Un tânar calatoreste cale de 7109 kilometri, din Polonia în Siberia, ca sa o întâlneasca pe Tania, iubirea lui din vacanta trecuta. Vrea sa îi spuna ca o iubeste si sa afle daca sentimentele sunt reciproce. La opt luni dupa zilele pe care le declara cele mai fericite din viata lui, tânarul porneste la drum cu rucsacul în spinare, având drept dar un album cu fotografiile lor împreuna, si drept speranta secreta gândul ca rusoaica ar putea deveni a lui pentru totdeauna si va veni cu el în Polonia. Ajuns în Irkutsk, gaseste cu greu strada si o asteapta pe fata în fata blocului, în ger, cu un buchet de flori. Daca va fi de gasit, Tania va trebui sa îi raspunda la o întrebare simpla: a fost si este sau nu iubire? Un documentar despre calatoriile pe care le facem pentru ca, punând altora o întrebare, sa ne cunoastem mai bine pe noi însine. ...

O explorare a universului institu?iei menajerelor din Chile, invizibil si indispensabil în în acelasi timp. O calatorie în timp si spatiu printre amintiri de familie, care creaza si re-creaza memoria familiala prin albume de fotografii si prin spatiul locuirii. Patrundem într-o casa, trecem dintr-o înc?apere în alta si descoperim ceea ce zidurile au pastrat ascuns. O micro-expeditie care pune întrebari despre limitele memoriei, apartenentei, rude incomode. În aceasta atmosfera se cufunda cele care trebuie sa-si câstige existenta ca menajere în Chile. ...

Traiesc pe apa si se straduiesc sa-si pastreze vechiul stil de viata, în ciuda tuturor provocarilor vietii moderne. O familie de navigatori îsi petrece viata încarcînd, transportînd si descarcînd marfuri. O viata singuratica, marcata de cîteva momente importante, precum „skutsjesilen", un concurs pentru ambarcatiuni celebru în Frizia. Este unul dintre momentele care îi ajuta sa nu uite vechile traditii la care tin atît de mult. ...

Adela este o tiganca maritata cu un sas, iar Agnetha este o sasoaica maritata cu un tigan. Locuiesc în acelasi sat, Merghindeal, au multi copii si vieti nu tocmai usoare. La întrebarea „Cum v-ati cunoscut?”, ele raspund simplu: „Prin iubire”. În Transilvania mai exista sute de asemenea familii, raspândite în zonele cândva locuite de sasi. Realizatorul documentarului povesteste cum a pornit sa caute, în podisul Transilvaniei, familii mixte de romi si sasi. Era interesat de aceste doua minoritati extreme, atât ca origini, cât si din punct de vedere al culturilor. Tiganii îsi amintesc vremurile când au venit aici, unde erau foarte multi sasi si putini tigani. Acum, situatia s-a schimbat. Ce au în comun oamenii din cele doua etnii si ce au diferit? Ce învata unii de la altii? O privire atenta asupra interculturalitatii din Transilvania. ...

Aurul înseamna stralucire, bogatieie si, de cele mai multe ori, conflicte. Începînd cu 1989, o serie de companii miniere multinationale s-au aratat interesate sa extraga aur din Turcia. Eurogold, o companie australiano-canadiana, a fost una dintre ele. Procesul tehnologic propus presupunea deversarea de cianuri, ceea ce a îngrijorat comunitatile din zona. Cu toate ca localnicii au cîstigat procesele intentate companiei în toate instantele, extragerea continua ca si înainte. Cine e învingator în conflictul dintre localnici si compania multinationala? O întrebare la care este greu de dat un raspuns. ...

Cele mai multe dintre monumentele ridicate în Estonia în timpul regimului sovietic au fost darâmate dupa 1991, când tara si-a recâstigat independenta. Totusi, Soldatul de Bronz a ramas sa strajuiasca, de la înaltimea sa impunatoare, cu pieptul plin de medalii si pusca pe umar, una dintre pietele centrale ale capitalei Tallinn. Pentru nationalistii estoni, „Aliosa" este acel simbol al ocupasiei sovietice care a marcat începutul sângeroaselor represiuni staliniste. Pentru rezidentii rusi, însa, monumentul reprezinta unul dintre putinele lucruri care îi mai leaga de patria-mama, de aceea se aduna în jurul sau în fiecare an, de „Ziua Victoriei" (9 mai); atunci, „Aliosa" devine un pretext pentru desfasurarea unor ceremonii ce tin de memoria si identitatea unei colectivitati. Între 2005-2007, autorul a urmarit cu abnegatie conflictele, deseori violente, dintre cele doua tabere rivale. ...

Ramasita a Imperiului Roman de Rasarit, comunitatea vlahilor aromâni s-a dezvoltat, transformându-se într-o veritabila sinteza culturala a ultimului mileniu balcanic. În sudul Albaniei, uitata în inima muntilor, la o altitudine de 1.700 de metri, se afla localitatea Grabova, cel mai greu accesibil dintre cele cinci orase moscopolitane, odinioara prospere. Ultimii 300 de ani de relatii interculturale în spatiul balcanic au determinat aceasta asezare istorica sa-si pastreze vie cultura aromâna. Astazi, Grabova este fruntasa pe plan demografic: 50 de familii. Destinul ei este reprezentativ pentru cultura si asezarile aromâne, printre multe alte culturi din Europa de Sud-Est. Filmul, al carui titlu dialogheaza cu populara revista „Reader's Digest", încearca sa scoata la iveala tainele balcanismului „autodevorator", dar convins ca-l devoreaza pe „Celalalt". ...

Nefropatia Endemica Balcanica este o boala care face in fiecare an sute de victime in Romania, cele mai multe dintre acestea aflandu-se in judetul Mehedinti. Nefropatia Endemica Balcanica (NEB) este o boala de rinichi fatala, ireversibila, limitata geografic la cateva regiuni rurale din Peninsula Balcanica. Primul sat din Romania in care a fost depistat NEB-ul este localitatea Erghevita din judetul Mehedinti. Se pare ca focare posibile s-ar afla situate in apropierea Municipiului Drobeta Turnu-Severin: la Erghevita, Izvorul Anestilor, Hinova, Bistrita si in apropierea oraselor Strehaia si Vanju Mare Cateva mii de persoane au murit de aceasta boala enigmatica, iar in momentul de fata specialistii apreciaza ca numai in Romania, in zona de sud-vest, aproximativ 20 de mii de persoane sunt in stadiul preclinic. ...

Cinci soferi, cinci luni de zile petrecute de regizor pe scaunul din dreapta lor. Cinci povesti adevarate despre traficul apocaliptic din Bucuresti. Filmul nu vorbeste despre starea drumurilor, nici despre masini, ci despre circulatia din capitala României si mai ales despre urmarile violentei în trafic. Filmati întotdeauna în masina, la volan, cei cinci protagonisti ai documentarului - Valerica Damian, Pal Karoly, Gentimir Cristian, Mihai Vîrtopeanu, Gina Raso - vorbesc despre propriile drame si probleme. Un tata caruia i-a murit fiica într-un accident de maaina, un sofer paralizat de la mijloc în jos, un polisist care observa cum s-a modificat traficul în ultimii 20 de ani, un curier care conduce peste o suta de kilometri pe zi si o peruanca cu trei copii - acestia sunt observatorii haosului pe roti. ...

În izolatul sat spaniol Riofrio, barbatii sunt lipsiti de posibilitatea de a avea relatii cu sexul opus, deoarece de ani buni femeile sunt plecate în alte zari. Nemaisuportând situatia, satenii aranjeaza sosirea unui autobuz plin cu femei singure de la Madrid. Fiecare dintre ei viseaza sa se îndragosteasca si sa-si schimbe viata. Marea lor problema e ca nu stiu sa se poarte cu femeile, caci pâna acum au acum au avut de-a face doar cu mamele lor si cu câteva prostituate de pe autostrada. Asa se face ca lucrurile nu se desfasoara deloc asa cum planuisera ei. Un documentar amuzant si totodata înduiosator, despre dragoste si singuratate, relatiile dintre sexe, migrare si speranta care refuza sa moara. ...

Cum ajung sapte tineri, fosti copii ai strazii din România, sa vada Oceanul Pacific? La 1 decembrie 2008, o echipa nationala a României participa pentru prima data la campionatul mondial Homeless World Cup, din Melbourne, Australia. Filmul urmareste componentii echipei, de la formarea lotului pâna dupa încheierea campionatului. Tinerii sunt din Timisoara si Arad, copii fugiti de acasa care acum locuiesc în case parasite sau care au reusit, dupa trecerea prin orfelinate sau puscarii, sa se angajeze si sa locuiasca cu chirie. Dupa ce iau bataie de la multe echipe, tinerii români reusesc sa învinga SUA. Sunt fericiti. Pe toti îi bate gândul sa nu se mai întoarca „acasa”. Aici e cald si bine, oamenii sunt draguti. „În cazul în care ramân, v-am pupat pe toti!”, spune precaut unul dintre ei. Dar, dupa ce se fotografiaza pe plaja cu oceanul în spate si cu fete frumoase alaturi, cei sapte se întorc în România si-si continua vietile. ...

În satul Clejani, la 50 de kilometri lânga Bucuresti, familiile de romi nu duc grija de a-si învata copiii vreo meserie: cei mici învata singuri sa cânte, unii de la altii, astfel ca marea majoritatea a populatiei este alcatuita din muzicieni, de multe generatii încoace. Documentarul ne poarta prin aceasta lume a ritmurilor si-a obiceiurilor, de la botez la înmormântare, de la petrecerea din batatura la studioul de înregistrari modern, de la „publicul" alcatuit din rubedenii, la cel care înconjoara scena. O calatorie dinspre radacinile muzicii tiganesti înspre zilele noastre, când taraful învata sa cânte cu computerul în fata compozitii de Bartók Béla, o calatorie în care personajele nu vorbesc, ci îsi cânta bucuriile si necazurile vietii de zi cu zi, crezând în superstitii si în destin. ...

Manal traieste intr-un mediu traditional sirian in care trebuie sa-si demonstreze mereu si mereu calitatile de gospodina, desi visul ei secret este sa se intoarca la munca. In timp ce ea incearca sa impace aceste doua aspecte contradictorii ale societatii in care traieste, cele doua fiice ale sale isi gasesc un model in Fulla, versiunea araba a papsii Barbie. Managerul „Proiectului Fulla" stie exact cum sa o impuna societatii arabe: frumoasa, eleganta, politicoasa, isi iubeste parintii si isi respecta bunicii, calitati ce o fac sa fie visul oricarei familii. Manal va trebui sa aleaga intre a fi o Fulla, a-si urma cariera profesionala sau a le imbina pe cele doua. ...

Triburile amerindiene Hoopa, Yurok si Karuk stapaneau odinioara un tinut infloritor, in care somoni grasi zburdau in apele limpezi ale raului Klamath (nordul Californiei si Oregon). Insa stavilirea acestor ape, de catre compania energetica PacifiCorp, a dus la decimarea populatiei de somon a zonei. Pentru nativii americani, aceasta nu este doar o problema de alimentatie, ci si una de credinta. In viziunea lor, Creatorul le satisface nevoile prin aceste ape si prin acesti pesti, raul servindu-le de biserica si de religie totodata. In schimb, reprezentantii PacifiCorp pretind ca doar „imprumuta" apa, pentru a genera energie, apoi o inapoiaza raului. Autorul incearca sa prezinte obiectiv pozitiile ambelor tabere, insa simpatia sa pentru triburile Klamath si modul lor traditional de viata este greu de mascat. El ne explica, prin imagini si interviuri inteligent montate, de ce n-ar trebui sa lasam sa dispara, ca urmare a globalizarii, o asemenea civilizatie infratita cu natura. ...

Kreuzberg SO 36, era unul dintre cele mai sarace cartiere ale Berlinului de Vest, care avea sa devina, dupa unificarea Germaniei, un autentic centru cultural. Aici e casa imigrantilor de toate neamurile (arabi, turci, greci etc.) si a artistilor radicali, aici au luat nastere punk-ul german si alte miscari alternative. De peste un deceniu, Kreuzberg este centrul culturii hip-hop berlineze. Autorul sta de vorba cu câtiva dintre oamenii reprezentativi pentru aceasta cultura multietnica, preocupati sa reduca violenta stradala prin supape precum rap, grafitti, breakdance etc. Filmul investigheaza locul pe care cultura hip-hop îl ocupa în vietile imigrantilor: este modul lor de a se face auziti si sansa de a se tine departe de tentatiile infractionalitatii. ...

De secole, locuitorii regiunii Songpan din China au beneficiat de avantajele rutei comerciale catre Podisul Tibetan, accesibil doar calare. China si-a deschis portile catre lume si a început sa se schimbe. Turismul a devenit o afacere profitabila, din pacate doar pentru unii. Cei înstariti devin mai bogati, în timp ce saracilor nu le ramîne altceva de facut decît sa traiasca de pe o zi pe alta. O sursa de venit deloc neglijabila, pe lânga agricultura, activitati forestiere, prelucrarea metalului si productia de obiecte de artizanat pentru vânzare, este ghidarea turistilor în excursii calare pe vechea ruta spre Tibet. Ca în vremurile apuse, caii raman un element-cheie în viata locuitorilor din regiunea Songpan. ...

Se spune ca la nicio facultate din lume nu se intra atît de greu ca la ITT (Indian Institutes of Technology). Rata de promovare la admiterile anuale nu depaseste 2%. Absolventii de la ITT au devenit fondatori sau directori executivi de companii multinationale precum Sun Microsystems, Vodafone, Citigroup, etc., pot fi întîlniti din Silicon Valley pana în Wall Street si în laboratoare de cercetare din toata lumea. Filmul este povestea a patru adolescenti care se pregatesc pentru cel mai important moment din viata lor: examenul de admitere la ITT. Le vom afla motivatia si ambitiile si vom reflecta alaturi de ei la chestiuni precum victoria si înfrîngerea, satisfactia, împlinirea si fericirea într-o lume materialist-competitiva. ...

Din batrâni se spune ca nu e bine ca Anul Nou sa te prinda pe drum. Ignorând aceasta regula, cei doi regizori decid sa petreaca noaptea dintre ani în tren, strabatând tara în cautarea unor oameni cu povesti interesante. Dintre cei care cânta si danseaza sau angajatii statisici ai Cailor Ferate, filmul desprinde si se concentreaza asupra câtorva subiecti: o batrâna ce merge la înmormântarea cumnatei sale, un pocait, o tânara care si-a parasit solul si cauta refugiu în casa parinteasca, un barbat vârstnic care îsi cauta a cincea sotie si marturiseste senin ca a ucis cu propriile mâini o femeie sau un tânar timid, care viseaza sa-si gaseasca o tovar??? de via??. Regizorii nu r?mân ni?te simpli observatori, intervenind si ei în discutii. La urma urmei, toti calatoresc spre un an nou si spre o viata noua... ...

Femeile din satele San Constantino si San Paolo Albanese (regiunea italian? Basilicata / Lucania) cunosc stravechile cîntece numite vjeshet, transmise de la o generatie la alta, care povestesc odiseea albanezilor refugiati în Italia meridionala cu cinci secole în urma. În afara cîntecelor traditionale, exista si creatii originale, despre femei harnice si cu simtul umorului, despre emigrare si reîntoarcerea acasa, cântece „aruncate" de autoare de pe un deal pe altul si „ridicate" de colportoare, în timpul muncilor grele ale câmpului, sau interpretate la sezatori. În 1954, cunoscutul antropolog Ernesto De Martino a organizat o expeditie în zona, pentru a înregistra aceste vjeshet. Acum, la peste patru decenii distanta, satencele povestesc calatoriile lor, dupa ce au strabatut Italia dând concerte, ba au ajuns chiar si în Franta si Albania. Prin observatie atenta, regizoarea Rossella Schillaci evidentiaza valoarea traditiilor culturale pentru femeile din regiune. ...

Un film despre o fata din Glod, satul în care a fost filmat „Borat!”. Eroina, Carmen Ionela Ciorobea, a fost aleasa de realizatoarea documentarului, olandeza Mercedes Stalenhoef, pentru a fi subiectul peliculei, cu un an înainte ca Sacha Baron Cohen sa soseasca si sa filmeze ca si cum aici ar fi Kazahstan. În satul sarac unde fetele se marita la 14 sau 15 ani, Carmen e considerata batrâna, la numai 17 ani. Familia sa e mai înstarita decât altele, are un mic magazin, iar baiatul care îi face curte se dovedeste ca era interesat mai mult de avere. Carmen se uita la telenovele, stie ceva spaniola si viseaza sa ajunga în Spania. Autoarea documentarului intentiona sa urmareasca doi-trei ani destinul fetei. Însa firul a devenit secundar în momentul în care, dupa un an, tatal si bunicul lui Carmen devin personaje în „Borat!”. Tot satul ia foc la vizionarea filmului, apar avocatii straini si posibilitatea ca familia sa intre în posesia unei sume fabuloase, din daune. ...

Batrâna Illonka traieste într-un mic sat de la periferia orasului Magyarkanizsa, caruia localnicii îi zic „Satul tântarilor". La cei optzeci de ani ai sai, femeia înca munceste singura prin gospodarie. Spune ca, dupa vârsta de saizeci de ani, fiecare an de viata în plus este un dar. Evenimentele traiului sau monoton sunt culegerea porumbului, adunarea oualor din cuibare, hranirea pisicii si-a câinelui... Femeia merge la oras, unde se îngrijeste sa îsi plateasca asigurarea de sanatate, desi mica pensie abia de-i ajunge sa traiasca, si îsi completeaza veniturile vânzând oua în piata. În „Satul tântarilor" timpul curge în ritmul sau lent, iar pentru batrâna Ilonka fiecare zi e la fel cu cealalta. Dar „Nimeni nu poate fi îngropat de viu", astfel ca zilele trebuie duse asa cum sunt. „Pâna când va veni ceasul". O poveste despre saracie si demnitatea batrânetii. ...

Cum decurge o zi din viata unor „statui vorbitoare"? Cine sunt acesti artisti stradali profesionisti, reprezentanti ai noii ordini economice, care lucreaza pe malul de sud al Tamisei? Concentrându-se asupra utilizarii si rolului artei publice, filmul analizeaza modalitatile inovatoare de câatigare a existentei într-o populara zona turistica a Londrei. Oamenii care dau viata unor personaje traditionale (un clovn, un papusar si papusa sa), dar si altora din productii hollywoodiene (Darth Vader sau capitanul Jack Sparrow), îsi relateaza în fata camerei experientele de artisti stradali. Filmul ofera astfel o perspectiva dinauntru asupra unei populare întreprinderi creative, prezentând diverse tipuri umane, cu motivatiile si aspiratiile lor. ...

Filmul o are în centru pe Ngunina, o tânara Maasai din Tanzania. Ea este singura persoana din satul ei care urmat macar liceul, iar acum a revenit la caminul parintesc. Ngunina spera sa ajunga si la colegiu, pentru a deveni profesoara în comunitatea sa. Pe masura ce ea încearca sa îi împartaseasca povestea sa regizoarei - care este si sponsorul american al studiilor sale la Colorado -, ni se dezvaluie treptat natura complexa a relatiilor dintre cele doua femei. Urmarind activitatile cotidiene ale familiei Maasai, segmentate de interactiunile dintre documentarist si subiectul sau, filmul accentueaza momentele de disconfort - si eforturile simultane de a ajunge la empatie - care apar atunci când etnografia, „sponsorizarea" si prietenia se intersecteaza. ...

În 1982, 26 de copii supradotati (23 de baieti si trei fete) erau acceptati în elitista scoala de Stiinte Naturale a Uniunii Sovietice. Un viitor luminos le statea în fata: urmau sa devina cercetatori si savanti de frunte, cadre de încredere ale orânduirii totalitare. Cinci ani mai târziu, însa, vine Perestroika, iar tinerii absolventi ai clasei speciale sunt prinsi în vârtejul istoriei si purtati în diferite colturi ale lumii. Regizoarea Ekaterina Eremenko facea atunci parte dintre ei. Dupa mai bine de doua decenii, ea porneste din Germania (noua ei tara), în cautarea fostilor colegi, pe care ii gaseste în Rusia, în SUA, Elvetia, Anglia etc. Pot legile fizicii sa explice traiectoriile oamenilor sau doar relativitatea este cea care ne guverneaza existentele? Pentru a raspunde la aceasta întrebare, autoarea nu se ascunde în spatele camerei de filmat, ci îsi face simtita prezenta în cadru si ne împartaseste fara retineri povestile si opiniile sale, în acest documentar personal si emotionant. ...

Dupa 55 de ani de casatorie, Constantin si Elena Vinca înca se mai iubesc. Povestea lor este una dulce-amaruie. Dulce gratie dragostei, amaruie din cauza timpului ramas. La 83 de ani, Constantin munceste de zor prin gospodarie, fiecare replica de-a sa este o vorba buna, iar sotia, Elena, îl acompaniaza în toate. El cânta la biserica si mulge vaca, ea tese si spune poezii populare - în gospodaria vrednicilor nemteni viata curge în rime si-n vorbe de duh. Degetele sunt harnice, iar mintile agere. Un documentar observational plin de tandrete si umor, de o autenticitate remarcabila - prezenta realizatorului nu se face deloc simtita si nu tulbura mersul firesc al zilelor dintr-o gospodarie traditionala palpitând de viata si, din pacate, purtând aura lumilor pe cale de disparitie. ...

Filmul ne prezinta, in tonuri de sepia, destinul neobisnuit al unui barbat pe nume Deva, traind in regiunea Kutch (nord-vestul Indiei). Mama natura i-a luat mintile, in timp ce-si plimba camilele prin desert. Ca urmare a acestui eveniment, sotia l-a parasit, impreuna cu copilul, iar rudele sale l-au inlantuit de un copac. Dupa mai bine de un deceniu, mama natura creeaza un cutremur care distruge intreaga regiune, lasand in urma sute de mii de victime. Paradoxal, Deva isi recapata sanatatea mintala dupa aceasta calamitate. Insa uneori, in fata haosului lumii moderne, nebunia este cel mai sigur refugiu. Regizoarea Natasha De Betak l-a urmarit timp de cinci ani, plina de (com)pasiune, pe Deva, un personaj absolut remarcabil, care are acum de ales intre „normalitate" si „nebunie". Interviurile cu membrii familiei sale si imaginile ce surprind viata rurala din India de azi contribuie la acest portret empatic, profund si splendid vizual. ...

În Cuba, viata de zi cu zi curge în umbra parintelui politic al tarii: Che Guevara. Chipul comandantului este peste tot: pe afisele de la marginea drumului, în uriase sigle luminoase suspendate pe blocuri si pe tricouri. Pionierii, cei mai mici dintre „copiii lui Che" depun flori si tin discursuri la monumente. Documentarul prezinta diferite marturii, aflate la poluri opuse. Se vorbeste despre „lupta împotriva Imperialismului" si despre idealurile comuniste, dar si despre pierderea idealurilor si despre traiul greu, despre lucrurile simple pe care cubanezii nu si le pot permite din salariile de 12 dolari pe luns. Fiica comandantului, Aleida Guevara, explica de ce figura tatalui sau ramâne un model viu si de ce Cuba nu poate respecta Europa sau SUA. La polul opus, un tânar profesor de sport, Yoel, spune ca politica e politica, iar viata e viata. Pentru el, viitorul nu mai poate fi aici. ...

O cladire masiva dintr-una din mahalalele New Delhi-ului adaposteste 350 de baieti orfani, abandonati sau fugiti de acasa. Pe lânga un acoperis deasupra capului, institutia le ofera acestora si hrana. Aproximativ jumatate dintre ei sunt în evidenta politiei pentru infractiuni minore. Traind câteva luni alaturi de acesti baieti, regizorul surprinde lucrurile devenite rutina si o parte din experientele lor. Chiar daca viata acestora este o lupta pentru supravietuire, multi dau dovada de tarie de caracter, întelepciune si conformare. Odata adusi alti 181 de copii siliti la munca, cladirea deja deteriorata devine si mai putin rezistenta. Institutia face tot ceea ce poate pentru ei, însa este oare acest lucru deajuns? ...

In asezarea Baita Plai mai traiesc in prezent aproximativ 20 de familii. O comunitate mica si saraca intr-un loc ce acum pare devastat de un bombardament atomic. Cu toate ca, in anul 1998, mina "Avram Iancu" a fost oficial inchisa, iar intreaga zona a intrat intr-un proces de ecologizare, ca o ironie a sortii uraniul se intoarce acasa, pe furis, la adapostul noptii, sub forma de deseuri radioactive. Printr-o hotarire de Guvern din 2001, galerii ale fostei mine de uraniu din Baita-Plai au fost transformate in Depozitul National pentru Deseuri Radioactive. ...

Copsa Mica a purtat timp de decenii renumele de cel mai poluat oras din Uniunea Europeana. Ideal în timpul lui Ceausescu ca locatie pentru industria grea, Copsa Mica poarta si acum urmele ranilor greu de vindecat. Filmul urmareste aceleasi personaje în 2003 si în 2007, înainte si dupa intrarea în UE, înainte si dupa alegerile locale. Personajul principal, Daniel „Dudu” Tudor Mihalache, se pregateste sa candideze la primarie. Cucereste oamenii prin sinceritate: s-au dus vremurile când toata lumea astepta ceva de la stat, acum trebuie sa facem singuri. Om gospodar, conduce un magazin si un restaurant si îsi construieste o casa. Îl regasim în 2007, instalat în biroul de primar si cu casa finisata. Orasul a început sa se revigoreze: blocuri reabilitate, statie de salvare si chiar si un festival al berii. Marea problema ramân fabricile. „Primarii sunt neputinciosi fata de fabricile private care au contracte lungi în întreaga Europa”. „Dudu” priveste spre 2012 si face planuri... ...

O companie miniera vrea sa redeschida exploatarea de aur si argint la Mina Certej, judetul Hunedoara si sa construiasca doua iazuri de decantare pe baza de cianuri. Oamenii al carui pamânt urmeaza sa fie otravit sunt hotarâti sa lupte pâna la capat. Compania miniera face totul pentru a-si ascunde adevaratele intentii. Iar autoritatile au interese vadite pentru a sustine compania. O poveste despre oamenii care nu vor sa le fie otravit pamântul, o poveste despre companii si afaceri pentru care oamenii nu conteaza, o poveste în care interesele politice si financiare sunt mai presus de tot. „Cronica unui dezastru anuntat" spune istoria unei companii care, atunci când a fost blocata în planul A - Rosia Montana, trece la planul B - Valea Frumoasei si minele de aur de la Certej. La finalul filmului, din ultimul cadru înainte de genericul de final, vom afla cine este cu adevarat aceasta companie miniera. ...

Fiecare om îsi poarta propria cruce. În cazul Natasei, crucea i-a fost decisa, se pare, de locul în care îsi duce viata. Pe insula Valaam, Natasa traieste alaturi de cei trei copii ai sai din prima casatorie si de noul ei sot Anatoli, care în urma cu câtiva ani era în închisoare. Cei doi s-au cunoscut prin corespondenta, înainte ca el sa ajunga pe insula, iar Natasa a avut si înca mai are încredere în Anatoli, desi uneori el bea zile sau chiar saptamâni întregi si refuza sa munceasca. În schimb, o tortureaza pe Natasa cu întrebarile, suspiciunile si cererile sale. Ea îi accepta, umila si supusa, toate pretentiile. Asta pâna în ziua în care paharul se umple si Natasa îi cere lui Anatoli sa paraseasca casa o vreme. Totusi, ea stie ca viata cu Anatoli este crucea pe care o va purta toata viata. Pentru el, pentru copii si pentru Dumnezeu... ...

Filmul transpune in cheie umoristica odiseea Romaniei de la comunism catre capitalism din perspectiva unuia dintre cele mai putenice simboluri ale perioadei, automobilul Dacia. O serie de personaje, romani bogati sau saraci, tineri sau mai putin tineri, au ceva in comun? Dacia, masina care a jucat multa vreme un rol esential in viata lor. Ce loc va mai ocupa modestul automobil in viata framantata de schimbari a societatii romanesti? ...

Vitrinele elegante ale magazinelor din centrul Teheranului atrag privirile trecatorilor. Curând însa sesizezi ca ceva nu e în regula: manechinele înfatisând siluete feminine au fost mutilate pentru a corespunde femeii musulmane în conformitate cu standardul oficial. Dupa razboiul dintre Iran si Iraq, manechinele au reaparut, dupa ce disparusera complet în anii 1980. Primele au fost cele masculine, iar mai apoi si cele înfatisînd femei, nu înainte de a li se decupa sînii si de a li se înlatura orice trasatura feminina. Filmul patrunde dincolo de chadar-ul care acopera societatea iraniana, vorbind în imagini puternice despre consecintele, adesea absurde, ale normelor impuse de societate. ...

Personalitate de prim rang a cinematografiei românesti, Iulian Mihu, de la a carui disparitie se împlinesc anul acesta 10 ani, a marcat evident cinematografia româna. Despre artist vorbesc, în primul, rând, filmele sale. Realizatorii acestui documentar au dorit însa ca amintirea lui, în afara de filme, în absenta dureroasa si incredibila a oricaror marturii materiale, sa fie evocata de unii dintre colaboratori si prieteni. Nume importane : Violeta Andrei, Irina Petrescu, Sergiu Nicolaescu, Julieta Szonyi, Liliana Tudor Iorgulescu, Radu Boruzescu, regizorul secund Adriana Lupu, Gabriela Nasta -monteur si altii îl evoca, fiecare în propria maniera. Se contureaza astfel imaginea unui regizor care sfida, cu nonsalanta, regulile si canoanele. Temperament greu de descifrat, când vijelios, când generos si tandru, un om în mare masura enigmatic, a carui deviza putea sa fie “filmam si ca sa ne amuzam” , regizorul este fascinant, iar realizatorii au încercat, ca, macar în parte, acest film sa-i semene : sincer si neconventional. Creator a carui cariera a avut vârfuri spectaculoase, dar si caderi, adevarate filme - scandal, Iulian Mihu ramâne, mai presus de toate, un spirit liber, totdeauna credincios lui însusi. ...

Când oamenii au găsit-o într-o gară din Delhi, părăsită și aproape moartă de foame, Devi avea un an. Poliția a dus-o la orfelinatul Palna, unde și-a petrecut al doilea an al vieții. „Apoi au venit doi oameni cu fețele albe și s-au jucat cu mine și după trei zile am înțeles că ei vor fi mama și tata”. Când a învățat să vorbească, Devi povestea mereu despre Amma, mama ei adevarată, care „era bolnava și nu putea să aibă grijă de mine. Dar mă ținea în brațe”. Filmul ne-o arată pe Devi, care are acum șase ani și călătorește în propriul ei trecut. Chiar în această perioadă, familia adoptă încă o fetiță, tot de la orfelinatul Palna. Devi, care are acum o surioară, declară: „Și eu am stat la Palna. Nu m-au cumpărat de la magazin”. ...

MAROC - Bine aţi venit în Aït Melloul, din împrejurimile Agadirului, la 20 de kilometri de centrul oraşului, unde locuieşte familia Isserrarne. În fiecare dimineaţă, Aïcha, mama, pregăteşte pâinea într-un mod tradiţional, pâinea „Melaoui”, care se aseamănă cu o clătită mai groasă. Abia răsare soarele când Aïcha îşi trezeşte copiii. Cele trei fiice: Aïcha de 10 ani, Zhara de 12, şi Tlayetmasse de 4 ani, dorm în aceeiaşi cameră. Ikram, ultima micuţă are mai puţin de un an. Ea încă doarme în pat cu părinţii. Odată îmbrăcate, surorile se duc la baie pentru a se spăla, apoi îşi aranjează părul. Mama lor li-l unge cu ulei de argan înainte de pieptănat. În acest timp, Hachemi, tatăl, îşi face rugăciunea acasă. Rugăciunile nu sunt obligatorii pentru copii, dar surorile mai mari, Aïcha şi Zhara, le spun frecvent. La ora pregătirii micului dejun, Aïcha îşi ajută mama să prepare ceaiul tradiţional de mentă. Apoi, ea îmbracă peste haine şorţul obligatoriu, pe care trebuie să-l poarte la şcoală, un fel de uniformă. Cu ghiozdanul deja în spate, îşi sărută ca întotdeauna părinţii înainte de a pleca la şcoală şi pleacă să-şi întâlnească cea mai bună prietenă. CAMBOGIA - Bine aţi venit în Prek Toal, sat situat la malul lacului Tonle Sap în centrul ţării, fiind cel mai mare lac al Asiei de Sud-Est. În acest univers lacustru, trăieşte familia Sothea. Lina are 8 ani, iar sora sa mai mare, Chaliha, are 13 ani. Ele împart aceeaşi cameră. Casa familiei este un mic centru comercial al satului. Localnicii pot veni pentru înfrumuseţare, sau să-şi procure tot felul de nimicuri. În fiecare dimineaţă, în jurul orei 6:00, Hak, tatăl, este cel care trezeşte familia. În casa lor plutitoare, nu există apă curentă, căci apa este aproape: pentru a se spăla pe dinţi şi pe faţă, un simplu lighean cu apă de la robinet este suficient. Între timp, Bopha, mama lor, prepară micul dejun. În meniu, ouă fierte tari, caţiva creveţi prăjiţi şi orez. Este timpul să-şi îmbrace uniforma şcolară. Nu trebuie sa tragă de timp, căci clopoţelul şcolii sună la ora 7:15. Odată pregătiţi, Lina verifică dacă a băgat toate cele necesare în ghiozdan. Şcoala se află la un kilometru şi jumătate de casă în timpul sezonului ploios. Drumul este inundat, iar Chaliha, o bună vâslaşă, este cea care o duce pe sora ei la şcoală. JAPONIA - Bine aţi venit în Tokyo, unul din cele mai mari oraşe din lume, unde regăsim familia Sakai. Masako, 32 de ani, este cea care are grijă să trezească în fiecare dimineţă copiii. Băieţii, Yuto de 8 ani, şi gemenii Shunta şi Hinata de 3 ani, dorm toţi în aceeaşi cameră, pe podea, pe o rogojină. Tatăl, Takeshi, are 33 de ani. Este luni şi copiii se bucură de prezenţa tatălui, înainte ca acesta să plece pentru încă o săptămână să lucreze, la câteva ore distanţă de Tokyo. El revine acasă vinerea, urmând să-şi petreacă weekend-ul în familie. În aşteptarea lui, Masako trebuie să administreze singură casa, lucru care nu o împiedică însă să şi lucreze, ea fiind şi profesoară, şi mamă. În fiecare dimineaţă ea pregăteşte micul dejun, nelipsitele chifteluţe din orez, legume şi peşte sau carne la grătar. Ea pregăteşte în acelaşi timp şi masa de prânz, realizând un „bento”, un preparat unic tradiţional pus într-o cutie compartimentată, care poartă acelaşi nume. Înainte de a merge la masă, ei exersează tehnica mânuirii beţişoarelor. În societatea japoneză, punctualitatea, politeţea, precum şi alte reguli de viaţă, sunt foarte importante. Este timpul să-şi pregătească ghiozdanul primit de la şcoală. Se strâng câte 3 sau 4 copii pentru a merge la şcoală, drumul lor fiind stabilit de primărie, care le asigură un traseu sigur. MEXIC - Bine aţi venit în Tlayacapan, un orăşel liniştit din statul Morelos, situat la 80 km, la Sud de Mexic, unde regăsim familia Araujo. Tatăl, Enrique este brutar şi stă în picioare mai multe ore pe zi. Sebastian are 11 ani şi sora sa are 10 ani. Ei împart dintotdeauna aceeşi cameră. După ce se trezeşte, Sebastian trebuie să-şi trezească bunicii. Trei generaţii trăiesc sub acelaşi acoperiş. Brutăria familiei este singura din oraş. A fost fondată de tatăl lui Enrique. Pâinea este încă facută în vechiul cuptor, pe lemne. Este timpul să se îmbrace. Uniforma este încă obligatorie în şcolile din Mexic. Copiii îşi fac toaleta. Cochetăria – atât cea masculină cât şi cea feminină – este o trăsătură de caracter naţională, care se învaţă de mic. După toaletă, micul dejun se ia în familie, în jurul unei pâini calde şi o cană de cafea sau de ciocolată. Înainte de a pleca la şcoală, Sebastian îi dă tatălui său o mână de ajutor. Mariana îşi ajută mama, care se apucă să pregătească cina. Azi, prepară salată de cactus. Sebastian pregăteşte livrarea pâinii: îngrămădeşte pâinile într-un sombrero mare şi cu această pălărie pentru pâine, el se urcă pe bicicletă. La întoarcere, pleacă pe jos cu sora sa, spre centrul oraşului, acolo unde se află şcoala. FINLANDA - Bine aţi venit în Angeli, localitate situată în regiunea Saami, la 250 km Nord de Cercul Polar. Aici locuieşte, într-o casă izolată, familia Lantto: tatăl, Taisto, de 50 de ani, şi soţia sa Sinikka, de 47 de ani. Cu puţin timp înainte de ora 7:00, Antti, băiatul de 8 ani, sare din pat. Încă somnoros, se îmbracă şi se îndreaptă spre bucătărie pentru micul dejun. Antti de descurcă singur cu pregătirea mesei. Un meniu zdravăn pentru a face faţă frigului: tartine, brânză, iaurt, cereale şi o băutură caldă. Alături de el, sora lui, Heidi, în vârstă de 9 ani, face la fel. În timp ce Antti îşi repetă lecţiile, Heidi îşi face toaleta. Între timp, tatăl pregăteşte o specialitate locală: o reţetă tradiţională pentru pregătirea renului. Asemenea tatălui său, el este crescător de reni. A venit timpul să se îmbrace pentru a ieşi din casă. O cameră întreagă este destinată hainelor de exterior. Aceasta permite de asemenea izolarea celorlalte camere de aerul rece de afară, atunci când se deschide uşa. Afară este încă noapte. În fiecare dimineaţă, atât vara cât şi iarna, copiii aşteaptă un taxi care vine să îi ducă la şcoala situată la peste 60 km distanţă. Durează o oră cu taxiul colectiv pentru a ajunge în Inari. Atunci când ajung la şcoală, e deja ziuă. Antti şi Heidi se grăbesc să-şi întâlnească prietenii înainte de a intra în clasă. SENEGAL - Bine aţi venit la Sain-Louis, al doilea oraş al ţării. În Guet Ndar, din cartierul Gokhou Mbathe, trăieşte familia Fall. Este un cartier de pescari în care se îngrămădesc mai multe case modeste construite din ciment. Mamadou, tatăl, se întoarce de la rugăciunea de dimineaţă ţinută la moscheea din cartier. Toată familia locuieşte într-o încăpere de 9m2. Familia Fall nu este singura care locuieşte aici. În total, casa are 8 încăperi în care trăiesc alţi membri ai familiei. Tatăl işi trezeşte copiii, pe Adama de 11 ani, pe Idrissa de 8 ani şi pe Fatou de 3 ani. Aceştia dorm pe un covor aşezat direct pe pământ. Doar cel mai mic, Moustapha, de 7 luni, doarme în acelaşi pat cu părinţii săi. Fiecare zi a acestei familii începe cu îmbracatul. Chiar dacă există curent electric, în casă nu este apă curentă şi copiii trebuie să umple o găleată la robinet pentru a se putea spăla. În timp ce copiii se retrag într-un colţ al curţii, Aicha, mama, îşi duce la bun sfârşit abluţiunile obişnuite. Pentru şcoală, Adama şi Idrissa, îşi îmbracă tunicile africane. Înainte de a pleca la şcoală, Idrissa trebuie să-şi ajute mama, ea merge şi cumpără pâine pentru micul dejun. Bucătăria se rezumă la un aragaz şi la câteva obiecte. Pentru micul dejun, meniul este frugal: lapte praf şi tartine cu unt. A sosit timpul ca băieţii să plece la şcoală, care se află la un sfert de oră de mers pe jos. Ghiozdanele sunt de fapt un săculeţ, iar şcoala le oferă caiete şi stilouri. INDIA - Bine aţi venit în Rishikesh. În această regiune, locuitorii sunt foarte credincioşi, iar în familia Négi, ziua începe întotdeauna cu o rugăciune. Mama, Pratima, se roagă zeilor în fiecare dimineaţă alături de soţul ei, Pradit. Sahil, în vărstă de 4 ani şi Ishita în vărstă de 8 ani nu s-au clintit, cu toate că toată familia doarme în aceeaşi cameră, şi chiar în acelaşi pat. În ceea ce priveşte toaleta, baia este afară. Pratima, ca marea majoritate a femeilor indiene, este casnică. Este timpul pentru micul dejun. Măncarea specifică Indiei este “chapati”, un fel de lipie făcută din pâine tradiţională. În acest timp, Pradit joacă cricket pe terasă. În timpul micului dejun familia mănâncă în aceeaşi cameră, în faţa televizorului. Pradit este maseur ayurvedic. În oraş, sunetul primelor clopote de rugăciune se pierde în tumultul oraşului care prinde viaţă. Acasă, Pratima deja o pregăteşte pe Ishita pentru şcoală. Şcolarii indieni poartă toţi uniforme, iar ţinuta, precum şi disciplina, sunt foarte stricte. Pradit, înainte de a pleca la muncă, îşi însoţeşte copiii în fiecacare dimineaţă până la şcoală. Aceasta se află la zece minute de mers pe jos. Pe străzile de pretutindeni din această lume, copiii traversează podul de pe Gange. Statele Unite ale Americii - Bine aţi venit în Manhattan. Într-un cartier rezidenţial, în sud-estul oraşului, în satul Peter Cooper, trăieşte familia Hatchett. Cynthia, mama, este cea care se trezeşte adesea prima. Este încă noapte atunci cănd îi trezeşte pe copii. Trezirea şi îmbrăcarea! Ca şi părinţii lor, fetele îşi aleg mai întâi haine comode. Prima etapă a dimineţii, ora 7:00, puţin jogging cu mama. La familia Hatchett, după efort urmează reconfortarea, adică micul dejun, masa cea mai importantă în Statele Unite, precum şi în multe alte ţări anglo-saxone. Sucuri de fructe, ouă cu tot felul de sosuri, câteodată cu bacon... şi mai ales clătite… Cynthia ne-a destăinuit adevarata reţetă: doar 5 minute şi e gata! E timpul pentru pregătirea pacheţelului de prânz al lui Sarah, căci fiecare copil îşi aduce prânzul la şcoală. După periajul cu periuţa de dinţi electrică, urmează pieptănatul. Pentru Sarah a venit timpul să plece la şcoală. Are 5 minute de mers pe jos. Se întîlneşte cu cea mai bună prietenă a ei şi pleacă împreună cu familia. Lilly o va însoţi pe mama până la creşă... ...

„Doua sau trei lucruri despre activism" se bazeaza pe diferenta accentuata de Godard, între a face un film de tip politic si a face un film în mod politic. Alcatuit din reflectii ale numerosilor protagonisti si diferite imagini cu actiuni concrete - campanii antidiscriminatorii, pentru drepturile biciclistilor sau ale homosexualilor, activism cultural, de tip „Food not Bomb", activism din zona agriculturii si a produselor modificate genetic sau din zona comunitatilor anarho-punk - documentarul este dublat de reflectiile realizatorilor asupra motivatiilor din spatele filmului. Un film cu o parte subiectiva si una istorica, facut „dintr-un esec al activismului", un documentar care lasa voluntar sa se destrame aparenta bogatiei de idei si imagini de la început, devenind tot mai fragmentat si nud, provocând la întrebari si, poate, la schimbare. ...

Parcurgand la volan, cel mai aglomerat drum ce leaga vestul Romaniei de restul tarii, observam cum dealurile, muntii si chiar raul cad victime setei noastre de progres rapid. Prin zgomot, prin noroi sau prin praf privim inainte bucurandu-ne ca toate aceste rele sunt undeva departe de orasul in care traim. Ne vom cutremura cand totul se opreste in loc si vom vedea ca frumusetea are si ea pretul ei! Care e drumul de mijloc? Cat de departe suntem dispusi sa mergem pentru a ajunge din urma fratii bogati din Vestul Europei? ...

În Delta Dunarii, la Periprava, batrânii mor, iar traditiile se pierd. Comunitatea de lipoveni, alcatuita din credinciosi de rit vechi, a ramas fara preot. Dintotdeauna, aici preotul se alegea din comunitate, nu trebuia sa aiba studii de teologie. Acum, batrânul preot e bolnav, tintuit de mult la pat, iar cel tânar, ales de sateni, nu îsi poate îndeplini misiunea fiindca nu e însurat si nici nu se mai gaseste o fata dispusa sa devina preoteasa. Satul e disperat - înmormântarile sunt oficiate de diacon în lipsa preotului, si tot fara preot se tin slujbele de Paste sau de Craciun. Satenii îsi amintesc cum atunci când erau copii si se auzeau strigatele prizonierilor pe Dunare, parintii îi minteau ca nu e nimic, doar tipatul pasarilor. „Suntem pacatosi", îsi spun satenii, privind în trecut. Filmul urmareste trei ani din viata comunitatii unde schimbarile recente si modernizarea dezvaluie ce fragila si vulnerabila este o societate traditionala. ...

Regizoarea desprinde, din mozaicul intercultural de pe strazile Londrei, câteva portrete feminine semnificative. Ele vin din Italia, Spania, Brazilia sau Nigeria, au ocupatii diferite (atlet, economist sau stilist), dar toate sunt tinere si deschise în fata camerei. Povestile, amintirile si identitatile lor se împletesc cu paradoxuri si stereotipuri. De exemplu, prejudecatile despre Londra si londonezi par aceleasi, indiferent de originea persoanei care le enunta. Prin montarea dinamica a acestor portrete, regizoarea obtine un tablou compozit, un peisaj (inter)etnic metropolitan ce reflecta lumea în care traim. ...

Regizorul macedonean Ilija Piperkoski, student la Bucuresti, si l-a ales drept subiect de film pe colegul sau Dragos Dumitru, un tânar rom care nu si-a cunoscut niciodata tatal. Crescut de o mama cu grave probleme psihice, apoi de vecini si rude, Dragos a reusit totusi sa-si gaseasca drumul în viata, intrând la Facultatea de Actorie. Acum, el mai are o singura mare dorinta: sa-si cunoasca tatal care i-a parasit, pe el si pe mama sa, pentru a-i povesti cât de greu le-a fost fara el. Regizorul îl urmareste tenace în calatoria sa prin tara, în cautarea tatalui pierdut. Dragos descopera ca persoana cautata are acum o noua familie si mai multi copii, iar buna dispozitie si hotarârea sa se modifica treptat, pe masura ce se apropie de tinta. Cum va decurge reîntâlnirea tatalui cu fiul pe care nu l-a mai vazut de doua decenii? ...

Filmul prezinta viata zilnica a unei familii dintre cele care traiesc în „Chureca" (Managua), cel mai mare teren de depozitare a gunoaielor din Nicaragua. Cei peste 500 de oameni care îsi duc zilele aici poarta numere, nu si nume. Totusi, ei par multumiti cu viata pe care o duc. Sau e vorba de resemnarea Cei doi regizori îsi urmaresc subiectii pretutindeni, dar nu recurg la interviuri, la fel cum nu folosesc nici comentarii din off sau muzica. Dincolo de consideratiile politice pretentioase, fiecare spectator poate trage propriile concluzii în acest documentar deschis dialogului. Abordarea observationala e menita sa transmita experientele celor doi regizori cu familia prezentata, fara a recurge la elemente de senzatie si fara a încerca sa dea lectii de viata. ...

În Europa, anii 90 au fost marcati de conflictele care au dus la dezmembrarea Iugoslaviei si care au provocat nenumarate tragedii personale. Una dintre ele a fost cea a lui Luce, al carei fiu a fost ucis în Albania. Aproape toate mamele aflate în situatia ei ar fi cautat razbunare. Luce a ales o alta cale, calea iertarii. A avut varii motive sa procedeze astfel si, datorita comportamentului ei, cel care i-a ucis fiul a gasit drumul catre izbavire. Astazi, el duce o viata obisnuita si e acceptat de societate. Femeia care a avut puterea sa îl ierte pentru uciderea fiului ei este ca o mama pentru el. În ceea ce o priveste pe Luce, ea si-a gasit vocatia, pentru ca a descoperit ca are puterea de a aduce pace în sufetul celor care, ca si ea, au pierdut pe cineva apropiat în timpul absurdelor conflicte ale acelor ani. ...

Faust - Drumul clipei, în regia lui Laurentiu Damian, este o încercare de pătrundere în universul lui Silviu Purcărete, via Goethe, pornind de la spectacolul montat la Sibiu, în 2007. Mitul faustic, în viziunea lui Purcărete, implică o formulă specială de spectacol, desfăsurat într-un spaţiu extins de la scenă clasica, la hala industrială. Damian îl urmăreşte pe Purcărete în faza de modelare a personajelor, a mişcării, a sunetelor, a spaţiului, a lumii faustice, dar şi în spectacolul finit, în care semnele teatrale devin mărci regizorale. Repetiţia şi spectacolul sunt jumătăţile unui întreg construit în jurul personalităţii marelui om de teatru,a cărui unică formă de exprimare este cea teatrală. Întregul film exploatează fuga lui Purcărete din zona cuvântului şi retragerea în realitatea scenică. Într-o manieră unică, Silviu Purcărete anulează compromisul din mitul faustic şi impune un creator eliberat prin propria operă. ...

Pe teritoriul Indoneziei, sfârsitul regimului Suharo era anuntat de o era cu schimbari socio-politice dramatice. Filmul documentar Shape of the Moon înregistreaza aceste schimbari prin intermediul matriarhalei Rumidjah si a familiei ei. Rumidjah este de religie crestina, însa fiul ei, Bakti, se converteste la islamism pentru a se însura cu o musulmana. Shape of the Moon juxtapune drama acestei familii cu sporirea islamismului fundamentalist, lucru originar din însasi incertitudinile privind viitorul tarii. În acest timp, Rumidjah, satula de haosul din Jakarta, îsi doreste sa se întoarca în satul natal. Totusi, ramâne devotata nepoatei de 11 ani, careia o viata la tara nu i-ar putea oferi prea multe oportunitati. ...

„Gauchos: Daca nu te sui, nu cazi" este un film despre cowboy-ii din Argentina si stilul lor de viata. Din copilarie la batrânete, toti Gauchos îsi petrec mare parte din viata în spinarea calului. Învata sa domesticeasca animalele salbatice, întotdeauna folosindu-se de blândeae si afectiune, apoi participa la rodeo, indiferent de câte ori vor cadea sau daca se vor accidenta. Cowboy-ii sud-americani nu au disparut, ci s-au adaptat lumii moderne: sunt nevoiti acum sa lucreze si ca macelari sau în birouri, dar traditia merge mai departe. Pasiunea este transmisa din tata în fiu sau chiar fiica. Singura scoala a acestei ocupatii facute din pasiune este familia, iar singurul profesor este calul. Un film despre libertate si traditie, pasiune si rabdare, putere si încredere, cu muzica si costume argentiniene, praf sub copite si coame fluturând în lumina de aur a apusului. ...

Cum ajunge o femeie de 94 de ani sa se casatoreasca „pentru bani”? Maria este cea mai batrâna femeie din sat. Nu a mers nici o zi la scoala, nu stie sa citeasca si nici sa scrie. Ce stie este sa munceasca – sapa a fost dintotdeauna prietena ei. Maria a muncit si în curtea familiei, ea fiind cea mai mare din cei sase copii, si la „colectiva”, unde trebuia sa mulga douazeci de vaci pe zi. Dar nu toti cei care muncesc la tinerete au la batrânete. Cel mai frumos moment din viata ei a fost sosirea unui barbat. El a venit doar „cu un toiag si o floare”. Si a ramas. Nu le-a trebuit nici biserica, nici primarie. Traiesc fericiti si acum: ea are 94 de ani, iar el 79. Dupa o viata de munca, Maria e pregatita sa treaca pe lumea cealalta, însa nu are bani de înmormântare, i-ar trebui doua milioane de lei. Gaseste o solutie. Un film alcatuit din secvente scurte, croit pe muzica lui Dvorak si fragmentat de zicale din folclorul românesc. ...

Documentarul „SweetGrass" este o elegie deloc romantizata a Vestului american, prin care sunt urmariti ultimii pastori ce îsi mâna turmele spre pasunile de vara, sus în muntii Beartooth din Montana. Fara interventii ale comentatorului, documentarul dezvaluie o lume în care natura si cultura, animalele si oamenii, clima si peisajul, vulnerabilitatea si violenta, sunt toate în strânsa legatura. ...

Inca de la inceputurile sale, Vladimirescu a fost o asezare de migranti. Privind inapoi la ultima suta de ani observam cel putin 5 valuri de migratie, unele cu efecte majore in ceea ce priveste schimbarile culturale si obiceiurile locului. Ascultand povestile localnicilor, filmul pune cap la cap tabloul schimbarilor ce au avut loc in aceasta comunitate. Incet-incet comunitatea germana a plecat lasand loc unei clase muncitoare romanesti care a continuat sa migreze din si spre Vladimirescu. ...

5 august 1990. Doua prietene din satul Litmanová (nord-estul Slovaciei), Ivetka (11 ani) si Katka (12 ani), au asistat la aparitia Fecioarei Maria într-o casuta de lemn de pe muntele Zvir. Pâna în 1995, ele avusesera numeroase revelatii similare. Cu timpul, Litmanová a devenit un loc de pelerinaj pentru mii de credinciosi ortodocsi, desi Biserica nu a formulat o pozitie oficiala în privinta epifaniilor. Astazi, Katka e femeie maritata si duce viata unei gospodine oarecare. În ceea ce o priveste pe Ivetka, ea se simte în continuare în contact cu divinitatea, chiar daca Fecioara nu i s-a mai aratat. E în continuare dezorientata, dupa o lunga perioada petrecuta într-o manastire si o tentativa de sinucidere. Dupa 17 ani de la prima ei revelatie, Vít Janecek o provoaca sa porneasca în cautarea harului pierdut. Autorul foloseste imagini de arhiva si interviuri cu rudele si consatenii fetei, precum si cu pelerini, pentru a ne ajuta sa întelegem implicatiile unei asemenea experiente mistice. ...

La 77 de ani, doctorul Sharadkumar Dicksheet este imobilizat intr-un scaun cu rotile, are laringele extirpat si a fost diagnosticat cu un amenintator anevrism aortic. Totusi, chirurgul plastician, nominalizat de opt ori pana acum la Premiul Nobel pentru Pace, care traieste jumatate de an intr-un apartament din Brooklyn, de pe urma ajutorului social, devine, in cealalta jumatate de an, un zeu in India natala. Acolo, el opereaza gratuit, de-a lungul unor sedinte-maraton, sute de copii cu buza despicata si alte diformitati faciale. Aceste operatii, relativ simple (mai ales pentru un medic care a realizat peste 100.000), au puterea de a transforma vietile acestor copii, care fara ele ar deveni niste proscrisi. Regizorul debutant ne ofera un documentar emotionant si insufletitor despre un om bizar, amuzant si deseori dificil, care a stiut insa sa-si depaseasca propriile suferinte pentru a-i ajuta pe ceilalti. ...

Povestea lui Nicolai începe într-un satuc uitat de lume din Moldova. Dupa caderea comunismului, Nicolai s-a trezit somer, la fel ca alte cîteva mii de oameni din zona. Atunci s-a hotarît sa-si caute norocul în strainatate, departe de casa si de familie. A muncit în Israel timp de trei ani, exploatat la sânge de firma care l-a trimis acolo. În tot acest timp, a tinut legatura prea putin cu sotia lui, care, între timp, i-a nascut un copil. În cele din urma, Nicolai s-a hotarît sa ia taurul de coarne. A plecat de la patron, a devenit „ilegal", politia l-a prins si a ajuns la închisoare. Dar soarta îi rezerva o surpriza. Aducând pe ecran povestea lui Nicolai, filmul pune în discutie viata imigrantilor si legislatia statului Israel referitoare la nationalitate. ...

"Părinții lui Oona au divorțat când ea era încă foarte mică, dar viața avea să i se schimbe complet atunci când tatăl ei a trebuit să se mute într-un alt oraș. Așa au început călătoriile singuratice între două case. Să călătorească mereu, ore lungi, cu trenul, pare a fi singura soluție pentru Oona, care își dorește să nu piardă legătura cu niciunul dintre părinți." ...

Turkmenistan: o tara cu peste 5 milioane de locuitori (dintre care aproape 90% musulmani), cu rezerve bogate de gaze naturale si petrol (dar si multa saracie), cu un dictator pe viata (autoproclamat „Turkmenbashi", adica „parintele tuturor turkmenilor") si cu o „carte sfânta" scrisa de acesta, Ruhnama, studiata în scoli si menita sa rivalizeze cu Coranul. Greu de crezut, însa câteva dintre cele mai mari companii multinationale, care ar trebui sa fie campioni ai democratiei si ai drepturilor omului, finanteaza traducerea acestei aberante opere de propaganda în zeci de limbi, încurajând astfel mentinerea unuia dintre cele mai dure regimuri totalitare ale planetei. Regizorul Arto Halonen, sprijinit de jurnalistul si avocatul Kevin Frazier, explica situatia aparent paradoxala într-un documentar de investigatie captivant si cutremurator totodata, care ne poarta din Finlanda prin Rusia, Turcia, Austria, Germania, Franta, Suedia, Cehia, SUA, ajungând, desigur, si în Turkemenistan. ...

Aysel locuieste în sudul Germaniei si duce viata unei mame si gospodine de provincie, pîns în momentul în care afls ca Teatrul de Stat din Stuttgart e în cautarea unei actrite neprofesioniste pentru rolul Medeea. Aysel reuseste sa obtina rolul si începe repetitiile, dar ceea ce parea doar o evadare din rutina zilnica se transforma în ceva mult mai complicat. În noul mediu, Aysel afla povestile - adesea tragice - ale altor femei musulmane. În plus, fiind singura care poarta valul musulman, este pusa în situatia de a apara valorile în care crede în fara colegelor ei care au renuntat demult la traditia turca în favoarea culturii occidentale. În plina atmosfera a montarii unei piese de teatru, spatiu al libertatii de expresie si al introspectiei, regizorul documentarului o urmareste pe Aysel în încercarea ei de a face un compromis între valorile traditionale la care tine si emanciparea occidentala pe care si-o doreste. ...

Un mic sat, ratacit undeva în Slovacia. Un loc unde traiesc oameni obisnuiti, iar zilele trec una dupa alta, si ele la fel de obisnuite. Un loc unde pare sa nu se întâmple nimic, iar micile evenimente ale comunitatii sunt anuntate de o voce neutra în difuzoare: un anunt de angajare la cimitir, plata unor taxe, moartea unei batrâne... Nimic nu pare sa mai tulbure mersul lenes al zilelor. În linistea în care se aude si musca, timpul pare suspendat între filele de calendar în care încap, cu naturalete, si viata, si iubirea, si frumusetea naturii si, în cele din urma, chiar moartea. O metafora a apusului unei epoci în care traditiile, ofilite, si-au pierdut suflul si vigoarea. ...

V-ati dorit vreodata sa vizitati cele mai frumoase locuri din lume? Sa conduceti un Ferrari? Sa faceti comert cu parti din corpul uman? Sa va desprindeti de pe pamânt si sa va luati zborul? Sa va schimbati rapid frizura, culoarea pielii sau chiar sexul? Bine ati venit în lumea în care totul este permis! Lumea posibilitatilor limitate doar de forta imaginatiei este incredibil de aproape. Filmul ne prezinta viata într-o lume virtuala. Aici, fiecare utilizator este reprezentat de un avatar, care-i poate satisface cele mai ascunse dorinte si cele mai bizare vise. Ceea ce nu exclude pericolul depeizarii: fenomenul Second Life (jocul si comunitatea online aferenta) risca sa-si transforme fanii în niste oameni rupti complet de realitate. ...

Filmul prezinta o zi din viaaa lui Tudor Sisu, cântaretul din trupa La Familia care a fost de doua ori în puscarie. Arestat în 2003, pentru trafic de droguri si detinere de droguri pentru consum propriu, a fost eliberat în 2005, pentru ca în 2006 sa fie arestat din nou. Eliberat în noiembrie 2007, se afla acum într-un program de supraveghere, pe durata procesului. În fiecare zi de luni, el trebuie sa mearga la sectia de politie. Documentarul prezinta o astfel de zi de luni, din zori pâna noaptea târziu, începând cu vizita la sectia de politie, continuând cu lucrul în studio, unde Sisu, în mare forma, înregistreaza doua piese, si încheind cu aventurile sale nocturne, alaturi de câtiva prieteni, într-un apartament din Bucuresti, unde nu lipsesc drogurile. Un film în alb-negru, care nu judeca, ci arata. ...

The Store este un film documentar despre magazinul principal Neiman-Marcus si sediul corporatiei din Dallas. Secventele prezentate includ selectia, modalitatea de prezentare, marketingul, costurile, promovarea si vânzarea unei vaste palete de produse ce variaza de la haine de firma, la blanuri, bijuterii, parfumuri, încaltaminte, produse electronice, echipament sportiv, obiecte de portelan si multe alte bunuri. Managementul intern si aspectele organizationale ale unei corporatii fac subiectul acestui film în care sunt prezentate sedintele de vânzari, dezvoltarea strategiilor de marketing si promovarea, trainingurile, practicile de personal si tehnicile de vânzare. ...

Filmul “Masacrul” prezinta tragedia delfinilor din Marea Neagra ucisi in fiecare an de plasele de pescuit, poluare sau nave. Numarul cetaceelor marine s-a diminuat de la milioane de exemplare, in urma cu nici 60-70 de ani, la cateva mii in anii nostri. In documentar sunt evidentiate eforturile catorva oameni de a stopa masacrarea mamiferelor marine. Protagonisti sunt Razvan Popescu Mirceni - director ONG “Oceanic Club”, Angelica Curlisca - directorul “Delfinariului” Constanta si Nicolae Papadopol - directorul stiintific al Complexului Muzeal de Stiintele Naturii Constanta. Acesta din urma isi aminteste, intr-un interviu dramatic, de macelarirea delfinilor din anii 50-60, cand aceste mamifere erau vanate de cele mai multe ori fara nici un scop. Un alt moment important al filmului este urmarirea si abordarea de catre Paza de Coasta a unei nave de pescuit turceasca, una dintre cele care in anul 2002 au masacrat mii de delfini din Marea Neagra. ...

Boulevards este locul unde pot veni, pentru consiliere sau pur si simplu pentru discutii, toate persoanele care practica prostitutia, regulat sau ocazional, în Geneva. Trei zile pe saptamâna, acesti oameni sunt primiti de lucratori sociali, asistente si mediatori culturali. Filmul este o cercetare audiovizuala, realizata de regizor în cadrul Departamentului de Sociologie al Universitatii din Geneva. Rezultat a doua luni de munca pe teren, printre lucratorii sexuali, documentarul prezinta povestile si parerile acestora, precum si interactiunile lor cu lucratorii de la sanatatea comunitara, al caror obiectiv este reducerea problemelor sanitare si sociale generate de prostitutie si de consumul de droguri. ...

În spatele gratiilor unei închisori din Israel se împletesc frumusetea si cruzimea, cântecul de leagan si ura, mila si crima comisa cu sânge rece, feminitatea si violenta extrema. Ne sunt dezvaluite vietile femeilor încarcerate pentru implicare în atacuri teroriste, prin portrete intime filmate în decursul a doi ani. Aflam despre motivatiile lor pentru faptele comise, despre rutina zilelor de de puscarie si despre evenimente majore din viata lor, precum nasterea unui copil. Cînd vorbesc despre sotii care le-au abandonat, le întelegem durerea si, cu siguranta, le vom fi alaturi atunci când se vor confrunta cu problemele vietii din închisoare. Un film despre religie, ideologie, discriminare, disperare, familie, rusine si pocainta. ...

Internet-Cafe-urile din Camerun sunt locuri aglomerate. Clientela o formeaza, în mare parte, femei în cautare de soti. Candidatul ideal trebuie sa fie alb si, preferabil, dintr-o tara bogata. Filmul urmareste povestea cîtorva cupluri care s-au cunoscut online. Uneori, întîlnirile prin Internet se sfîrsesc prost. Cyberspatiul poate fi un loc periculos, unde prostitutia e doar la distanta de un click. Barbati si femei, din nord si din sud, îsi împartasesc visele, iluziile, disperarrea si speranta. ...

În fiecare an, în luna mai, în Petersburg, Alaska, locuitorii îsi celebreaza originea norvegiana. De Ziua Independentei Norvegiei are loc un festival traditional, ajuns acum la a cincizecea editie: Little Norway Festival. Mostenirea norvegiana este sarbatorita cu mare entuziasm, cu obiceiuri, costume si cântece populare, precum si cu preparate culinare specifice. Filmul vorbeste despre importanta în prezent a culturii, simbolurilor si vechilor traditii norvegiene si rolul acestora în pastrarea unei identitati, desi legaturile cu actuala Norvegie sunt limitate. Nevoia oamenilor de-a se simti speciali si de a nu-si pierde trecutul, chiar daca acesta se hraneste dintr-o foarte îngusta bucata de timp, aceasta este tema centrala a filmului cu Vikingi si Valkirii, muzica si voie buna. ...

Orasul metalurgic Nowa Huta, un alt esec al comunismului, a fost plasat în apropierea Cracoviei din motive pur ideologice. Din punct de verere economic, locul era total nepotrivit. Efectele proastei asezari au început sa se faca simtite înca din anii '80, iar de atunci situatia a continuat sa se agraveze. Dupa douazeci de ani de la caderea Zidului Berlinului, autorul documentarului vrea sa afle despre oamenii din Nowa Huta cum traiesc, la ce aspira si ce sperante au sa-si vada visurile împlinite. ...

Auschwitz, Holocaust. Întrebari si raspunsuri. Întrebari fara r?spuns. Trei evrei, de diferite vârste si cu diferite experiente de viata, povestesc o istorie deloc îndepartata. Pentru ca „primul lucru pe care trebuie sa îl facem este sa vorbim". Fie ca parintii sau bunicii lor s-au stins în cumplitul lagar, fie ca acum ei sunt cei ce însotesc grupurile de elevi la Auschwitz, marturiile celor trei - însotite de imagini de arhiva, din timpul r?zboiului, sau actuale, din lagarul devenit muzeu - alcatuiesc un tablou a ceea ce reprezinta astazi Holocaustul. Documentarul este dedicat scriitorului Elie Wiesel, supravietuitor al Holocaustului, îmbarcat în trenurile ororii în 1944, din Sighetu Marmatiei, laureat al Premiului Nobel pentru Pace în 1986. Filmul a fost încheiat chiar în anul în care Elie Wiesel împlinea 80 de ani. ...

Filmul este o calatorie în culisele industriei nuntilor românesti, pe granita alunecoasa dintre arta si kitsch. În prim plan, o serie de fotografi, cameramani si cântareti, de la Sibiu la Iasi, de la Piatra Neamt la Bucuresti. De la fotografiile devenite deja clasice – la fântâna arteziana sau în parcul din centrul orasului -, la unele mai noncoformiste – pe stadion -, de la imagini dulcege, cu generice agresiv colorate si sloganuri ridicole, la filmari mai rafinate, lipsite de dichisurile stridente. Toti protagonistii încearca sa le ofere mirilor acelasi lucru, în propria viziune: amintirea perfecta a unei zile de neuitat. Povesti de viata, stiluri de lucru, meserii abandonate sau meserii paralele. Un film deosebit de amuzant, despre oameni care cauta perfectiunea si despre rezultatele adesea hilare. ...

Kenya e lider mondial în exportul de flori, o afacere de miliarde de dolari, din care populatia locala nu se alege, din pacate, cu cine stie ce profit. În industria cultivarii si exportului de flori, exploatarea oamenilor atinge dimensiuni socante. Filmul abordeaza într-o nota personala efectele devastatoare ale industriei florilor asupra unui oras kenyan, îmbinând poezia cu o radiografiere frusta a realitatii. ...

În tumultul pregatirii Sibiului pentru anul 2007, când urma sa fie Capitala Culturala Europeana, viata locuitorilor merge mai departe. Nu netulburata. Centrul orasului este un santier, totul se reface. Dar ce se întâmpla dincolo de ziduri? La etajul unei case istorice din Piata Mica, ocolita de renovari tocmai fiindca este prea distrusa, locuieste septuagenarul Ioan Drasovean, care cauta sa tina pasul cu schimbarile. Filmul îl urmareste peste tot: acasa, unde pisica îi tine companie, primind vizitele câtorva prieteni sau cunoscuti, ducând un aspirator vechi la reparat sau discutând cu amicii în parc despre politica internationala si facturile la telefonul mobil, ba chiar si învatând sa trimita SMS-uri. Un film despre Sibiu si despre locuitorii sai, cu problemele si sperantele lor. O poveste delicata, plina de tandrete si umor, despre schimbare si adaptare. Povestea lui Ioan Drasovean poate fi povestea României la intrarea în UE. ...

Filmul spune povestea reconstructiei barajului Kopaszi, aflat în centrul Budapestei, si mai ales povestea oamenilor a caror soarta este legata de baraj. Autorul a petrecut zece ani în zona, vietile celor care traiesc în pontoane si baraci devenindu-i familiara. Filmul îi prezinta pe acesti oameni care trebuie sa reziste în fata naturii si împotriva investitorilor care se lupta sa îi evacueze cu orice pret. ...

Jarreth Merz, actor de origine elvetiana si nigeriana, traieste la Los Angeles. Descendenta sa africana devine dintr-o data pregnanta, odata cu vestea mortii tatalui sau. În Nigeria, traditia cere ca primul nascut sa organizeze înmormîntarea. Tot lui îi revine responsabilitatea de a avea grija de familia tatalui sau. Jarreth porneste în descoperirea unei tari si a unei culturi care sunt parte din el, dar carora nu le apartine. ...

Interesat de un model de societate orientat catre viitor, regizorul Andreas Stiglmayr descopera, la 150 de kilometri vest de Berlin, în regiunea Altmark, o comunitate alternativa înfiintata în urma cu un deceniu de asa-numitul „Club 99". Locuitorii celui mai tân?r sat al Germaniei (43 de femei, 35 de barbati si 33 de copii) au ca prioritati ecologismul si conservarea resurselor, autonomia si independenta. Totusi, lucrurile nu sunt chiar atât de roze pe cât sunt de... verzi. Observând fara a judeca, ascultând fara a comenta, integrându-se fara a pierde controlul, autorul descopera ca în sânul comunitatii exista mari diferente de opinie privind responsabilitatea conducerii, exploatarea animalelor sau educarea copiilor. Adversarii din exterior, alaturi de dezamagitii sau disidentii din interior, au si ei un cuvânt de spus în acest documentar despre provocarile si consecintele schimbarii. ...

Chiar si pe fundalul unei atmosfere politice încarcate, a protestelor intense din partea partidul opozitiei dictatorului indonezian Suharto si a alegerilor care îl vor aduce pe Magawati la conducerea Indoneziei, filmul documentar The eye of the day are ca subiect viata de zi cu zi a lui Rumidjah, a familiei si prietenilor ei. Rumidjah este o vaduva de 62 de ani, care locuieste alaturi de copii si nepoti într-un cartier muncitoresc din orasul Jakarta. Filmul acopera în acelasi timp viata din sufrageria lui Rumidjah, confuntarile politice de pe strazile Jakartei si truda nocturna a gunoierilor. Obiectivul camerei de filmat mânuita de Helmrich cu multa rabdare, dezvaluie dramatism si imagini socante în fiecare dintre aceste locatii. ...

În oraselul Brod din vestul Macedoniei, exista o veche biserica a Sfântului Nicolae (cunoscut si ca H'd'r baba). În aceeasi zi, aici vin, pe rând, ss se roage crestini-ortodocsi, urmasi de musulmani din ordinele Bektash, Halvet si Sunni. Cu totii sunt de acord ca biserica le apartine tuturor si ca o pot folosi în mod egal. Documentarul cu valente etnologice si cu un mesaj optimist universal ne propune un excelent model de convietuire, întelegere si toleranta între diverse grupuri etnice (macedoneni, albanezi, turci si romi) si religioase (crestini si musulmani). ...

Ce te faci daca esti un papusar australian irecuperabil îndragostit de o fata musulmana pakistaneza din Lahore? O ceri de sotie si speri sa-ti spuna imediat „da"? Lucrurile n-au fost atât de simple pentru Brian, care a întâlnit-o pe Amber la un spectacol de teatru de papusi într-un turneu în Pakistan si s-a îndragostit de ea la prima vedere. Amber era gata sa se casatoreasca cu Brian, dar familia ei n-a fost deloc impresionata de pretendent. Nu-l cunosteau, venea dintr-o tara straina si, mai ales, nu era musulman. Dar hotarârea lui Brian a fost de neclintit. Va face totul: se va converti la religia ei, va învata pasaje din Coran si, în cele din urma, va câstiga, poate, încrederea rudelor prin alianta .Filmul urmareste procesul transformarii lui într-un pretendent potrivit pentru Amber, cu speranta unui final fericit. ...

Într-o suburbie a Jakartei, capitala Indoneziei si totodata cea mai mare comunitate musulmana a lumii, trubadurul Angus reproduce atacul din 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene din New York, în fata unui public de copii, folosind cutia unei jucarii pe post de World Trade Center si un peste ca avionul deturnat. „Tot ceea ce vedeti la televizor este o minciuna: în acest televizor din carton, oamenii sunt facuti din carne si oase" explica el publicului. În cautare de raspunsuri, Angus încearca sa-l întâlneasca pe teroristul Imam Samudra, organizatorul atacului cu bomba asupra unei discoteci din Bali, din anul 2002, chiar la el în celula, pentru a-l putea chestiona dupa bunul plac. Merge pâna într-acolo încât consulta un medium pentru a lua legatura cu unul dintre teroristii sinucigasi din timpul atacului, ca sa-l întrebe daca regreta ce a facut. Filmul documentar pune fata în fata realitatea cu scenele teatrale inspirate de actele de violenta care distrug tara si confuziile ce macina societatea indoneziana. ...

Vlado Sendrei, muzician si activist rom din Slovacia, organizeaza munca în slujba comunitatii din orasul sau, este cântaret si impresar al unui grup de muzica tiganeasca si, în calitate de fost jucator de fotbal, antreneaza echipa locala de tineret. El primeste invitatia de a participa, împreuna cu o echipa multietnica, la un turneu din Serbia, dedicat luptei împotriva rasismului. Unul dintre jucatorii selectionati este David, fiu al unui chitarist rom, care îsi amaneteaza instrumentul si bijuteriile din aur pentru a-i putea plati drumul si pantofii de sport. Bizara echipa (din care mai fac parte orfani si copii de la casa de corectie) porneste într-o calatorie care ar putea deveni pentru tinerii fotbalisti cea mai interesanta experienta a vietii lor, iar regizorul Jaro Vojtek îsi urmareste pretutindeni subiectii, interesat de cum se poate manifesta discriminarea rasiala si cum se poate lupta împotriva ei. ...

De cîtiva ani, trei copii trebuie sa traiasca fara mama lor, plecata la munca undeva în Occident, de vreme ce, în satul lor saracacios din Moldova, nu se întrevedea nicio sansa de a cîstiga destul pentru ca sa repare casa si sa poata trimite copiii la o scoala buna. La început fusese vorba de o absenta de doi ani, dar mama nu s-a întors nici dupa al treilea. Prin urmare, tatal, Costica, trebuie sa se ocupe de copii cît pentru ambii parinti: îi supravegheaza la lectii, îi tunde, le citeste povesti, îi pune la munca în modesta lor ferma si îi învata sa aiba grija de gospodarie. E nevoie de o întreaga strategie pentru a suplini absenta mamei. Transpusa într-un registru plin de duiosie si umor, povestea lui Costica si a copiilor lui se regaseste la multe familii din aceasta regiune. ...

Ada Kaleh, mica insula de pe Dunare care era o adevarata enclava a comunitatii turce din România, a disparut în anii 1970'. Lacul de acumulare al unui baraj a acoperit insula, iar locuitorii au fost stramutati. Acest film este prima transpunere în limbaj cinematografic a istoriei si povestilor insulei Ada Kaleh. Este rezultatul unei documentari amanuntite, în timpul careia autorul filmului a cercetat documente de arhiva si a cules amintirile fostilor locuitori ai insulei Ada Kaleh. Un documentar despre ceea ce înseamna „acasa" si „dor de casa". ...

Membrii familiei olandeze Oostveen traiesc pe o strada linistita si pasnica, în aceeasi casa în care au locuit în ultimii 40 de ani si în care spera sa ramâna mult timp de acum înainte. Capul familiei are 89 de ani, sotia sa e cu doi ani mai tânara, iar cuplul are patru fii. Cel mai mare dintre ei, Rinus, are 57 de ani, dar traieste înca alaturi de parinti. Zilele lor se desfasoara conform unor vechi rutine, iar membrii familiei, la bine si la rau, au grija de ei însisi si de ceilalti, multumindu-se cu ce au. Cuplul vârstnic si fiii îndeplinesc roluri bine determinate în gospodarie. În afara casei, purtarea lor urmeaza tipare de asemenea foarte stricte. Respectarea tuturor acestor reguli nescrise de comportament este foarte confortabila pentru familie. ...

Clasa întâi la scoala - anul când copilaria devine si frumoasa, si grea. Filmul îi urmareste pe patru copii din Germania, provenind din familii de nationalitati diferite. Laethicia, Sanita, Fuat si Bright au sapte ani si, pentru prima oara în viata lor, ies de sub aripa familiei si se confrunta cu lumea unde competitia si disciplina sunt reguli de baza. Obstacolele se ivesc de peste tot - din filele manualelor sau din înfruntarile cu colegii - iar bucuriile par sa existe doar în pauze si în vacante. Micutii sunt urmariti pas cu pas, la ore, când citesc, fac socoteli sau deseneaza, precum si la discutii si în recreatii. Rigorile scolii se dovedesc destul de dure pentru copiii care provin din familii de emigranti, iar micutii se simt în curând ca printi într-o cursa. Cine dintre ei va fi prezent, la începutul anului urmator, în fotografia cu elevii clasei a doua si cine va ramâne tot în clasa întâi? Un poem despre copilarie si marile lucruri mici care conteaz? ...

Studenicani este un sat de albanezi musulmani aflat la doar câtiva kilometri de capitala macedoneana Skopje, însa cei aproximativ 6.000 de locuitori ai sai (dintre care peste jumatate sunt copii) par a trai rupti de lume, în pofida accesului lor la televiziune. Casele sunt înconjurate de ziduri înalte, iar fetele si femeile nu au voie sa iasa neacoperite si neînsotite, neavând alta optiune decât sa se dedice muncilor casnice. O mama a cinci copii se roaga zilnic - acasa, deoarece femeile nu pot merge la moschee - pentru a-i feri de amenintarile violentei sau a drogurilor si ne ofera perspectiva ei conservatoare asupra existentei. Totusi, nu te pot izola la nesfârsit, iar cei mai tineri locuitori, care ne împartasesc aspiratiile si visele lor, sunt puternic influentati de modul de viata occidental, inclusiv în ceea ce priveste diviziunea traditionala a rolurilor în societate. ...

Antropologul ceh Tomas Ryska a petrecut cativa ani in muntii din Tailanda si Laos, integrandu-se in viata de zi cu zi a populatiei Akha. Incercand sa le inteleaga problemele, cercetatorul s-a apropiat foarte mult de membrii tribului, care au sfarsit prin a-l accepta ca unul de-al lor. Insa populatia Akha devine treptat victima a programelor de dezvoltare initiate de statele occidentale. Mizeria si lipsa de speranta sunt accentuate de pericole majore precum opiul (mii de persoane sunt executate fara proces in razboiul impotriva drogurilor) si malaria (la relocarea fortata in zonele mai joase, unul din cinci aborigeni cade victima acestei boli fatale). In plus, intentiile misionarilor cu copiii Akha nu sunt chiar crestinesti. Pentru aceasta populatie vitregita de soarta, „progresul" - asa cum il vad occidentalii - nu aduce decat durere si spaima. Bazat pe o investigatie cu concluzii cutremuratoare, filmul ne arata in adevarata lor lumina multi eroi civilizatori ai zilelor noastre. ...

Dan, un emigrant român, abia îsi mai duce zilele în Spania. Acasa, în satul lui, avea casa si sotie si lucra ca profesor de istorie si geografie. Dar banii abia îi ajungeau ca sa plateasca încalzirea. A plecat, ca multi altii, în Spania. A lucrat la negru, în constructii. Acum e pe drumuri, în Barcelona, doarme în boscheti sau în cutii de carton, se roaga la Dumnezeu si viseaza. Acasa nu se poate întoarce asa. Ce asteapta? Ianuarie 2009. Dupa ce România a intrat în Uniunea Europeana, în 2007, guvernul spaniol a luat o masura pentru a scadea valul de imigranti români: mii de români din cei care au venit sa lucreze în Spania nu au voie sa lucreze, ca angajati, pâna în ianuarie 2009. Dan asteapta sa se încheie aceasta perioada de tranzitie de doi ani, ca sa îsi gaseasca de lucru si sa îsi refaca viata. O poveste extrem de dura, spusa în soapta. O drama povestita într-un poem fara final, despre cautare, esec si credinta. ...

Filmul abordeaza problema copiilor abandonati sau agresati de propriii lor parinti, în Republica Moldova. O fetita îsi cânta singura cântece de leagan, un baiat povesteste cum a fost legat cu lantul de gât si batut de tata, o bunica îsi creste nepotii care îi spun „mama". Realizatorii documentarului amintesc de valorile cândva sacre, pretuite în popor, însa acum ignorate: sa cresti un copil, sa sapi o fântâna si sa ridici o casa. Copiii sunt abandonati, casele cândva frumoase sunt parasite si lasate în paragina, iar fântâna, ca simbol al suvoiului vietii, pare si ea lasata la voia întâmplarii, secata. O lume marcata de trecut si parca blestemata de prezent. A creste un copil, a sapa o fântâna si a ridica o casa par sa nu mai valoreze astazi nimic. ...

Scriitor si preot de nationalitate germana, Eginald Schlattner a cunoscut ororile comunismului. Arestat si torturat de Securitate în anii ‘50, a decis dupa luni de interogatorii sa dezvaluie informatii despre scriitori ostili regimului. Documentarul urmareste istoria acelor ani, cu precadere în privinta sasilor din Transilvania, istorie surprinsa de Schlattner în controversatul roman „Manusile rosii”. Filmul aduce în paralel cu marturisirile lui si opiniile altor prizonieri politici, declaratiile unor tortionari si documente. Acum preot pentru detinutii de limba germana si protestanti din închisorile din România, precum si pentru femeile de la Aiud, Schlattner asculta confesiuni teribile si binecuvânteaza o femeie care si-a omorât barbatul. Un valoros film-document, al carui motto ar putea fi cuvintele protagonistului principal: „Vina este greu de cuantificat”. Despre durere si ratacire, credinta si tradare - o contributie la peisajul unei istorii înca incomplet dezvaluite. ...

Bojan Radanov este unul dintre tinerii fara adapost, clienti ai centrelor de corectie, care traiesc în Belgrad. El îsi cauta cele necesare traiului prin tomberoanele de gunoi, are prieteni aurolaci si se compara cu câinii vagabonzi. Însa Bojan este pasionat de hip-hop si are talent la desenat graffiti, pe care îi semneaza cu pseudonimul Rapresent, combinatie între Rap (muzica preferata), Res (respect pentru strada si muzica sa) si Ent (varianta a lui „end" - sfârsitul pe care-l simte aproape, pentru ca aceasta viata nu poate continua la nesfârsit). Totusi, tânarului i se ofera o sansa nesperata atunci când desenele sale atrag atentia Centrului Academic de Film si este acceptat într-o echipa ce realizeaza animatii. Regizoarea îi urmareste activitatile de zi cu zi si îl lasa sa se prezinte singur, pentru ca noi sa-l putem întelege. ...

Dado s-a nascut si a copilarit într-un sat linistit din Croatia. Când a început razboiul care avea sa puna capat Iugoslaviei, familia sa a fost nevoita sa se mute în Belgrad. În adolescenta, mama lui a plecat la munca în Germania, urmata la scut timp de tatal lui. Copiii au ramas sa-si poarte singuri de grija. Dado este unul dintre numerosii tineri sârbi confuzi, care au crescut fie fara parinti si modele de urmat, fie cu falsi eroi adusi de razboi (militari sau politicieni). Dado viseaza sa devina actor profesionist, cum visase odinioara si tatal sau, în timp ce altii se refugiaza în muzica (clasica sau hip-hop), patriotism si revolta sau religie. Prin intermediul acestor personaje, Thom Vander Beken realizeaza un portret al unei generatii în deriva, care trebuie sa se desprinda de trecut pentru a se bucura de viitor. În acelasi timp, autorul îsi propune sa afle care sunt valorile si eroii tinerilor sârbi de azi. ...

Monti este unul dintre cele douasprezece districte ale Romei, în care pot fi gasite monumente si situri arheologice precum Colosseumul, Ludus Magnus (locul unde se antrenau gladiatorii) Domus Aurea a lui Nero, Baile si pietele lui Traian care fac parte din Forum Romanum si multe altele. Documentarul surprinde amintirile dulci-amare si disperarea muta a micilor comercianti din centrul Romei. Sunt rezidentii a ceea ce a fost odata un cartier al clasei muncitoare si e acum disipat printre unele dintre cele mai faimoase monumente ale Romei. Rememoreaza saracia, scandalurile si tragediile din trecut. Zgomotul masinilor, dispretul celor mai bogati decât ei si invazia comertului de proasta calitate nu le-au stirbit respectul si legatura intima cu ramasitele vechiului imperiu. Taximetristi dicuta despre editii vechi si carti rare, artizanii se adapteaza vechi mestesuguri la cerinte noi, o fotografie de familie care leaga un simplu agent de presa de monumentele arhitecturale milenare, totul apasat de amenintarea evacuarii departe de fantomele familiare ale trecutului. ...

Despre filmul lui Ujica, Out of the Present (Rupt de prezent), se spune ca este documentarul-cult al anilor ’90 si a fost apreciat ca atare în toate tarile prin care a calatorit. Filmul se bazeaza în mare masura pe material documentar video înregistrat în timpul unei misiuni spatiale. Construit ca un jurnal, documentarul îl urmareste pe cosmonautul sovietic Serghei Krikalev începînd din mai 1991, cînd porneste într-o misiune pe statia spatiala MIR. Avea sa ramîna acolo 10 luni, timp în care pe Pamînt se întîmpla lovitura de stat din Moscova, care a însemnat începutul sfîrsitului pentru Uniunea Sovietica. Se poate spune ca Krikalev a fost primul om care a vazut sfîrsitul unei ere de acolo de unde ne privesc zeii. În martie 1992, s-a întors pe Pamînt, dar nu în Uniunea Sovietica, ci în Rusia. ...

Un documentar fara menajamente despre via?a, în Finlanda, a doi tineri romi, frate si sora, aflati în cautarea propriei identitati si luptînd sa-si faca un drum în viata. Mirella si Benja se simt încatusati de cultura careia îi apartin si se revolta împotriva legilor si regulilor pe care mama lor se straduieste sa le impuna. Sa arzi ca o lumînare este ca un strigat pentru dreptul fiecaruia de a-ti urma glasul inimii si a se putea exprima liber. ...

Franz Plotzer este cioban de câteva decenii. În timp ce traverseaza cu turma sa de oi prin parcul din orasul german Kassel, atât el, cât si vizitatorii din parc trebuie sa raspunda la anumite întrebari. Cele adresate ciobanului au pretentii filozofice, se refera la viata si munca, în timp ce calatorii sunt întrebati pur si simplu câte oi cred ca sunt în turma. Unii cauta sa ghiceasca, altii chiar încearca sa le numere. Un film de o dulce si blânda ironie, despre „transhumanta" printr-un parc devenit celebru pentru faptul ca a reusit sa faca legatura dintre arhitectura baroca si natura. Amuzant si ingenios, documentarul doreste sa sugereze o comparatie ironica între viata si oi. ...

Trei zile si trei nopti dureaza calatoria emigrantilor români care se întorc acasa, din Italia. Filmul îi însoteste din localitatea italiana Gela pîna în nordul Moldovei. Drumul, obositor si parca fara sfârsit, dezvaluie treptat ca nu e deloc asa de minunat sa lucrezi în Italia, dimpotriva. Muncitorii români povestesc ca lucreaza cam pe nimic, sunt platiti mult mai putin decât italienii pentru aceeasi munca, iar de contracte nici nu se pune problema. Cu 15 sau 25 de euro pe zi, abia pot trai. De pus ceva deoparte, pentru acasa, nici nu încape vorba. Istorisirile lor devin tot mai dramatice, cu cât calatoria se apropie de final. Trei mii de kilometri rasuna de dezamagirile si visele sugrumate ale unor oameni care se vor întoarce la munca în Italia, sperând în ceva ce deja se dovedeste doar o himera. O calatorie în care se contopesc ura si umorul, asemenea limbilor - italiana corcita cu româna - vorbite de protagonisti, iar peisajul oferit spectatorului este unul al umilintei. ...

Cand valul plecarilor la munca peste hotare a devenit tsunami, mass-media a avut o tresarire, dar era numai pentru copiii celor plecati. Sunt mai dragalasi si mai usor de iubit. Batranii…. Batranii sunt ursuzi, au tabieturi. Unii primesc bani de la copiii lor. Putini. Altii mananca doar ceapa, cu ulei si bulion. "Singur acasa" e o colectie de sase povesti, spuse la persoana intai pentru a-i lasa pe parintii celor plecati la munca in strainatate sa-si spuna pasurile, sa explice autoritatile cum au facut dosare penale pentru dare de mita celor care au incercat sa-si linisteasca constiinta, aruncandu-i pe batrani intr-un azil. Sa va spuna un senator cum propunerile legislative privind persoanele varstnice „se impotmolesc undeva". Dar in acelasi timp, sa va uitati la doamna Ana pentru ca ar vrea sa va spuna cat de mult si doreste sa se faca bine dupa operatie. Fiul ei i-a luat bilet de avion spre Lisabona. ...

Ardia este o straveche cursa de cai ce are loc în Sedilo (insula italiana Sardinia). În fiecare an, pe 6 si 7 iulie, vreo suta de calareti bine antrenati se iau la întrecere în onoarea Sfântului Împarat Constantin, protectorul si patronul satului. Cursa este condusa de un înaintas, numit prima bandiera. Anul acesta, o tânara s-a înscris si ea în lista de aspiranti la titlu, tinuta de preotul parohiei. Regizoarea Marina Anedda cerceteaza cum vad barbatii satului posibilitatea ca o femeie sa devina, pentru întâia oara în istoria cursei, prima bandiera: are ea acel animu necesar pentru a conduce Ardia? (Termenul specific locului, traductibil prin „suflet", înseamna de fapt mult mai mult: abilitate, sânge rece, curaj si devotament). Filmul etnografic analizeaza astfel relatia dintre traditie si modernitate într-un context ritualic. ...

Ai fi fost norocos daca parintii, când ar fi vrut sa îti aplice o pedeapsa, ti-ar fi interzis sa mergi la scoala? Ai fi fost norocos daca la 13 ani ar fi trebuit sa te casatoresti? Întrebarile si le pun doi tineri, un român si un rom, deveniti reporteri, în periplul lor de zece zile prin diferite comunitati de romi din România. Fiecare popas atinge o noua chestiune: în Seaca, putini îsi mai amintesc de sclavii care au întemeiat satul, la Fetesti se discuta despre orfanii reîntorsi dupa deportarea în Transnistria, iar în Brateiu, Sibiu, romii fac cazane pe care le vând la muzee si târguri, iar copiii lor au deja zestre, se casatoresc la ordinul parintilor si poarta doar haine traditionale. În Dumbraveni, romii ajung la scoala pentru copii cu nevoi speciale daca ramân repetenti trei ani, în timp ce în caminele studentesti din Bucuresti, studentii de pe locurile speciale povestesc cum au reusit. O calatorie pe muzica de Shukar Collective, despre ignoranta si etichete. ...

In satele din Maramures dispare taranul original dupa original. E induiosator! Chiar si surorile Maria si Ileana isi pierdusera pas cu pas familia lor mare. Destinul celor doua este ca o afirmatie pentru destinul noii generatii. Desi din observatiile istete ale acestora se refelecta sfrasitul lumii lor, ele cresc totusi in film chiar si in afara prin farmecul si problemele lor existentiale. Ele molipsesc prin bucuria lor de aintampina viata si dau dovada, ca doar prin optimism se poate vindeca rana destinului. "Surorile Fericite" este un film zguduitor despre apusul incet al unei epoci. ...

Three women who live in harmony with nature, in nature, not succumbing to anyone with the force they draw off their labour: a shepherd who lives with her flock in the mountains; a fisher who goes out to the sea everyday although she can’t swim; and a farmer who cares for her home and buys and sells land when she has to... They represent a productive way of life not yet disconnected from nature. This is a song of praise for the strong and productive identity of women told through the stories of three characters. ...

„Tara de rezerva” este povestea celor care pleaca si a celor care ramân, a celor fericiti si a celor tristi, a celor pentru care emigrarea înseamna fericire, sau a celor pentru care plecarea oamenilor iubiti înseamna finalul povestii. A celor care îsi cauta locul fara sa îl gaseasca, a celor care nu mai pot spune niciodata ca merg acasa ... „Tara de rezerva” este un film în care fiecare personaj îsi spune singur povestea, iar fiecare capitol are o alta culoare, mai calda sau mai rece, în functie de glasul povestii. ...

Trei femei care traiesc în armonie cu natura. Prima pastoreste turmele sus la munte, cea de-a doua iese zi de zi pe mare, la pescuit (iar faptul ca nu stie sa înoate n-o împiedice si n-o sperie), în fine, cea de-a treia administreaza o ferma. Filmul spune povestea celor trei femei, amintindu-ne ca mai exista oameni care pastreaza si azi o legatura intim cu natura. ...

Diagnosticat cu o tumora pe creier si oferindu-i-se doar trei ani de trait, regizorul Razvan Georgescu porneste in explorarea taramului dintre viata si moarte, apeland la cativa dintre cei mai celebri „locuitori” ai acestuia. Filmul incepe pe o masa de operatie din Germania si il urmeaza apoi pe autorul sau intr-o calatorie personala prin canalele venetiene, pe Broadway si pe Sunset Boulevard, cercul inchizandu-se in Romania natala. Regizorul initiaza astfel o cercetare profunda a realului, prin care sa ajunga, de la cunoasterea si intelegerea celorlalti, la autocunoastere si autointelegere. El inregistreaza nu propriile senzatii, ci marturiile unor alte persoane care au trecut prin experiente similare (compozitori, pictori, sculptori sau scriitori). Captivant, tulburator si surprinzator de plin de umor, documentarul este o cursa emotionala extrema, printr-un sir de intalniri revelatoare cu artistii care spera sa treaca cu bine testul timpului. ...

Tiberius Petre este primul militar român mort într-un schimb direct de focuri din 1945 încoace. Filmul prezinta ultima sa misiune, din Afganistan. Comandant al unui comando mixt româno-american ce se ocupa de lichidarea liderilor talibani, Tiberius Petre a fost filmat cu doar doua luni înainte de a fi ucis. A murit împuscat când mai avea numai doua saptamâni pâna la întoarcerea în tara. Documentarul, realizat de cunoscutul jurnalist de televiziune Adelin Petrisor, prezinta atât interviul cu militarul ucis în ultima misiune, cât si marturiile colegilor sai, martori ai ultimelor clipe, si declaratiile sotiei. Realizatorul a petrecut doua saptamâni alaturi de militari, a mers cu ei în misiune si a dormit în tabara lor ...

Domnul Rai a trait toata viata în orasul sfânt Varanasi si ultima sa dorinta a fost ca, dupa moarte, sa fie incinerat pe pamântul sacru al legendarului Harish Chandra. Acest documentar a fost realizat la cererea familiei domnului Rai si este un studiu detaliat si plin de respect al ritualurilor hinduse de incinerare a mortilor, asa cum sunt ele practicate pe malurile râului Gange. Spectatorul va vedea, auzi si simti ritul hindus de trecere catre lumea de dincolo. Camera se apropie cu maxima discretie de familia îndoliata si de oficiantii ritualului. Moartea face parte din cotidian, motiv pentru care filmul începe si se încheie cu imagini ale rutinei zilnice din Varanasi: oameni, animale, zeitati si legaturile dintre ei si Gange, rîul cel sacru. ...

Filmul, aflat la granita cu fictiunea, reinvie povestea adevarata, plina de pilde, a lui Dogen, un legendar maestru Zen originar din Japonia. In 1223, orfanul Dogen pleaca in China pentru a descoperi adevaratul budism si a atinge astfel desavarsirea spirituala. Dupa ce deprinde Practica si Invataturile de la un maestru bucatar, se reintoarce in Japonia, unde, prin cartile pe care le scrie si prin discipolii pe care-i aduna in jurul sau, propovaduieste adevaratele invataturi ale lui Buddha. I se alatura si Orin, fata a carei viata o salvase in tinerete si care devenise intre timp prostituata, pentru a-si putea intretine copilul si sotul olog. Desi intra in Nirvana la patru decenii de la calatoria sa initiatica, Dogen continua si astazi sa-i invete pe oameni modalitatile prin care pot trai ca in paradis pe pamant, acceptand toate lucrurile asa cum sunt ele si gasindu-l pe Buddha care se afla in fiecare. ...