Synopsis:
Născută în anul 1969 în pădurile din Borneo, Nénette a împlinit 40 de ani. Vedeta incontestabilă a menajeriei Grădinii botanice de la Prais, ea vede în fiecare zi sute de vizitatori care defilează în fața țarcului său. Filmul se bazează pe disjuncția între imagine și sunet; vedem animalele fără a le auzi și auzim oamenii fără a-i vedea. Nu există cadre inverse. Nu există tranziții. Reacțiile și comentariile spontane ale vizitatorilor reprezintă coloana sonoră. Din spatele geamului său, Nénette este o oglindă. Un ecran de proiecție. Îi atribuim tot felul de sentimente, intenții și gânduri. Vorbind despre ea, vorbim de fapt despre noi. Uitându-ne la ea, ne includem în tablou. Acesta este un film despre privire, despre reprezentare. O metaforă a cinematografului, în special a filmului documentar ca și mod de a surprinde imaginea și ca imagine surprinsă; deoarece filmându-l pe altul, îl transformi în captiv, îl închizi în cadru, îl fixezi în spațiu și timp.