În micile orăşele de pescari din Ghana, atelierul fotografului e un loc frecventat. Te poţi fotografia într-o rochie ultima modă, poţi poza alături de un prieten de mult dispărut sau cu uneltele pe care le foloseşti zi de zi. Poţi aduna "amintiri pentru viitor" ca să se vadă ce bine ţi-a venit rochia, cât de durabilă a fost prietenia şi cum ţi-ai câştigat existenţa. Astfel, toată lumea îşi va aminti de tine. ...

...

Pavilas Jurkstas, etnograf amator, aşteaptă tiua de mâine plin de speranţă că ea îi va aduce şi altceva decât o muncă de Sisif. ...

Când s-a construit barajul de la Porţile de Fier, satul Sviniţa a fost strămutat din calea apelor lacului de acumulare. Înainte de asta, însă, comuniştii au demolat biserica din sat. Oamenii şi-au construit alte case, dar nu şi-au abandonat vechea biserică. Toate datinile se desfăşoară pe malul lacului, de unde se pot vedea şi acum zidurile bisericii ieşind din ape. ...

Undeva în deşert, o comunitate din ce în ce mai numeroasă îşi crează o zonă autonomă, o combinaţie între Mad Max şi Woodstock. E vorba de un experiment îndrăzneţ, un spectacol bizar, încarnare în plin deşert a internetului şi spaţiului cibernetic. Filmul face un tur de forţă de la San Francisco până în Nevada, în Black Rock Desert, unde asistăm la o izbucnire eliberată de inhibiţii şi stimulată de droguri, a celor mai stranii energii creatoare. ...

Ica, Laci, Pisti şi Miklos nu au locuinţă. Ei trăiesc într-o suburbie a Budapestei, o zonă plină de grădini. Mănâncă, muncesc, se distrează, mai plâng uneori, pe scurt, trăiesc! Filmul îi urmăreşte pe parcursul a 8 luni, timp în care viaţa lor decurge între rutina zilnică şi momentele dramatice cu care se confruntă. ...

Sute de oameni se înghesuie la porţile unui studio să dea probe, în speranţa că vor primi un rol într-un film al unui celebru regizor iranian, care lucrează cu actori neprofesionişti. La prima vedere, "Cinema, cinema" e un film al filmului. Pe parcurs, însă, privitorul descoperă că unii dintre candidaţii lameseria de actor devin personaje principale, care ne spun de ce sunt atraşi de lumea filmului. O analiză subtilă a societăţii iraniene. ...

Filmul îl urmăreşte pe Dundiwuy Wanabi pe parcursul mai multor ani, perioadă în care autorul l-a cunoscut şi a lucrat cu el. Interviurile filmate cu Dundiwuy între anii 1970 şi 1982 la Yirrkala şi Gurkawui, centrul clanului Marrakulu, dezvăluie lupta şi frământările unui om în faţa schimbărilor uriaşe petrecute în Peninsula Gove odată cu deschiderea minelor de bauxită de la Nabalco şi apariţia oraşului minier Nhulunbuy. ...

Decorul filmului: coridoare întunecoase si apartamente mizere. Locul, oricât de greu de crezut, este centrul Bucurestiului. Locuintele ofera prea putina intimitate, asa ca ocupantii lor stiu totul despre vecini. Viata lor sordida e pigmentata de conflicte meschine, dar si de întâmplari dramatice. Apartamentele dau într-o curte interioara murdara, inconjurata de cladiri înalte. Doar cei care privesc suficient de sus pot vedea un petec de cer. ...

S-au spus si s-au scris multe despre palestinieni şi evrei. Cu toate acestea, o latură a coexistenţei lor a fost ocolită atât de presă cât şi de antropologi. În Israel trăiesc ca cetăţeni ai statului evreu 900000de palestinieni. Filmul pune în lumină situaţia acestei minorităţi. Samieh are 20 de ani. Împreună cu vărul ei Nidal, ea ne face să înţelegem frustrările, speranţele, visele şi coşmarurile pe care le trăiesc tinerii arabi bombardaţi de valorile şi idealurile Occidentului. În plus, statul îşi face simţită prezenţa în cele mai mărunte aspecte ale vieţii lor. Minoritatea palestiniană duce o viaţă prosperă, la fel ca şi restul societăţii israeliene. Dar "banii nu sunt totul" spuse tatăl lui Samieh. "Banii vin şi se duc, dar al karamah (demnitatea) pierdită nu revine niciodată." ...

Filmul este un documentar portret al unei femei excentrice. Eila Lemmela e sotie de fermier. In acelasi timp este o pasionata colectionara de arta. Madame E se simte in largul ei in crescatoria de porci, dar si la sedintele Consiliului parohial, a carui membra este. Adora sa pozeze pentru pictori si graficieni si sa participe la vernisaje. Intreaga ei viata se invarte in jurul artei: prepara prajituri artistice, bradul de Craciun e si el artistic, ca sa nu mai vorbim de palarii. Eila duce o viata plina de neprevazut. O vedem la ferma, ajutand scroafele sa fete, pentru ca in momentul imediat urmator sa alerge la un vernisaj sau la o seara de poezie. Dar, inevitabil, viata are si accente tragice. ...

Vechile cronici ruseşti vorbesc despre un trib glorios, cumanii, care au luptat cu voievozii slavi. Astăzi, în Republica Altai trăieşte o comunitate care nu numără mai mult de o mie de suflete. Aceştia sunt urmaşii faimoşilor războinici. Svetlana şi Vladimir sunt cumani. Ea a studiat istoria, el este şofer. După regulile creştine sunt veri, dar în tradiţia cumană Vladimir este unchiul Svetlanei. Amândoi şi-au părăsit satul natal şi trăiesc la oraş, dar legătura cu tradiţia cumană e vie. Întoarcerea acasa înseamnă fericirea revederii mamei, tristeţea pentru cei dispăruţi şi nostalgia copilăriei. Cumanii din satul Sankinail încearcă să-şi păstreze statutul de comunitate distinctă. Vor mai exista cumani în viitor? Călătoria celor doi încearcă să dea un răspuns. ...

Gideon e evreu, are 23 de ani şi trăieşte în Ierusalim. Wisam e palestinian, are tot 23 de ani şi trăieşte în Beltehem. Gideon a fost soldat în armata israeliană. Wisam a activat în mişcarea palestiniană de eliberare. La prima vedere, cei doi se încadrează perfect în stereotipul fabricat de presă: soldatul israelian şi teroristul palestinian. Dincolo de imaginea inamicilor anonimi, filmul dezvăluie două fiinţe umane. Gideon povesteşte despre experienţa lui ca soldat în teritoriile ocupate, când cel mai greu lucru a fost să execute ordinele fără a-şi stirbi demnitatea umană. Acum lucrează într-un restaurant şi se gândeşte să părăsească Israelul, în căutarea unui loc mai sigur pentru copiii pe care îi va avea. Wisam a luptat în Intifadah. Vorbeşte despre ciocnirile cu soldaţii israelieni, despre închisoare şi tortură. Acum este ghid, iar în timpul liber participă la întâlniri unde evrei şi palestinieni discută despre conflictul în mijlocul căruia trăiesc. "Două feţe ale conflictului" este un dublu portret puternic conturat, care contrazice stereotipiile mass-media. ...

În 1993, în satul Hădăreni, un român a fost omorât de ţigani, pe când încerca să-şi apere tatăl în timpul unei dispute. Românii au reacţionat. Câţiva ţigani au fost linşaţi şi mai multe gospodării incendiate. După patru ani, procesul este pe cale să înceapă. Cei implicaţi dezvăluie în faţa camerei gânduri şi trăiri legate de momentele cumplite de atunci, care le-au schimbat cursul vieţii. ...

Documentarul analizează educaţia şcolară în Japonia. Este povestea unui om de excepţie, Shinichi Yasumoto, directorul unei şcoli de ţară din Hokkaido. În concepţia lui, educaţia trebuie să se adreseze şi inimii nu doar minţii. Părinţii elevilor şi bătrânii satului îi împărtăşesc punctul de vedere. Ei se străduiesc să creeze în acest ţinut odinioară copleşit de sărăcie o lume în care copiii lor să fie înconjuraţi de înţelepciune, responsabilitate şi căldură. "Inima ţinutului" este povestea familiilor din Kamayana, unite de dragostea pentru copiii lor şi de necesitatea de a se adapta schimbărilor din Japonia postbelică. ...

După ce a lucrat ca cioban la o firmă dn Nevada, unde a tuns oi, a crescut miei şi a condus o turmă de 2000 de capete în căutarea păşunilor, Thomas Ballato revine în Mexic, în oraşul Lazaro Cardenas din provincia Mchoacan. Alături de familia sa, el va încerca să recupereze anii petrecuţi dincolo. ...

Preotul Ioan de la Poşaga este cunoscut ca exorcist. Într-o mică biserică dintr-un sat de munte, puterea lui dezlănţuie forţe necunoscute. Filmul se apropie cu circumspecţie de acest fenomen, lăsând privitorului posibilitatea de a judeca dacă e doar o şarlatanie sau o incursiune într-o altă lume. ...

Fiul lor, Alexei, e pietrar şi locuieşte în oraşul Kyzyl, dar legătura cu satul e încă puternică. Alexei e un nomad modern. Cu toate că a devenit orăşean, nu şi-a pierdut puterea de a auzi vocile spiritelor din pietrele pe care le ciopleşte. Familia Kagai-ool trăieşte în braţele lui Budda şi în sunetul tobei. În această regiune, comuniştii nu au reuşit să distrugă vechile tradiţii şi credinţe. Budda şi şamanul sunt omniprezenţi, chiar dacă lumea modernă se insinuează în viaţa tradiţională. ...

La marginea oraşului Bocşa trăieşte o comunitate de peste 1800 de ţigani, care nu vorbesc ţigăneşte. Drama acestor oameni fără identitate etnică este accentuată de faptul că sunt şomeri, au mulţi copii şi sunt nevoiţi să trăiască de pe o zi pe alta, hrănindu-se cu urzici, ciuperci şi fructe de pădure. ...

Consignaţiile din Bucureşti sunt pline de obiecte de artă, de la mobilier, tablouri, pendule, porţelanuri, până la bijuterii. Consignaţiile au estetica lor specială. Cine cumpără şi cine vinde aceste obiecte? Într-o societate supusă schimbării coexistă multiple lumi paralele, unele pe cale de dispariţie, altele în formare. Filmul are ca temă transferul de obiecte de artă de la o lume la alta. ...

Lucy Castle, o emglezoaică de 26 de ani, a venit în România în satul Hoteni din Maramureş pentru a-şi pregăti teza de doctorat în etnomuzicografie. Aici, ea a sfârşit prin a se mărita cu un simplu ţăran, Ion Hotea, orfan, de 22 de ani, fără studii şi, după spusele localnicilor dezamăgiţi de alegerea lui Lucy, un tip violent şi beţiv. Acum, familia Castle-Hotea este în Anglia. Localnicii spun că Ion a urmărit asta de la bun început, în timp ce Lucy şi-ar fi dorit să se stabilească în sat pentru tot restul vieţii. ...

În iunie 1992, la şase luni după sfârşitul tragic al lui Eddie "Koiki" Mabo. Curtea Supremă i-a dat câştig de cauză în procesul privind dreptul de proprietate al băştinasilor din Strâmtoarea Torres. Sentinţa a însemnat sfârşitul legendei oficiale, potrivit căreia primii albi sosiţi în Australia au găsit un continent pustiu. Filmul înfăţişează viaţa publică şi personală a lui Eddie Mabo, un om care, din dragoste pentru familie şi pentru pământul natal, a fost în stare să înfrunte o naţiune şi un sistem juridic. Cu toate că cea mai mare victorie a obţinut-o doar după moarte, locul lui este asigurat pentru totdeauna în istoria insulei Murray şi a Australiei. ...

Cercetările lui Vido Bagur, etnograf şi specialist în folclor, l-au purtat timp de mai multe decenii prin oraşele şi satele dalmate din Croaţia. În ultimii ani a demarat un program, a cărui iniţiativă au avut-o chiar comunităţile cercetate: revitalizarea in situ a obiceiurilor pe cale de dispariţie. Filmul prezintă unul din proiectele programului, carnavalul măştilor albe din Putnikovici, un sat din sudul Dalmaţiei. Reconstituirea unui proces aproape uitat e un proces delicat, care presupune o mare responsabilitate. Filmul ridică problema gradului de fidelitate care se poate obţine într-o astfel de reconstituire. Un posibil răspuns este dat de comunităţi, prin dorinţa lor sinceră de a-şi regăsi identitatea culturală. ...

Timp de mai multe secole, au existat teorii conform cărora unele rase erau inferioare altora. Documentarul evidenţiază greşelile acestor teorii, focalizându-se şi asupra descendenţilor familiilor mixte evrei-creştini, numiţi de naziţti "corcituri". Filmul accentuează contrastul dintre noile teorii şi greşelile făcute de cercetători în trecut. ...

Jezera este un sat de pe insula Murter, în nordul Dalmaţiei. Aici totul este în strânsă legătură cu marea: istoria locului, folclorul, obiceiurile şi gândurile oamenilor. Aproape toate cântecele au ca subiect marea şi gândul îndreptat spre cei dragi plecaţi cu barca în larg. Pe mal, femeile aprind farul, pentru ca bărbaţii lor să poată găsi drumul spre casă. ...

Filmul aduce în prim plan o varietate de personaje: un cântareţ la harpă din Venezuela, un violonist din Sarajevo, un cântăreţ din Malayezia şi un lăutar din România. S-ar putea crede că e un film despre cei care îşi câştigă existenţa în metroul parizian, mai ales că şi titlul ne duce cu gândul într-acolo. Treptat, însă, revenim la suprafaţă. În primul rând, pentru că in metro filmările sunt interzise din cauza recentelor atentate cu bombă, dar mai ales pentru că şi aici poate fi găsită o "lume subterană".Aproape toţi eroii filmului au fugit din ţările lor din motive politice, şi locuiesc ilegal în Franţa, în apartamente minuscule, de mansardă, sau în camere închiriate la suprapreţ, în hoteluri mizere. Puţin câte puţin, viaţa lor muzicală prinde contur. Îi regăsim în studiourile de înregistrări sau în sălile de concerte. Sau sub arcadele unei clădiri în Place des Vosges, unde concertează reuniţi într-o adevărată "orchestră subterană". ...

În secolul al 12lea, regii unguri au încurajat venirea coloniştilor saşi în Transilvania pentru apărarea graniţelor răsăritene. La sfârşit de secol 20, cei mai mulţi saşi transilvăneni au plecat în Germania. Cei puţini care au rămas sunt martorii schimbărilor rapide şi dramatice prin care trec satele lor odinioară prospere. Filmul este povestea unei familii de saşi din Slimnic, care locuieşte in vechea cetate. Ei sunt ultimii rămaşi în sat, dintr-o comunitate foarte bine organizată şi trebuie să facă faţă acestei situaţii. ...

În anii socialismului, fiecare trebuia să aibă câte un loc de muncă. În aceste condiţii, ţiganii fără edicaţie se bucurau de o minimă bunăstare. Odată cu perioada de tranziţie, majoritatea şi-au pierdut slujbele şi au ajuns să trăiască ântr-o sărăcie cumplită. În contextul general de discriminare şi disperare, campaniile de evanghelizare le aduc o rază de speranţă. În iunie 1997, s-a desfăşurat la Silven în Bulgaria un atelier de antropologie vizuală. Scopul a fost iniţierea şi instruirea câtorva tineri ţigani în tehnica filmului video. În urma atelierului, fiecare cursant a trebuit să facă un film exerciţiu pe o temă la alegere. Astfel, li s-a oferit posibilitatea de a înfăţişa unui public larg aspecte din viaţa pe care o duce comunitatea lor marginalizată. În plus, este de aşteptat ca cei care îşi filmează propria comunitate să fie mai receptivi la sensurile culturale decât cineva din afară. ...

În anii socialismului, fiecare trebuia sa aiba un loc de munca. În aceste conditii, tiganii fara educatie se bucurau de o mi­nima bunastare. Odata cu perioada de tran­zitie, majoritatea si-au pierdut slujbele si au ajuns sa traiasca într-o saracie cumplita. În contextul general de discriminare si dis­perare, campaniile de evanghelizare le aduc o raza de speranta. În iunie 1997 s-a desfasurat la Silven în Bulgaria un atelier de antropologie vizuala. Scopul a fost ini­tierea si instruirea cîtorva tineri tigani în tehnica filmului video. În urma atelierului, fiecare cursant a trebuit sa faca un film-exercitiu pe o tema la alegere. Astfel, li s-a oferit posibilitatea de a înfatisa unui public larg aspecte din viata pe care o duce co­munitatea lor marginalizata. În plus, este de asteptat ca cei care îsi filmeaza propria comunitate sa fie mai receptivi la sensurile culturale decît cineva din afara. ...

Yukhagirii sunt o populatie indigena putin numeroasa din nordul Siberiei. Realizatorul filmului si-a ales ca loc de cercetare satul Nelemnoye, unde a studiat ce înseamna sa fii Yukhagir. ...

Totul a început atunci când la Spitalul de Psihiatrie din Jebel a sosit un radioemitator. Luptând cu prejudecatile si cu birocratia, pacientii hotarasc sa înfiinteze în spital un post de radio al lor. Îi urmarim pregatindu-se sa devina reporteri, sa dea interviuri, sa cânte si sa se ocupe de partea tehnica. Radio Jebel nu a reusit sa obtina licenta de emisie, dar a aratat câta nevoie de comunicare au acesti oameni. ...

În anul 1940, armata ungara a ucis într-o actiune de represalii 157 de români din satul Ip într-o singura noapte. În anii 70, oamenii au început sa comemoreze aceasta zi, care a capatat tot mai multa importanta cu trecerea timpului, a fost afectata grav de acest eveniment. Se pune întrebarea daca, în cursul istoriei, convietuirea normala a comunitatilor româna si maghiara va putea regenera. ...

Un tânar se sinucide, dupa ce afla ca e bolnav de SIDA. Pe lânga pierderea suferita, familia se confrunta cu refuzul Bisericii de a-l înmormânta dupa ritualul crestin. Filmul analizeaza pozitia Bisericii Ortodoxe, care este gata sa ofere iertarea si slujba crestineasca celui mai înrait criminal, dar o refuza sinucigasului. ...

Sfântul Gheorghe este una dintre cele mai importante sarbatori pentru tiganii din Kyustendil. Ei încearca sa reconstituie traditiile aproape uitate din povestile batrânilor si cu ajutorul tinerilor intelectuali. De Sf. Gheorghe, greutatile de fiecare zi sunt date uitarii, iar ei sarbatoresc cu frenezia si entuziasmul ce caracterizeaza aceasta etnie. ...

Motocicletele-taxi din Calabar, Nigeria, şi cei care le conduc prilejuiesc o incursiune in probleme ce ţin de identitatea etnică şi religioasă a acestor oameni. O călătorie cu taxiul pe două roţi nu este doar un fapt banal, căci prin intermediul ei pot fi explorate atitudinea celor ce întâlnesc zilnic pericolul, riscurile pe care şi le asumă şi nevoie lor de protecţie spirituală. ...

În fosta republică Iugoslavă Macedonia, doi şeici dintr-o confrerie de dervişi luptă pentru putere. Departe de Dumnezeu şi de sufismul tradiţional, în contextul unei societăţi fragile şi instabile, cearta lor apare în toată meschinăria ei, căci mărul discordiei este dreptul unuia sau al celuilalt de a-şi înfige ace în corp la marea ceremonie Nervuz. Personajele se încadrează în două arhetipuri contrastante de lidrei religioşi. Rivalitatea dintre ei prilejuieşte o privire asupra experienţei spirituale reale trăite la nivel popular, privire care poate şoca în ciuda comicului de situaţie şi a imaginilor insolite. Dervişii practică o formă islamică de yoga, constând în mişcări ritmice, incantaţii repetate şi respiraţie controlată. În timpul ceremoniei, ei îşi înfig ace şi ţepuşe în faţă, gât şi membre. Pentru că sunt în transă, nu curge sânge. Piaţa mistică fiind supraaglomerată, fiecare şeic încearcă să atragă cât mai mulţi adepţi, în detrimentul rivalului său. ...

"Ciorba Awara" este un fel de ghiveci cu ingrediente specifice tuturor culturilor ce se regăsesc în societatea guianeză. Se spune că cei care gustă de Paşti din această ciorbă, rămân în Guyana pentru totdeauna. Pornind de la prepararea ei, filmul explorează realităţile lumii pestriţe care populează această regiune franceză de peste mări. Amerindieni, europeni, urmaşi ai sclavilor, laoţieni, chinezi, brazilieni, surinamezi, cu toţii au de adăugat arome specifice lor în acest "ghiveci" de identităţi. ...

Un documentar plin de culoare, care urmăreşte pe parcursul unui an lupta pentru supravieţuire a unor adolescenţi dintr-un cartier al oraşului Helsinki. Timi, o ţigancă de 30 de ani, a înfiinţat o echipă multietnică de hochei, în încercarea de a-i aduna pe adolescenţii de pe străzi. Krisse şi Ville, personajele principale ale filmului, sunt şi ei în această echipă. Veşnicele ciocniri cu poliţia, sentimentul de alienare şi disperare îi împing pe un drum care nu duce nicăieri. Pentru Krisse şi Ville, viitorul are prea puţin de oferit. ...

Filmul prezintă viaţa din gospodăria lui Baldame, un hamar bătrân din sud estul Etiopiei. Din cuvintele lui aflăm prin ce greutăţi trece un cunoscător de capre, cum este împărţită munca şi care sunt obligaţiile morale cărora trebuie să li se supună membrii familiei. Cea de-a doua parte a filmului se concentrează asupra artei străvechi a citirii semnelor din măruntaiele animalelor. Cu ajutorul acestor semne, oamenii sunt pregătiţi să facă faţă bolilor sau relelor ce i-ar putea ameninţa. ...

Pornind de la o dramă de familie, filmul realizează ciocnirea dintre două lumi total opuse. Una este tradiţională şI conservatoare, cealaltă flexibilă şI adaptabiă. Tată şI fiu. Şaman şi om de afaceri. Amândoi aparţin etniei Khanty, o populaţie siberiană pe cale de dispariţie. Fiul lucrează la o companie petrolieră care extrage milioane de barili de ţiţei din pământul strămoşesc al Khanty-lor. Oamenii trebuie constrânşi să-şi vândă pământul ruşilor şi, ca angajat al firmei, este sarcina lui să o facă. Înarmat cu o tobă şi cu un cap de urs, şamanul încearcă să reziste asaltului. Fiul risipitor are două feţe.Iată că şi Torum, cel mai mare zeu Khanty, are acum două chipuri, după exigenţele socetăţii de consum. ...

Un film despre tribul Gaddi, păstori transhumanţi din Himalaya. Viaţa lor este o călătorie continuă, modelată de schimbarea anotimpurilor. Construcţia filmului păstrează acest ritm, explorând contrastele mişcare-odihnă, drum-casă, întâlniri-despărţiri. Pe parcursul călătoriei, care îi poartă pe munţi acoperiţi de zăpadă, aflăm despre zei şi zeiţe, ritualuri, cântece, sărbătir şi legende. Din povestirile lor răzbar rând pe rând ironia, umorul, tristeţea şi amărăciunea faţă de o societate care vrea să le distrugă felul de viaţă fără a oferi nimic in schimb. ...

Utuniarsuak este un bătrân vânător Inuit. Are 87 de ani. Viaţa lui acoperă exact perioada de tranziţie a unei culturi vechi de 4000 de ani către civilizaţia occidentală. Bătrânul s-a simţit întotdeauna o părticică a lumii arctice. A depins fizic de această lume şi a fost legat sentimental de ea. Tinerii satului, însă, nu mai simt această legătură organică. Filmul propune poveste emoţionantă a bătrânului, care evocă lumea lui într-o notă contemplativă, căreia nu îi lipseşte o doză de umor. El ne face să înţelegem în ce fel i-a modelat viaţa această lume arctică, centru al întregii sale existenţe. ...

Vara, staţiunea balneo-climaterică Ocna Sibiului atrage o mulţime de oameni dornici să-şi petreacă aici sfârşitul de săptămână. Ei vin să stea la soare, să se dea cu nămol, să se joace, sp mănânce îngheţată, să facă sex sau pur şi simplu să plutească în lacurile sărate. Sunt hotarâţi să se distreze cu orice preţ, chiar dacă nu există toalete. Filmul este un studiu incitant al unei staţiuni din estul Europei. ...

Penitenciarul Central Yerwada (YCP) a fost construit între 1865 şi 1876. Este una dintre cele mai vechi închisori din India. Aici îşi ispăşesc pedeapsa 2500 de deţinuţi. Filmul îi prezintă pe şase dintre ei, oameni cărora captivitatea le-a scos la lumină capacităţi creatoare nebănuite. Poemele şi gândurile lor explică cum reuşesc ei să supravieţuiască ruşinii şi încarcerării. În afară de analiza propriei vieţi, gândurile lor se îndreaptă către limitele trasate de societate între "noi" şi "ei", între comportamentul "normal" şi cel "deviat". ...