Transhumaţa

Transhumanţa, păstorii şi filmul

Programul special Transhumanţa, păstorii şi filmul prezintă şase filme despre moduri de viaţă ale păstorilor transhumanţi din Scoţia, Iran, Tibet, Provence, Piemont şi România. Ca o extensie a secţiunii, ultima zi a Festivalului propune un program interactiv într-un sat de păstori din apropierea Sibiului. Va fi o ocazie pentru păstori să vizioneze împreună cu oaspeţii Festivalului secvenţe din filmele secţiunii dedicate transhumanţei şi să discute despre viaţa păstorilor transhumanţi, să asculte muzică pastorală din Italia, Franţa şi România.

Există în tradiţia filmului documentar teme recurente, iar marile mişcări de oameni şi animale proprii economiei pastorale este una dintre ele. Pentru o populaţie sedentară, anvergura acestor mişcări e mai mult decât spectaculoasă, este chiar un miracol. Merian C. Cooper & Ernest B. Shoedsack (autorii filmului Grass - Iarba) au fost uimiţi de organizarea socială şi tehnologică complexă, datorită căreia 50.000 de oameni sunt capabili să traverseze împreună cu animalele lor cea mai periculoasă zonă muntoasă a Asiei.

Există ceva în acest subiect care trece dincolo de spectaculos şi de povestea oamenilor şi a turmelor. Pentru o populaţie sedentară, pentru descendenţii agricultorilor, o viaţă fără rădăcini înfipte într-un anumit loc, sau, altfel spus, o viaţă care se petrece într-un spaţiu foarte larg, este ceva fascinant. Oamenii muntelui sunt o specie aparte. Încă de pe vremea primelor organizări statale s-au făcut încercări de a-I îmblânzi. Fără succes. Se poate spune că oamenii muntelui sunt nişte refugiaţi, sunt cei care au fugit în munţi pentru că au refuzat să se supună oricărei autorităţi. Pământul din zonele muntoase era nepotrivit pentru agricultură, dar foarte bun pentru creşterea animalelor, astfel încât există afinităţi elective între mândrie, o etică aproape marţială şi felul de viaţă al oamenilor de la munte.

Filmele propuse explorează diverse moduri de viaţă ale populaţiilor transhumante din spaţiul eurasiatic, de la insulele de pe coastele Scoţiei până pe vârfurile înalte din Tibet, în abordări cinematografice diferite. Ne vom opri puţin pentru a vedea un titlul clasic de la începuturile documentarului , Grass: A nation ’s battle for life ( Iarba: luptapentru viaţă), realizat în 1925. Shepherds of Berneray ( Păstorii din Berneray) de Allan Moore şi Jack Shea evocă viaţa pastorală de la sfârşitul anilor 1970. Din cauza condiţiilor în care trăiesc ei trebuie să-şi mute oile cu barca de pe o insulă pe alta în fiecare an. Himalaya de Eric Vali este un film de ficţiune despre crescătorii de iaci din Tibet, realizat pe baza unei documentări riguroase, cu actori locali. Filmul exploatează potenţialul dramatic extraordinar al vieţii acestor oameni şi frumuseţea fabuloasă a peisajului tibetan. Francois Villers ne împărtăşeşte fascinaţia sa pentru viaţa păstorilor din Provence în filmul său L’Eau vive (Apa vie ). Aflăm despre viaţa păstorilor din Piemont în Pastori (Păstorii) de Antonio Canevarolo, iar La drum , de Dumitru Budrala ne va dezvălui viaţa oierilor din România postcomunistă.

Iarba: Lupta pentru viaţă a unei naţiuni  Regizori: Merian C. Cooper, Ernest B. Shoedsacki Producţie: SUA An: 1925 Durată: 71

Iarba: Lupta pentru viaţă a unei naţiuni este un documentar mut din 1925 care urmareşte traseul parcurs anual de o ramură a tribului iranian Bakhtiari în căutarea unor pajişti mai bune pentru turmele lor. Filmul descrie călatoria lui Merian C. Cooper, Ernest Schoedsack şi a Margueritei Harrison din Angora (astăzi Ankara, Turcia) până în ţinutul Bakhtiari din Iran, actuala provincie Chahar Mahaal va Bakhtiari. Ei îl urmează pe Haidar Khan care conduce în transhumanţă  50.000 de oameni şi nenumărate animale pe un traseu de-a lungul râului Karun şi peste Zard Kuh, cel mai înalt vârf al munţilor Zagros. Cooper, Schoedsack şi Harrison au devenit astfel primii occidentali care au parcurs acest traseu alături de Bakhtiari. Filmul evidenţiază suferinţele îndurate pe parcurs, curajul şi ingeniozitatea Bahtiarilor.

Himalaia Regizor: Eric Valli Producţie: Franţa/ Marea Britanie  An: 1999 Durată: 104

Filmul e inspirat din povestea vieţii a doi dintre cei mai apropiaţi prieteni ai autorului din Tibet, Tinle şi Norbou. Primul este yakpa (văcar) – un om de acţiune, luptător, în căutare de provocări şi în acelaşi timp un lider. Norbou este lama şi pictor – un om în întregime dedicat rugăciunii şi artei. Când autorul l-a cunoscut, nu ieşise niciodată din perimetrul mănăstirii. Ambii locuiesc în regiunea Dopo, una din cele mai înalte şi izolate arii ale Nepalului din Himalaya. Dolpo e o ţară ascunsă care apară inima neatinsă Tibetului, protejată politic şi de condiţiile naturale. Unirea destinelor celor două personaje a fost inspiraţia filmului. Tinle a devenit tatăl lui Norbou. În ciuda diferenţelor ideologice, moartea misterioasă a unui membru al familiei îi ţine împreună. Ei trebuie să depăşească, cu puteri supraomeneşti, o situaţie de care depinde destinul întregii văi. „A fost esenţial să rămân sincer cu sursele mele. Scrierea poveştii, alături de Olivier Dazat a trebuit făcută în colaborare cu Tinle, Norbou şi celelalte personaje din film. Prefer să folosesc intenţionat termenul "personaje" în loc de "actori", pentru că aceşti bărbaţi şi femei şi-au jucat propriul rol în faţa camerei de filmat, o experienţă în premieră pentru cei mai mulţi dintre ei”.

Apa vie Regizor: François Villiers Producţie: Franţa An: 1958 Durată: 9

Prin povestea Hortensiei, filmul pătrunde adânc în chestiunea relaţiei dintre om şi natură. Transhumanţa simbolizează relaţia simbolică şi istorică între om şi animale, perturbată de "modernizarea" tehnologică prin construcţia unui baraj hidrologic montat având consecinţe, pe de-o parte în ecologia vieţii tradiţionale şi provocând confuzii în viaţa oamenilor, pe de altă parte. Eroii sunt păstorii şi turmele lor, iar filmul pune întrebări de mare actualitate, închinând, în acelaşi timp, o odă naturii.

La drum Regizor: Dumitru Budrala Producţie: România An: 1998 Durată: 45

Ciobanii din Carpaţi pleacă în fiecare iarnă în transhumanţă, la mii de kilometri depărtare de casă, în căutarea ierbii. Acest “drum al oilor” este oarecum asemănător cu “Drumul mătăsii” sau cu “Drumul sării”. În martie 1997, stăpînul unei turme a fost jefuit şi asasinat într-o pădure. Fiul său cel mic îi găseşte trupul după şapte zile de căutare. Mai mult decît reconstituirea unei crime, filmul prezintă viaţa ciobanilor transhumanţi din sudul Transilvaniei.

Păstorii Regizor: Antonio Canevarolo Producţie: Italia An: 2006 Durată: 6

Trei păstori piemontezi din Valea Biellei sunt mărturii vii ale unui mod de viaţă străvechi, ale cărui rădăcini coboară până la începuturile umanităţii. Spre sfârşitul primăverii, păstorii pornesc spre munte, urmând drumurile străbătute odinioară de strămoşii lor. Îi însoţesc câinii, câţiva măgari şi turma de oi. Până la sosirea toamnei, vor căuta iarbă pentru turme sus pe munte. O atare privelişte e tot mai rară în zilele noastre, deşi, până de curând, acest mod de viaţă se transmitea de la o generaţie la alta. Astăzi au rămas puţini păstori transhumanţi şi în curând nimeni nu va mai dori să trăiască departe de confortul oferit de viaţa modernă.

Păstorii din Berneray Regizori: Allen Moore, Jack Shea Producţie: SUA/ Marea Britanie  An: 2006 Durată: 54

Berneray este o mică insulă din Hebridele Exterioare de unde multe familii au fost strămutate în trecut pentru a mări spaţiul de creştere al oilor. Se urmăreşte povestea păstorilor pe parcursul unui an, cu cântece şi poveşti galice, întreţesute cu interviuri. Diferite aspecte îi forţează pe locuitori să se mute de pe insulă şi filmul se întreabă dacă va evita destinul insulelor învecinate, acum folosite doar pentru păscutul de iarnă. Documentarul urmăreşte viaţa de pe insulă şi a locuitorilor ei, schimbarea anotimpurilor, concentrându-se pe ocupaţiile acestora – creşterea oilor şi pescuitul. Un film scoţian independent făcut de doi americani – Allen Moore şi Jack Shea.