La cumpăna acestei uriașe transformări, filmele propuse ca punct de plecare pentru acest dialog ne permit să reflectăm asupra naturii unei ere care se încheie, în care colectarea și arhivarea cunoștințelor s-a făcut pe suport fizic (hârtie, peliculă etc.).Ne vom delecta privind dedicarea colecționarilor de cărți, a bibliotecilor personale clădite cu pasiune și chiar cu o duioasă risipă (Umberto Eco - biblioteca lumii de D. Ferrario), a colecționarilor de hărți, artefacte care combină știința, arta și epistemologia (O căutare străină de A. Gatapoulos) și vedem cum autodocumentarea și autoarhivarea meticuloasă a imaginii zilnice a propriei persoane (Excentric de C. Delbecq) creează o colecție de artă în sine. Salutată cu entuziasm, ERA DIGITALĂ oferă o șansă de acces la informații fără precedent, dar aduce cu sine întrebări precum:

• Care sunt pârghiile, noul sistem de control prin care vom putea stabili veridicitatea informațiilor în contextul democratizării producției de cunoștințelor?
• Cum putem transmite patrimoniul cunoștințelor adunate vreme de sute de ani în cărți, hărți și în general cunoașterea domeniilor, care necesită atenție, înțelegere și studiu aprofundat, în contextul în care în era digitală cunoștințele sunt consumate în formate scurte (postări, articole scurte, videoclipuri)? Oare platformele digitale, bibliotecile digitale, Google books vor putea fi o alternativa pentru a avea o biblioteca virtuala care aduna toate cunostiintele scrise, un fel de biblioteca din Alexandria moderna?
• Care este structura circulației informațiilor, natura bulelor de filtrare, a camerelor de ecou și, în ultimă instanță, cine joacă rolul de gatekeeper, cine decide și pe ce bază accesul în sine în era digitală?