muncă şi iar muncă. Mihai nu a abandonat ideea de a se întoarce la facultate, aşa că învaţă pentru examenul de admitere oriunde şi oricând poate. Vorbeşte despre scurta lui experienţă la oraş şi despre handicapul cu care pornesc în facultate cei care au făcut şcola la ţară. Rutina zilnică e întreruptă de certuri ocazionale cu o mamă epuizată de atâta muncă şi de micile bucurii ale gospodăriei, când se naşte un viţel sau când ies din ouă bobocii de gâscă. Autorul menţine echilibrul între o gândire obiectivă şi în acelaşi timp pesronală asupra destinului unui tânăr prins între două lumi. ...

Pornind de la un caz particular, acela al Manuelei, sau Manu, o fetiţă abandonată de etnie romă, filmul analizează sistemul de asistenţă maternală din România. Procedura plasării temporare a copiilor abandonaţi în familii ca alternativă la instituţionalizare, este relativ nouă în România. În general, familiile care solicită copii în îngrijire fac parte din categoria celor cu venituri foarte mici. Alocaţia pe care o primesc pentru fiecare copil în îngrijire, deşi modică, este semnificativă pentru bugetul familiei. Documentarul prezintă viaţa Manuelei alături de familia ei temporară. Fiecare zi aduce cu sine descoperiri, dar si greutăţile inerente traiului într-o gospodărie de ţară. Cu toate acestea, Manu e fericită, se simte iubită şi ocrotită. Pentru ca s-au împlinit doi ani de când mama ei naturala nu mai vrea să ştie de ea, Manu e declarată oficial copil abandonat şi oricine poate să o ceară spre adopţie. De acum, viaţa i se poate schimba în orice moment. ...

Între anii 1963 si 1974, cam o mie de ciprioţi au dispărut pur şi simplu. O treime dintre ei erau de origine turcă, ceilalţi erau greci. Problema persoanelor dispărute a rămas neelucidată până astăzi. Filmul investighează destinul persoanelor dispărute, atât din partea turcă cât şi din partea grecească a insulei. Au fost oare ucisi? Dacă da, când şi în ce circumstanţe? Unde sunt îngropaţi ? Relatări ale familiilor celor dispăruţi sunt coroborate cu declaraţii ale autorităţilor. Oficialităţile păstrează tăcerea. Soarta lor şi locul unde ar putea fi îngropaţi au rămas un secret. Urmărind două femei cipriote în încercările lor disperate de a afla ce s-a întâmplat cu cei dragi, filmul analizează semnificaţia ritualurilor mortuare şi semnificaţia politică pe care o capătă rămăşiţele pământeşti ale turcilor şi grecilor dispăruţi. ...

Dao Yaodong, un tânăr Huayao Dai (Thai), trăieşte într-un sat din regiunea Xinping, în provincia chineză Yunnan.Televiziunea, DVD-urile şi facilităţile nou-construite pentru muncitorii de la fabrica de zahăr din apropiere l-au transformat într-un fan al filmelor comerciale şi al plăcerilor vieţii de la oras. Şi-a fabricat un look asortat noilor lui aspiraţii. Poartă ochelari de soare şi o jachetă din piele şi se străduieşte să imite starurile din filme. În timp ce bătrânii preaslăvesc virtuţile vieţii tradiţionale, Dao, alias Mr. Cool, se pregăteşte să părăsească satul şi să-şi urmeze fratele mai mare la oraş. Realizat în stil observaţional completat de interviuri, filmul analizează impactul media şi al modernizării asupra vieţii rurale tradiţionale. ...

Astăzi, războaiele din Iugoslavia par ceva îndepărtat. Multe s-au întâmplat în lume de pe vremea când conflictele iugoslave ţineau prima pagina a ziarelor. Pentru localnici, însă, urmările sunt foarte prezente. Una e să discuţi despre conflicte etnice şi refugiaţi la mese rotunde şi la întâlniri oficiale şi e cu totul altceva să ai de-a face cu ele concret. Satul Djulovac din estul Croaţiei e departe de tumultul politic şi administrativ al capitalei. Comunitatea de aici se confruntă cu probleme etnice, cărora trebuie să le găsească soluţii. Localnicii sunt croaţi, dar în sat traiesc şi sârbi, iar amintirea conflictului din 1991 nu s-a şters. Refugiaţii croaţi din Kosovo, veniţi aici cu speranţa unui nou început, complică şi mai mult situaţia. Filmul urmăreşte poveştile oamenilor din Djuvolac şi încercările autorităţilor locale de a găsi soluţii pentru a menţine deschisă comunicarea între toţi locuitorii satului. ...

După ani de cercetare în Noua Guinee, acesta este al doilea film realizat de Stephane Breton în aceeaşi comunitate din ţinuturile muntoase, în acelaşi stil personal şi subiectiv. Conform propriilor sale declaraţii, autorul nu crede în obiectivitatea camerei şi cu atât mai puţin într-o presupusă detaşare a cercetătorului faţă de subiect. Este imposibil – spune Breton – să te transformi într-un observator invizibil, care se rezumă la a constata ce se întâmplă în jurul său, fără nici un fel de implicare. De aceea, autorul refuză descrierea pur etnografică, preferând o analiză a propriei sale relaţii cu cei pe care îi studiază. Din relatarea sa aflăm că, din cauza recentelor schimbări politice din Noua Guinee, nu va putea reveni, aşa cum a făcut-o sistematic în ultimii ani. Filmul devine astfel un rămas bun pe care autorul îl adresează terenului de cercetare şi oamenilor locului, care i-au devenit între timp prieteni. ...

În 1971, la Copenhaga, un grup de tineri s-au instalat într-o bază militară abandonată din centrul oraşului, unde au fondat Christiania, o comunitate autonomă, bazată pe libertate şi convieţuire. Autorităţile au fost reticente încă de la început, dar în cele din urmă au trebuit să accepte existenţa noii comunităţi, pe care au etichetat-o ca fiind un “experiment social”. De-a lungul anilor, Christiania a fost ameninţată nu odată cu desfiinţarea, dar comunitatea a reuşit să supravieţuiască de fiecare dată. Astăzi, planurile de urbanizare le ameninţă din nou existenţa. Filmul aduce în discuţie din perspectiva antropologului probleme precum forţa socială a comunităţii şi libertatea individului. Sunt prezentaţi cei mai importanţi membri ai Christianiei şi convingerile lor sociale şi politice. ...

Un sat pe malul unui râu. Apus de soare. Un ţăran mulge vaca. Într-o curte, un beţiv se împleticeşte printre gunoaie. Filmul schiţează din câteva trăsături secvenţe din viaţa cotidiană într.un sat izolat din Bielorusia. Cadrele lungi culminează cu un montaj alert al secvenţei cu cireada de vite care traversează râul. O realizare excelentă, plină de forţă şi de atmosferă. ...

Un oraş de provincie din Rusia. O zi friguroasă de iarnă. Oameni care aşteaptă autobuzul. Camera panorează chipuri şi auzim frânturi de conversaţii. Sub aparenţele unei filmări cu camera ascunsă, descoperim ochiul pătrunzător al autorului, care surprinde în detalii relevante griljile de zi cu zi ale oamenilor. Filmul este un experiment cinematografic, autorul utilizând aproape exclusiv panoramări de la stânga la dreapa în cadre lungi, montate în aşa fel încât să dea impresia unei mişcări continue. ...

“Piter” este o poreclă pentru Sankt Petersburg, un oraş la fel de spectaculos precum cronica naşterii sale. Realizatorii explorează metropola urmărind viaţa de zi cu zi a locuitorilor săi. Alexander Ivanov, fost membru de partid, este acum proprietarul unui imperiu al florăriilor. Anatoli, în trecut editor la un ziar local, a ajuns şomer, trăind din mila altora şi din vânzarea sticlelor goale. Elena Yakovlevna este o nostalgică. Are 87 de ani şi în opinia ei viaţa era mult mai bună pe vremea lui Stalin. Singura legătură dintre personajele filmului este aceea că toţi trăiesc în acelaşi mediu al tranziţiei. La cincisprezece ani după perestroika lui Gorbaciov, trebuie să se adapteze şi să-şi redefinească aşteptările. ...

Politia face razie intr-o casa unde se presupune ca ar fi droguri. Ei aresteaza un grup de baieti care tocmai se intorceau de la un meci de basket, fiind acuzati ca au tinut o petrecere deranjanta si au consumat droguri. ...

Acest film este alcatuit di secvente ale Politiei din Pittsburgh intretaiate de cateva discutii moderate de profesorul James Vorenberg de la facultatea de Drept din cadrul Universitatii Harvard. Reprezentanti ai comunitatii, politia, studenti si avocati discuta despre problemele ridicate de cele patru secvente, alaturi de implicarea amendamentele constitutionale 4 si 5 cat si proceduri de interogare... Filmul demonstreaza rolurile multiple din cadrul serviciului politiei si examineaza conflictele dintre cum politia isi defineste prioritatile si care sunt expectativele opiniei publice. ...

This film shows Pittsburgh police intervening in three domestic situations: (1) A woman wants the police to remove the man she has been living with in common law. They arrange for his arrest on an assault and battery charge; (2) A woman accuses her boyfriend of beating her and the man accuses her of lying. The police remove the man with some difficulty; (3) A boisterous and drunken father is removed from his house to spend the night in jail at the insistence of his wife and older son. Throughout the sequence, the father is cared for by his younger son. ...

O femeie somera care a locuit in masina este interogata de politie. Politia o sfatuieste si o conduce spre Armata Salvarii. ...

Un cuplu din suburbie cheama Politia pentru a interveni intr-o problema de hartuire... ...

În prezent, trăiesc în exil în Kathmandu, Nepal aproape 18.000 de tibetani. Mulţi dintre ei nu ştiu despre Tibet decât ceea ce le-au spus părinţii. Antropologul Berit Madsen prezintă o serie de trei filme, fiecare vorbind despre experienţa individuală a tinerilor exilaţi tibetani. Viaţa mea în mănăstirea albă este portretul unui călugăr de 12 ani, care povesteşte despre fuga din Tibet şi meditează asupra vieţii lui de la mănăstire.În Camera de rugăciune a tatălui meu, o tânără explică ritualurile religioase zilnice ale tibetanilor. Elevă la o şcoală din India, ea a venit la Kathmandu doar pentru a sărbători Anul Nou Tibetan împreună cu familia.Ziua celor o sută de mii de lămpi prezintă pregătirile pentru sărbătoarea dedicată unui important zeu tibetan. 100.000 de candele trebuie aşezate în stupă, monumentul care adăposteşte relicvele budhiste. Copiii care aşează candelele sunt foarte mândri de misiunea lor.Dincolo de experienţele individuale, cele trei filme-portret spun una şi aceeaşi poveste despre exil, despre identitatea tibetană şi despre natura umană. ...

Întâia liturghie oficiată de un preot proaspăt hirotonit e ca un spectacol de debut, susţinut în faţa privirilor scrutătoare ale enoriaşilor. Filmul urmăreşte pregătirile febrile ale comunităţii catolice din Hagstedt, un orăşel din Saxonia Inferioară, pentru prima slujbă pe care o va oficia preotul proaspăt venit în parohie. Momentul devine cu atât mai important cu cât tânărul cleric le e concetăţean. Filmul se înscrie în stilul documentarului observaţional, apropiindu-se de subiect cu căldură şi cu un umor bine dozat. Autorii urmăresc toate etapele pregătirilor, care antrenează întreaga comunitate şi urmează regulile complicate ale sistemului german al vecinătăţilor. Punctul culminant este chiar oficierea slujbei, moment iniţiatic pentru tânărul preot, fostul “baiat simpatic din vecini” devenind una din notabilităţile oraşului. ...

În anii'50, Vera Rybatchek a devenir Erou al Muncii Socialsite şi a fost decorată cu Steaua de aur, pentru producţiile record pe care le obţinuse lucrând ântr-o lăptărie. Mai târiziu a fost declarată mamă-eroină. Vera a fsot unul dintre chipurile folosite de propaganda comunistă pentru promovarea "omului-nou" sovietic. Astăzi decoraţiile ei nu mai au nici o importanţă şi puţini îşi mai amintesc de ele. Gurile rele pun chiar la îndoială veridicitatea producţiilor record de pe vremuri. Vera şi familia ei se zbat pentru supravieţuire. Filmul combină imagini de jurnal din epoca sovietică cu imagini ale vieţii ei prezente. Din convorbirile cu Vera, cu familia ei şi cu oamenii din sat, filmul compune portretul unei femei care a muncit din greu toată viaţa. Maşinăria propagandei sovietice o făcuse odinioară celebră, iar azi trăieşte, uitată de toţi, într-un sat din Rusia. Au dispărut şi decoraţiile, pe care a trebuit să le dea la schimb pentru un sat de zahăr. ...

Filmul prezintă familia Kiliny, focalizând pe un personaj patriarhal. Anany Kleonovich Kilin e filosof, scriitor şi lider spiritual al uneia dintre cele mai importante comunităti de credincioşi de rit vechi din Rusia. Ortodocşii de rit vechi au apărut în secolul al XVII-lea, când o parte a populaţiei a refuzat să adopte schimbările impuse în practicile Bisericii Ruse. Persecuţiile împotriva lor s-au ţinut lanţ pe vremea ţarilor şi mai târziu. Unele comunităţi ale ortodocşilor de rit vechi au trăit într-o izolare quasi-totală timp de secole. După multe încercări, Anany Kleonovich a reuşit să se stabilească împreună cu familia sa la periferia unui oraş din sudul Rusiei. Rând pe rând, li s-au alăturat rude şi alţi membri ai comunităţii lor religioase. Filmul îi prezintă în timpul pregătirilor pentru sărbătoarea Sfintei Marii, care coincide cu ziua de naştere a lui Anany Kleonovich. Autorul face portretul unei comunităţi pline de viaţă şi a unui personaj puternic şi charismatic, pe care marile încercări ale vieţii nu l-au putut învinge. ...

Evenimentele se petrec în zilele noastre, în zona semideşertică a regiunii Sahel din Niger. Pătrundem într-o lume guvernată de principii de neconceput în lumea occidentală. Despre sclavie s-ar crede că e un mod de viaţă aparţinând unui trecut îndepărtat. Şi totuşi, în regiunea Sahel sclavia există. Această stare de lucruri se perpetuează datorită unor principii considerate imuabile: imposibilitatea trecerii dintr-o clasă socială în alta şi respectarea normelor islamice cu o rigoare dusă la extrem. Filmul are în centru două personaje. Tumajet are 26 de ani şi a reuşit să fugă de la stăpânul ei tuareg, căruia îi fusese dată ca sclavă din copilărie. Şi-a lăsat în urma fiica, rămasă în continuare în sclavie. Boulboulou are 20 de ani. A fugit de la stapânul ei, un arab care o teroriza, în urmă cu doi ani şi încă se teme de răzbunarea lui. Personajele au în comun două lucruri: amândouă sunt de culoare şi amândouă au avut curajul să se revolte împotriva sclaviei. Timidria, o grupare locală, le va ajuta să-şi înfrunte foştii stăpâni. Filmul urmează drumurile caravanelor prin deşert, pentru a dezvălui o lumea necunoscută a sclaviei şi relaţiile complicate dintre stăpâni şi sclavi. ...

În Februarie 2004, toate canalele de televiziune din România transmiteau o ştire despre un ritual de exhumare practicat de localnicii din satul Celaru. Reporterii au invadat satul şi au luat interviuri localnicilor. Ştirea a readus în atenţie controversa dintre ritualurile păgâne şi normele Bisericii Ortodoxe. O credinţă veche spune că „mortul cel rău” se transformă în strigoi şi îi bântuie pe cei vii. Un remediu ar fi deschiderea mormântului şi practicarea anumitor ritualuri, care includ de cele mai multe ori înfigerea unui ţăruş în inima mortului. Filmul reda opiniile localnicilor cu privire la acest obicei şi analizează reacţiile lor în prezenţa echipei de filmare. ...

Filmat într-un sat maramuresean, în nordul României, filmul analizeaza mutatiile recente din viata rurala. Pâna nu demult, viata satenilor urma cursul domol al altor secole. Oamenii lucrau pamântul fara alt ajutor decât acela al animalelor, apa trebuia scoasa din fântâna, iar mersul vietii avea regulile si ritualurile vechi de secole. Astazi, privirile se îndreapta spre modernizare, spre schimbare si catre Uniunea Europeana. Filmul observa cu finete impactul schimbarii asupra vietii unei familii. Desigur ca lumea veche va disparea, pentru a fi înlocuita de un alt mod de viata, modern si mai confortabil. Pretul pe care îl vor plati oamenii în schimbul avantejelor modernizarii este însa greu de anticipat. ...

Pe malul râului Ob, în nord-vestul Siberiei, populatia Khanti lupta pentru supravietuire cu clima aspra si cu nesiguranta economica generata de confuzia perioadei post-sovietice. Salariile brigazilor de pescari sunt aproape insignifiante si întârzie cu lunile. Oamenii nu au alta cale decât sa se întoarca la ocupatiile traditionale ale zonei arctice: vânatoarea si cresterea renilor. Filmul urmareste activitatile autumnale ale unei familii de pescari. Odata cu încheierea sezonului de pescuit, ei vor pleca spre locul de iernat, unde vor supravietui de pe urma vânatorii si a turmei lor de reni. Filmul spune povestea acestei populatii arctice, care trebuie sa revina la ocupatiile traditionale pentru a supravietui. ...

Ce poate face o femeie care îsi doreste copii si nu-i poate avea? Inseminarea artificiala e una din optiuni. Din punct de vedere medical, asemenea tratamente sunt considerate proceduri relativ simple, dar putini îsi dau seama de presiunea psihica uriasa la care e supus cuplul si în special prezumtiva viitoare mama. Filmul are în centru povestea unei femei care îsi doreste un copil mai mult decât orice pe lume si care urmeaza mai multe tratamente de fertilizare, trecând de la speranta la disperare si apoi din nou la speranta ca visul i se va împlini. Documentarul ofera o incursiune intima în drama cuplului, personajele fiind însusi regizorul si sotia sa. Autorul a filmat toate etapele medicale si emotionale parcurse de familia sa, pentru a reda, dincolo de povestea sa personala, implicatiile inseminarii artificiale în viata unui cuplu si reactiile diferite ale barbatilor si femeilor supusi tratamentelor de fertilizare. ...

Satul Olympos de pe insula greceasca Karpathos a fost aproape izolat de restul lumii pâna acum un sfert de secol. Odata cu deschiderea noului drum, care strabate insula de la nord la sud, localnicii puteau în sfârsit sa calatoreasca. Totodata, satul lor a devenit accesibil turistilor, atrasi de parfumul arhaic al locului. Filmul observa impactul acestei "deschideri catre lume" asupra vietii traditionale. Desi conservata în aparenta - la urma urmei, turistii vin la Olympos sa vada pitorescul vietii la tara si sa se fotografieze cu femeile îmbracate în costume traditionale si gatite cu salbe de aur - traditia si-a pierdut spiritul, cel putin asa sustin batrânii satului. Fostii sateni, acum plecati la oras, se întorc în fiecare vara la marea sarbatoare de Sf. Maria. Si ei deplâng schimbarile petrecute în viata satului de altadata. Traditia, care a fost si mai este înca mândria comunitatii, a ajuns sa fie exploatata ca o sursa de venit. ...

În orășelul rusesc Efremov, camera lui Pasternak descoperă o galerie de personaje ale căror povești converg într-o imagine a Rusiei din acea perioadă: fermierul ruinat, care îi scrie președintelui Putin cerând să i se facă dreptate, preotul, care inaugurează în sfârșit biserica cea nouă după ani de zbucium, dansatoarele de striptease, care visează să se facă profesoare, pesimistul de serviciu, care declară că Efremov e cel mai rău loc de pe pământ, recruții, care se pregătesc să plece în Cecenia. Viața orășelului e explorată într-o manieră discretă, neintruzivă, cu note de nostalgie și, uneori, de umor. Din toate poveștile oamenilor puse laolaltă, vom înțelege ce s-a schimbat, ce e pe cale de a se schimba și ce nu se va schimba niciodată în Efremov și în Rusia. Au trecut 14 ani de când My Lost Country a fost pentru prima oară proiectat la Astra Film Festival, oferind publicului sibian o sugestivă călătorie în străfundurile "sufletului rus". Se poate schimba ceva cu adevărat într-un orăşel rusesc? Iată că a venit vremea să aflăm. ...

Seria în trei parti realizata de Angus Macqueen urmareste destinul a trei familii de români, a caror viata e marcata de realitatiile emigrarii. Satul Budesti din Maramures reprezinta o lume a trecutului, cu carute trase de cai si cu oameni care traiesc în vechile lor credinte. Tinerii din sat, care nu vad nimic romantic într-o asemenea existenta, si-au îndreptat privirile catre Occident. La Budesti, fiecare familie are pe cineva plecat ilegal la munca în strainatate. În primul film al seriei, Journeys (Calatorii), sunt prezentate problemele cu care se confrunta emigrantii. Temptation (Tentatii) analizeaza impactul întâlnirii a doua culturi si diferenta dintre asteptarile si sperantele vârstnicilor si cele ale tinerilor în satul românesc de azi. A Good Wife (Nevasta cea buna) prezinta efectele emigrarii asupra comunitatii locale. Observational, atent si impresionant, filmul evidentiaza schimbarile petrecute în comunitatile rurale ca urmare a caderii comunismului si a deschiderii catre Occident. În Ultimii Tarani vedem agonia culturii rurale, care a supravietuit celor doua razboaie mondiale si unei jumatati de secol de comunism, iar acum e pe cale sa dispara dupa numai zece ani de democratie. ...

Seria în trei parti realizata de Angus Macqueen urmareste destinul a trei familii de români, a caror viata e marcata de realitatiile emigrarii. Satul Budesti din Maramures reprezinta o lume a trecutului, cu carute trase de cai si cu oameni care traiesc în vechile lor credinte. Tinerii din sat, care nu vad nimic romantic într-o asemenea existenta, si-au îndreptat privirile catre Occident. La Budesti, fiecare familie are pe cineva plecat ilegal la munca în strainatate. În primul film al seriei, Journeys (Calatorii), sunt prezentate problemele cu care se confrunta emigrantii. Temptation (Tentatii) analizeaza impactul întâlnirii a doua culturi si diferenta dintre asteptarile si sperantele vârstnicilor si cele ale tinerilor în satul românesc de azi. A Good Wife (Nevasta cea buna) prezinta efectele emigrarii asupra comunitatii locale. Observational, atent si impresionant, filmul evidentiaza schimbarile petrecute în comunitatile rurale ca urmare a caderii comunismului si a deschiderii catre Occident. În Ultimii Tarani vedem agonia culturii rurale, care a supravietuit celor doua razboaie mondiale si unei jumatati de secol de comunism, iar acum e pe cale sa dispara dupa numai zece ani de democratie. ...

Seria în trei părţi realizată de Angus Macqueen urmăreşte destinul a trei familii de români, a căror viaţă e marcată de realităţile emigrării. Satul Budesti din Maramureş reprezintă o lume a trecutului, cu căruţe trase de cai şi cu oameni care trăiesc în vechile lor credinţe. Tinerii din sat, care nu văd nimic romantic într-o asemenea existenţă, şi-au îndreptat privirile către Occident. La Budesti, fiecare familie are pe cineva plecat ilegal la muncă în străinatate. În primul film al seriei, JOURNEYS (CĂLĂTORII), sunt prezentate problemele cu care se confruntă emigranţii. Temptation (Tentaţii) analizează impactul întâlnirii a doua culturi şi diferenţa dintre aşteptările şi speranţele vârstnicilor şi cele ale tinerilor în satul românesc de azi. A GOOD WIFE (NEVASTA CEA BUNĂ) prezintă efectele emigrării asupra comunităţii locale. Observaţional, atent şi impresionant, filmul evidenţiaza schimbările petrecute în comunităţile rurale ca urmare a căderii comunismului şi a deschiderii către Occident. În ULTIMII ŢĂRANI vedem agonia culturii rurale, care a supravieţuit celor două războaie mondiale şi unei jumătăţi de secol de comunism, iar acum e pe cale să dispară după numai zece ani de democraţie. ...

Cu puţin timp înainte de a împlini 30 de ani, Marek şi Piotrek, doi prieteni polonezi, şomeri amândoi, cugetă la situaţia de plâns în care se află. După ce toate încercările de a-şi găsi slujbe în oraşul natal din Polonia eşuează, cei doi îşi îndreaptă privirile către Anglia. Alţi polonezi, chiar unii dintre prietenii lor, şi-au făcut un rost acolo, deci merită încercat. Visul lor e să deschidă un bar la gara Victoria, un obiectiv foarte ambiţios, având în vedere că niciunul nu ştie engleză. După multe eforturi, prietenii ajung în sfârşit la Londra, dar ceea ce găsesc aici e departe de aşteptări. Curând vor ajunge pradă sigură pentru bişniţarii locali şi pentru compatrioţi dubioşi cu ani de experienţă londoneză. Filmul îi observă pe cei doi prieteni bâjbâind prin Londra în căutare de slujbe mărunte şi punând la cale lucruri mari. Povestea lor e povestea milioanelor de oameni care au migrat din blocul fost comunist, atraşi de mirajul Occidentului. Multi-premiatul regizor polonez Leszek Dawid e considerat unul dintre cei mai maturi cineaşti ai Poloniei. A studiat regia la renumita Şcoală de Film din Lodz, unde a prins gustul şi fascinaţia pentru filmul documentar. "Şcoala e locul unde încerci totul şi nu îi asculţi pe cei care încearcă să-ţi spună ce e bun şi ce e rău. Din fericire, profesorii pe care i-am avut au fost deosebiţi, ne vorbeau despre necesitatea de a căuta ceva nou şi de a dărui mai mult din noi înşine", mărturisea regizorul într-un interviu. Despre producţia pentru A Bar at the Victoria Station, spunea: "Eram doar eu, camera şi cei doi. Am plecat la Londra împreună. Am trăit în exact aceleaşi condiţii ca şi ei. Aveam tot atâţia bani, doar că perspectivele erau diferite. Eu voiam să fac un film, ei voiau să găsească o slujbă." ...

Filmul abordeaza cu subtilitate problema cetatenilor rusi, rezidenti în afara granitelor actuale ale Federatiei Ruse, în foste republici sovietice. Esja Sur e rusoaica si traieste în Estonia. Pensionara de 68 de ani nu stie ce e plictiseala. Esja e facuta pentru rolul de agitator al multimilor si gaseste o multitudine de probleme carora le dedica toata energia. Pe fundalul realitatilor estoniene, o urmarim luptând pentru tot felul de cauze. Înfiinteaza diverse grupuri si asociatii, pune la cale proteste, organizeaza mitinguri si demonstratii. Mai toate manifestatiile ei sunt doar o palida amintire a grandioaselor parade sovietice din trecut si nu reuseste sa atraga decât o mâna de oameni. Acest fapt nu pare sa o deranjeze. Autorul abordeaza cu realism combinat cu o usoara ironie un personaj iesit din comun, surprinzând totodata situatii absurde ale tranzitiei într-o tara ex-sovietica. ...

În ultimii ani, televiziunile din România au fost invadate de asa-numitele sitcom-uri. Spre disperarea unora si spre deliciul celor mai multi, sitcom-urile sunt prezente pe toate canalele, iar fetele vedetelor ne devin familiare, fie ca ne place sau nu. La fel te obisnuiesti si cu râsetele din fundal. Dar câti se întreaba de unde vin hohotele de râs? Filmul observa un grup de figuranti angajati pentru realizarea fundalului de râsete la un serial difuzat pe unul dintre canalele private de televiziune din România. Povestea celor mai multi este trista. Sunt fie someri, fie pensionari, care trebuie sa-si cârpeasca veniturile lunare pentru a supravietui. Slujba ocazionala de figurant e o astfel de sursa si, în plus, îi scapa de sentimentul inutilitatii. Unii chiar afiseaza o mândrie de breasla. Dupa parerea lor, e o meserie care cere aptitudini ce nu sunt la îndemâna oricui. Un film despre râs ca posibila solutie la saracie si alienare. ...

Bollywood e centrul industriei filmului din Tamil, pe coasta de sud-est a Indiei. Cam o cincime din populatia locala traieste de pe urma industriei cinematografice. Filmul se concentreaza asupra a doua personaje, doua femei ale caror vieti sunt legate într-un fel sau altul de cinema. Praveena e studenta la academia de film si se pregateste pentru o cariera de operator în industria filmului comercial. Cu toate acestea, aflam ca pasiunea ei se îndreapta mai degraba înspre documentar. Celalalt personaj, Suhasini, e o actrita celebra. A jucat în aproape doua sute de filme si a lucrat si ca regizor. Cu o asemenea experienta, comentariile ei despre mecanismul intern al lumii filmului comercial si despre pozitia femeii în aceasta lume dominata de barbati au girul competentei. Inserturi din productiile kollywoodiene dau culoare si substanta reflexiilor celor doua personaje. ...

Rosi Mueller si tatal ei, Michael, sunt printre putinii sasi care mai traiesc în Alzen (Altîna), un sat din sudul Transilvaniei. În urma cu cincisprezece ani, viata satelor si oraselor germane din Transilvania s-a schimbat dramatic. Dupa caderea regimului comunist, aproape toata populatia de etnie germana a emigrat în Germania. Dupa sute de ani în care si-au pastrat nealterat simtul propriei identitati, comunitatea germana s-a dezintegrat în numai câtiva ani. Filmul vorbeste despre identitate, emigrare si sentimentul apartenentei la un anume loc, urmarindu-i pe Rosi si pe Michael în viata lor de zi cu zi. Oamenii care traiesc astazi în sat apartin unei alte culturi. Dar Altîna, la fel ca alte sate si orase sasesti din Transilvania, ramâne "acasa" pentru sasi. Pentru cei ramasi si pentru cei plecati. ...

Filmul descrie practica circumciziei la femei în comunitatile kenyene si somaleze. Aceasta practica face parte din ceremoniile de initiere a fetelor si variaza de la o operatie minora pâna la îndepartarea completa a clitorisului si închiderea aproape completa a vaginului. În cultura occidentala, o asemenea operatie echivaleaza cu o mutilare, în timp ce pentru localnici ea reprezinta o traditie, care nu trebuie abandonata sub nici o forma. Totusi, lumea e în schimbare, iar generatiile tinere contesta traditia si se revolta împotriva circumciziei. Femeile adulte din comunitate considera circumcizia ca fiind singurul mod de pastrare a puritatii si sanatatii fetelor. O doctorita încearca o solutie de compromis, propunându-le oamenilor realizarea operatiei prin interventie chirurgicala, mai sigura si mai putin dureroasa. Filmul urmareste povestile unor tinere prinse între loialitatea fata de parinti, dorinta de a se revolta împotriva vechilor obiceiuri si teama ca vor fi respinse de comunitate în cazul în care o vor face. Una din ele se afla în situatia extrema de a-si da parintii în judecata pentru a-i împiedica sa o supuna circumciziei. Momentul va avea implicatii istorice pentru întregul grup cultural. Conflictul dintre traditie si schimbare nu s-a sfârsit înca. ...

Filmul urmăreşte o familie Mansi, care trăieşte pe malul râului Pelym în vestul Siberiei. Pelym se află pe coasta nordică a munţilor Urali, la graniţa dintre Europa şi Asia. Pe vremuri, aici funcţiona unul dintre numeroasele lagăre pentru deportaţii epocii staliniste. În taigaua siberiană, pe locul unei mari foste exploatări forestiere, acum o zonă părăsită, întâlnim oameni care încearcă să-şi adapteze viaţa la habitatul oferit de o infrastructură socialistă abandonată: adolescentul care nu a văzut în viaţa lui o aşezare omenească, orbul care întinde capcane pentru animale sălbatice, mecanicul, constructorul de maşinării ciudate. Filmul propune o întâlnire cu aceşti oameni şi cu una din multele feţe ale Rusiei. ...

Filmul surprinde lume plină de culoare a Maramureşului, o lume populată de o diversitate de etnii: români, maghiari, evrei şi ucrainieni. Fiecare comunitate vorbeşte pe limba sa, dar istoria lor comună se împleteşte pentru a scrie cronica acestor locuri. Întâlnim oameni şi le auzim istoriile. Unele sunt despre tragedii din trecut, cum ar fi momentul deportării evreilor. Altele se referă la dramatismul zilei de azi şi la continua luptă cu sărăcia. Un film despre tradiţie şi în acelaşi timp despre prezent, care reflectă ritmul vieţii oamenilor în armonie cu spectacularul acestor locuri. ...