Synopsis:
Tatăl regizorului moare într-un spital din Serbia, unde s-a internat fără ştirea familiei. Şocat de decesul neaşteptat şi de bizara decizie a tatălui de a muri singur, fiul începe să cerceteze suvenirurile familiei pentru a pune laolaltă informaţii despre trecutul tatălui său. Este ca şi cum ar fi deschis cutia Pandorei. Mai întâi, fotografii uitate, scrisori şi filme de familie duc povestea într-o Iuguslavie idilică în anii '70. Pe măsură ce călătoria continuă prin istoria familiei, ea dezvăluie ororile războaielor recente şi indicii despre tragediile personale şi suferinţele pe care acestea le-au provocat. Într-un eseu intim şi profund, Keca examinează cum actul de a-ţi asuma responsabilitatea individuală pentru acţiunile din război te afectează pentru întreg restul vieţii. "Ce îl deosebeşte dpe Keca de generaţia postbelică a anilor '60, de generaţia post-Vietnam a anilor '80 şi poate de chiar generaţia sa post-sovietică este lipsa dorinţei de a acuza. Iată un regizor aflat în căutarea unui adevăr de care nu pare să fi fost conştient înainte de a-şi face filmul. Într-adevăr, Keca nu ţine să tragă concluzii din dezvăluirile uneori şocante ale celor pe care îi intervievează. Prin asta, filmul diferă de discursul culpabilizator al altor producţii ce explorează trecutul..." (East European Film Bulletin)