Piesa se bazează pe fapte reale, şi este scrisă din punctul de vedere al celui mai tânăr membru al familiei, dramaturgul însuşi. Lagărul Lăteşti, devenit legendar după schimbările politice din ‘89, adună personalităţi politice şi academice ale regimului de dinaintea comunismului, precum văduva mareşalului Antonescu, Maria Antonescu, văduva „căpitanului” Corneliu Zelea Codreanu, dar şi oameni de cultură bine cunoscuţi, precum Paul Goma, Nicolae Balotă, Adrian Marino.

Personajul principal al acestui „one woman show” trece printr-o moarte clinică din cauza suferinţelor cauzate de munca silnică, dar mai ales datorită faptului că îşi dă seama că, în aceste circumstanţe, sub nicio formă nu-şi poate ţine copiii în viaţă. Piesa, o Romeo şi Julieta în condiţiile dictaturii comuniste, se concentrează asupra abisului morţii şi a revenirii în viaţă a protagonistei, prezentând şi viaţa cotidiană a strămutaţilor dintr-un lagăr de tip gulag românesc. Prin melanjul accentelor tragice cu situaţiile de umor specifice absurdului concentraţionar, piesa este o introducere în istoria comunismului românesc, văzută din perspectiva copiilor, a femeii şi a străinului care nu vorbeşte limba română, dar nu cunoaşte nici limbajul detenţiei.

Este cea mai jucată piesă a dramaturgului, tradus şi jucat în zece limbi, şi ţinut pe afiş ani întregi de mai multe teatre din Europa şi Statele Unite.