În numele pământului de Dorota Kobiela, Hugh Welchman,relevă un model răspândit în societățile tradiționle: femeia tânără, îndrăgostită de un bărbat de vârstă apropiată, este măritată împotriva voinței ei, cu tatăl acestuia, ea fiind târguită în acest mariaj pentru a crește prestigiul bărbatului. Femeia refuză să-i ofere un moștenitor soțul, ba mai mult, menține relația amoroasă cu băiatul acestuia și după nuntă, devenind astfel simbolul nesupuneriiși al păcatului de a-și fi urmat propriile dorințe, în defavoarea obligației de a oferi un urmaș. Astfel, ajunge să fie considerată de toată comunitate, în dinamica spiritului de grup, inclusiv de restul femeilor căsătorite, ca sursa tuturor răutăților și este expulzată din sat.Acțiunea este plasată în satul polonez tradițional, dar ar fi putut să fie în orice sat tradițional din Europa.

Cine e bărbatul în casă de Kristine Nrecaj, BirtheTemplin, ne arată un alt model tradițional, foarte rar de altfel, în care femeile și-au asumat rolul de bărbat, în mod voluntar sau constrânse de părinți (în familiile unde nu se nășeau băieți). În familiile tradiționale albaneze, bărbații controlau toate acțiuniile femeilor, ei decideau inclusiv când și unde puteau femeile să circule în afara locuinței. În documentar, femeile devenite bărbați, mărturisesc despre avantajele vieții lor, ca burnesha: libertatea de mișcare, de alegeri, de independență. Aflăm însă și despre reversul constrângerilor: lipsa propriei familii, renunțarea la aspectele feminine.

Dialogul propune să identifice și să readucă în discuție sursele și practicile inegalităților de gen sau chiar misogine ale prezentului care sunt perpetuate din trecut.