Synopsis:
În anii socialismului, fiecare trebuia să aibă câte un loc de muncă. În aceste condiţii, ţiganii fără edicaţie se bucurau de o minimă bunăstare. Odată cu perioada de tranziţie, majoritatea şi-au pierdut slujbele şi au ajuns să trăiască ântr-o sărăcie cumplită. În contextul general de discriminare şi disperare, campaniile de evanghelizare le aduc o rază de speranţă. În iunie 1997, s-a desfăşurat la Silven în Bulgaria un atelier de antropologie vizuală. Scopul a fost iniţierea şi instruirea câtorva tineri ţigani în tehnica filmului video. În urma atelierului, fiecare cursant a trebuit să facă un film exerciţiu pe o temă la alegere. Astfel, li s-a oferit posibilitatea de a înfăţişa unui public larg aspecte din viaţa pe care o duce comunitatea lor marginalizată. În plus, este de aşteptat ca cei care îşi filmează propria comunitate să fie mai receptivi la sensurile culturale decât cineva din afară.