Andrei Cătălin Băleanu, o tânără speranță a cinema-ului românesc din anii 70 este privit astăzi prin ochii unui regizor aflat la început de drum. Acest film despre deznădejde și ratare prezintă portretul unui personaj original și autentic, un regizor talentat („Viața ca un bivol negru”) care renunță la film la vârsta de 30 de ani și ajunge, în zilele noastre, să trăiască la limita subzistenței.

Într-o parohie ortodoxă din Lisabona, o călugăriță care trăiește departe de familia sa, se confruntă cu dileme existențiale. Împărțindu-și timpul între rugăciune și munci gospodărești destinate parohiei, printre care culegerea măslinilor, o femeie se întreabă care e rolul dragostei și al credinței în viața sa, într-un film de imagine și de stare.