Ți-ai imaginat vreodată că fotografiile tale vor strânge zeci de mii de like-uri și vor uimi lumea? Sau că îți vei lansa propria marcă de modă online și vei face milioane din asta? Sau ești un adolescent obișnuit, care încearcă să își facă loc printre cei “populari” și să își găsească dragostea? Cât de mult contează și ce trebuie să faci ca să fii mereu în atenție, să devii un blogger de succes, urmat sau criticat de zeci de oameni? Prin povestirile și incursiunea directă în viața a trei tineri – Humza, un fotograf free-lancer dintr-un cartier sărac al New York-ului devenit celebru datorită Instagram; Kaylyn, o adolescentă bogată, care își lansează propria marcă de modă; Emma, o tânără obișnuită, cu o viață tipică de licean, cu încercări de a fi populară și de a găsi dragostea -, acest documentar arată puterea pe care o are mediul online asupra generației “milenialilor” și contrastul față de generațiile trecute: superficialitatea cu care se emit judecăți legate de calitatea unei persoane, rapiditatea cu care apare sau dispare celebritatea, dimensiunile uriașe pe care le capătă respingerea și marginalizarea, reacțiile și sentimentele, prin faptul că relațiile nu se mai desfășoară de la individ la individ, ci de la individ la mulțime și invers. ...

Pentru adolescenții de azi, documentarul “Brașov 1987. Doi ani prea devreme” poate fi o provocare, un exercițiu de imaginație. Filmul le prezintă faptele, povestite chiar de oamenii care au inițiat revolta de la Brașov, în noiembrie 1987; ei trebuie să caute și să înțeleagă cauzele care i-au determinat pe brașoveni să iasă în stradă și să ia poziție împotriva regimului lui Ceaușescu. Și poate să înțeleagă chiar Revoluția din ’89. Pentru că – lăsând la o parte finalurile diferite - revolta din noiembrie 1987 a fost o punere în scenă la scară mică a ceea ce avea să se întâmple doi ani mai târziu în toată țara. ...

Vilde este o fată de 12 ani care trăiește într-o zonă rurală din Norvegia, unde se bucură de natură și de viața liniștită alături de familia ei. Vilde are o pasiune mai puțin obișnuită pentru o fată, dansul tradițional norvegian Halling, care este foarte solicitant fizic și a fost rezervat în trecut exclusiv bărbaților, fata dorindu-și chiar să participe la campionatul național. Antrenamentele se desfășoară atât în interior, în sală, cât și în exterior, prin frumoasele păduri și peisaje muntoase din apropiere. Deși poate părea o încălcare a tradițiilor, pasiunea pentru Halling este, în fapt, o declarație de dragoste și atașament față de ele, față de familia ei și de bunicul bolnav de cancer, căruia Vilde speră să îi ofere astfel un motiv de a lupta și de a-și dori să trăiască. ...

Necesitând monitorizare permanentă și tratament, boala ei afectează întreaga familie, care a trebuit să învețe să calculeze caloriile din alimente, să o supravegheze pe fată pentru a evita eforturile prea mari, să intervină în caz de urgență. Dempsey a învățat să își măsoare singură glicemia, să își dozeze insulina și să mănânce la ore fixe alimentele permise, să fie independentă și să nu lase boala să îi conducă viața. Ea reușește să se antreneze în același ritm cu colegele de la gimnastică și, la fel ca ele, speră să devină campioană olimpică. Filmul demonstrează cât de importantă este informarea în cunoașterea și ținerea sub control a bolilor și cât de important este să consideri boala nu ca un obstacol de netrecut, ci ca un neajuns pe care îl poți controla și cu care poți să trăiești toată viața. ...

Lavanya Raghoenandan, o fată de 15 ani din Olanda, luptă cu durerile resimțite în urma unui accident pentru a-și clădi o carieră ca DJ. Ea a început să participe încă de la 9 ani la diverse festivaluri – numele de scenă este Kendis DJ - și a cunoscut deja succesul în acest domeniu. Însă, după ce a fost lovită de un autobuz, a rămas cu sechele care îi afectează viața de zi cu zi: durerile pe care le are în tot corpul o împiedică să stea mult în picioare și să mixeze muzica pe platane. Însoțită și încurajată de tatăl ei, care are și el experiență în lumea muzicală, ea refuză să ia în considerare eventualitatea renunțării la cariera de DJ, fiind convinsă că visul ei merită suferința și eforturile depuse. ...

Nastia (12 ani) și Polina (7 ani) sunt două surori din Rusia, eleve la o prestigioasă școală de balet din Sankt Petersburg, care se antrenează din greu pentru a promova în clasa următoare. Deși au vârste fragede, ele se confruntă deja cu o lume dură, unde orice scădere a ritmului și a efortului este aspru pedepsită și unde copilăria își face simțită prezența doar rareori, într-o bătaie cu perne între două exerciții de balet sau în timiditatea și nesiguranța față de ceilalți copii. Filmul este plin de tandrețe și le înfățișează pe fete la antrenamente sau în camera lor, încurajându-se și sfătuindu-se reciproc, împărtășindu-și îndoielile și trăirile: „Trebuie să dansezi cu sufletul deschis.” „Dar cum să îmi deschid sufletul?” Cu toate acestea, ele (ne) învață că fiecare muncește și reușește sau eșuează singur, că trebuie să continue chiar și când lacrimile curg pe obraz și că în spatele fiecărui spectacol sau realizări stau ore nesfârșite de muncă și dăruire. ...

Personajele principale ale filmului sunt trei fete din Olanda, în vârstă de 12-13 ani, cu trei situații familiale diferite și neobișnuite, toate implicând însă divorțul părinților, găsirea de noi parteneri de viață și lărgirea familiei prin „extra-părinți”. Într-o manieră veselă și relaxată, fetele se prezintă pe ele, pe membrii familiei, modul în care își împart timpul între părinți și sentimentele pe care le au. Filmul prezintă o viziune optimistă asupra vieții de după divorțul părinților, situație cu care se confruntă tot mai mulți copii, arătând că se poate merge mai departe cu relații de prietenie, colaborare, „înfrângându-ți obiceiul de a te gândi la dezavantaje”, cum spune una dintre fete și bucurându-te de avantajele pe care le oferă o astfel de situație: mai mulți părinți, mai mulți prieteni, mai multe locuințe, mai multă dragoste. ...

Cum ar fi să nu ai voie să ieși din casă ani la rând, să trebuiască să ceri permisiunea ca să părăsești o anumită cameră, să nu ai voie să mergi la școală și să îți faci prieteni, să fii nevoit să dormi cu alți șase frați și cu mama pe o saltea? Cum ar fi să cunoști viața din afara apartamentului doar prin filmele pe care le vezi de pe casete video sau DVD-uri? Este greu de imaginat că poți trăi astfel timp de cincispreze ani, iar apoi să poți ieși în lume și trăi o viață normală, ca și când nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Pentru subiecții acestui film, aceasta este realitatea. Copiii au făcut școala acasă, cu mama lor și nu au nici un prieten, pentru că nu au ieșit niciodată din casă. Ei și-au petrecut toată viața privind filme, reconstituind secvențele și personajele favorite, cu costume și recuzită făcute chiar de ei. Când cel mai mare dintre băieți își face curaj să iasă din casă, el este urmat, treptat, de toți ceilalți și încep să ducă o viață normală. ...

Anni este o fetiță de 10 ani de pe o insulă izolată din Estonia, Kihnu. Locuitorii insulei își păstrează modul de viață tradițional: bărbații pleacă luni întregi pe mare, lucrând ca pescari; femeile se ocupă de tot ce este necesar pe insulă: curte, gospodărie, recolte, familie; combinațiile de culori ale hainelor purtate zi de zi de copii sunt strâns legate de starea de spirit; comunitatea se reunește des la serbările cu muzică de acordeon. Anni ne prezintă familia ei, comunitatea și modul lor de viață. Ea iubește viața pe care o are și se vede trăind pe insulă chiar și după ce va crește și se va căsători. Rămâne de văzut cum va reuși comunitatea să evolueze și să împace vechiul cu noul, tradiția cu influențele lumii moderne. ...

Zakayo și Timmy, în vârstă de 12 ani, trăiesc pe o insulă cu câteva sute de locuitori din Kenia (Africa) și au nevoie de barcă pentru a se deplasa la școală și pentru a pescui, ca să asigure mâncare pentru familie. Acești copii trăiesc tot timpul în pericol, deoarece apele din jurul insulei sunt pline de crocodili și hipopotami, dar asta nu îi oprește să pornească în fiecare zi spre noi aventuri. Dorința lor este să ajungă pe Insula Paradisului, să întâlnească animalele sălbatice despre care au învățat la școală și pe care le-au pictat împreună cu unchiul lor pe zidurile caselor din sat. Călătoria aceasta, spune bunica lui Zakayo, este o probă de curaj care transformă băieții în bărbați. ...

Ema, 13 ani, provine dintr-o familie mixtă olandeză-malineză din Olanda și se confruntă zi de zi cu reacții de respingere și batjocorire din partea colegilor de școală. Întrucât înfățișarea ei trădează faptul că mama ei provine din Mali, Africa, fata se confruntă cu bullying-ul din partea colegilor olandezi și, negăsindu-și locul printre ei, dorește să se întoarcă în Mali și să renunțe la viața ei din Olanda. Mama ei, de origine malineză, o încurajează să își asume statutul și să lupte pentru acceptarea în societatea olandeză. Muzica este cea care o ajută pe Ema să treacă mai ușor peste momentele dificile, să trimită mesajul ei către lume, să lupte pentru acest drept universal recunoscut al copiilor, acela de a fi protejat împotriva discriminării și poate, în cele din urmă, să cunoască succesul într-o lume potrivnică. ...

Nat, în vârstă de 11 ani, este din Noua Zeelandă și, așa cum ne spune chiar el, este „un sportiv veritabil”. Singur sau împreună cu întreaga familie, el face mereu ieșiri în natură pentru a practica diverse sporturi. El filmează fiecare ieșire, apoi prelucrează prelucrează singur materialele și le publică pe internet. Aranjamentul muzical îl pregătește cântând la chitară împreună cu tatăl său. Nat se gândește deja că aceste activități ar putea fi cariera lui mai târziu, prin care ar putea să transforme plăcerea unui hobby într-un mod de a-și câștiga existența. Deocamdată, spre deosebire de copiii care se joacă pe console, Nat se bucură de acțiune în mod direct, în mijlocul naturii. ...

Patru fete din patru țări care sunt depărtate una de alta, dar care au același fus orar: Mariana, 12 ani, din Jina, România; Noura, 13 ani, de lângă Ierusalim, Palestina; Oona, 12 ani, din Rovaniemi, Finlanda; Sunday, 13 ani, din Isohe, Sudan. Prin prezentarea în paralel a unei zile din viața fiecărei fete, cu aceleași repere (masa de dimineață, mersul la școală, masa de prânz, efectuarea temelor, munca în gospodărie, cina în familie) și din câteva cuvinte ale fetelor aflăm că, în ciuda asemănărilor și a desfășurării temporale aproape identice, viețile, mediul în care trăiesc și șansele lor de viitor sunt foarte diferite: Sunday și frații ei se află în grija surorii mai mari, pentru că mama este aproape oarbă, iar tatăl a dispărut în timpul războiului civil; părinții Marianei lipsesc toată ziua, îngrijind ferma de animale; Noura trăiește în comunitatea de beduini de lângă Ierusalim, permanent hărțuită de autoritățile israeliene; Oona trăiește lângă cercul arctic, într-un mediu natural dur, cu nopți foarte lungi, dar în confortul vieții occidentale. Printr-o simplă alternare de imagini din viața fiecărei fete, filmul ne permite să comparăm sistemele de educație, relațiile familiale, perspectivele de viitor, modul de viață și mediul natural din cele patru țări. ...

Cetatea Sibiului se află chiar în inima Transilvaniei. Filmul face o scurtă cronică a orașului de la începuturile sale până astăzi. Povestea înaintează prin secole, oprindu-se asupra unor momente de mare cumpănă, care au pus la încercare însăși existența orașului, sau, dimpotrivă, a unor perioade de înflorire, când Sibiul, din ce în ce mai puternic și prosper, își câștiga o poziție dominantă în regiune, devenind centrul comercial, religios, militar, administrativ și cultural al Transilvaniei. Cadrele aeriene ale munților care împrejmuiesc orașul, ale satelor pitorești din mărginime, ale bisericilor fortificate, unde se retrăgea tot satul în caz de atac, imagini cu străduțele cochete și pasajele misterioase din orașul de sus, cu acoperișurile cu guri de aerisire ca niște ochi care veghează, se combină perfect cu fragmente de muzică clasică și cu povestea narată a orașului și construiesc o experiență cinematografică remarcabilă, o metamorfoză audio-vizuală a Sibiului. Descoperiți istoria bogată, veche de nouă secole și plină de momente de suspans, a experienței urbane transilvănene numite Sibiu, cunoscut de-a lungul anilor ca Cibinium, Hermannstadt sau Nagyszeben. ...

Filmul este realizat cu înregistrări reale de la linia telefonică gratuită din Olanda, unde, sub protecția anonimatului, copiii pot găsi pe cineva cu care să vorbească, dacă nu au pe nimeni, sau să spună lucruri pe care, din rușine sau de teama consecințelor, le țin ascunse față de familie sau de cei apropiați. Problemele prezentate la această linie telefonică sunt diverse și pot fi întâlnite în mai multe părți ale lumii: copii care consideră că bullying-ul și rănirea altor copii sunt o formă de distracție; copii ai căror părinți divorțează și care nu găsesc puterea să își exprime sentimentele față de această situație; copii ai căror părinți lipsesc aproape tot timpul de acasă și care își doresc compania acestora; copii refugiați ilegal, care se tem în fiecare noapte că ar putea fi luați de poliție. Toate acestea sunt situații în care comunicarea, „ascultarea” sunt un pas către rezolvare sau către ameliorare. Imaginile filmului vin în completarea sentimentelor din înregistrări, uneori vesele, rapide și colorate, alteori grave și triste. ...

Toto (10 ani) și surorile lui Andreea (14 ani) și Ana (17 ani) sunt trei frați din cartierul Ferentari, din București, care așteaptă ca mama lor să se întoarcă din închisoare și să pună în ordine viața familiei. Ei trăiesc înconjurați de rude și prieteni care sunt consumatori de droguri. Cu ajutorul asistenților sociali, doi dintre copii reușesc să “evadeze” și să înceapă o nouă viață, cu noi șanse și noi visuri. Filmul acoperă o perioadă mai lungă, reușind astfel să surprindă anumite cicluri repetitive din viața celor trei, de urcușuri și coborâșuri, dependență și vindecare, speranță și renunțare. Pe tot parcursul filmului suntem în prezența mai mult sau mai puțin evidentă a drogurilor, această tentație care pune la încercare relațiile dintre copii și părinți, dintre frați și surori, dintre prieteni. ...