Special ARTE
ARTE, televiziunea întregii Europe
De la căderea Zidului Berlinului şi aderarea majorităţii ţărilor numite odinioară „din Est” la Uniunea Europeană, se creează un nou cadru geopolitic, unificat. Însă, dacă de acum înainte putem circula liberi prin Europa, suntem datori să facem ceva pentru ca europenii să se cunoască mai bine între ei. Tocmai aceasta este misiunea ARTE, iar textul Cartei sale fondatoare se referă, în special, la punerea în lumină a diversităţii culturilor europene – şi mondiale – şi promovarea lor. Fiind vorba de Europa centrală şi orientală, ARTE are în vedere două părţi complementare: anchetarea realităţilor politice, economice şi culturale din aceste ţări şi difuzarea a ceea ce e mai bun din creaţia lor artistică şi cinematografică.
Astfel, ARTE a produs zeci de documentare pentru a face cunoscute şi pentru a înţelege potenţialul acestor ţări, nu într-un mod academic ci, mai degrabă, urmărind varietatea istoriilor individuale sau colective şi aceasta, prin prisma sensibilităţii mai multor realizatori, francezi, germani şi europeni invitaţi să împărtăşească telespectatorilor noştri cunoştinţele şi percepţia lor asupra acestei părţi de lume care ne preocupă atât de mult.
Canal de creaţie, ARTE se consacră şi difuzării şi susţinerii muncii creatorilor polonezi, cehi, unguri, bulgari şi alţii: fie că e vorbe de retransmisiuni muzicale sau teatrale sau de reportaje despre actualitatea culturală, dar şi despre expresiile cinematografice din aceste ţări.
Astfel, încă de la început, ARTE a produs filme cum ar fi filme cele ale lui Christoph Kieslowski, Andrej Wajda, Bela Tarr, Giorgi Palfi sau Cristian Mungiu, regizorul român deţinător al premiului Palme d’Or de la Cannes.
Festivalul ASTRA FILM ne onorează cu un „omagiu” adus canalului nostru, în domeniul documentarului, alături de faptul că a selecţionat câteva dintre producţiile noastre recente în secţiunile competiţionale.
ARTE se felicită pentru această primă participare la Festivalul ASTRA FILM care dă posibilitatea participanţilor să cunoască mai bine munca noastră şi să întâlnească realizatori ai filmelor selecţionate.
Întreaga noastră recunoştinţă organizatorilor Festivalului.
 | Centrul
Regizor: Stanislav Mucha
Producţie: Germania/ Franţa
An: 2004
Durată: 86 |
Centrul geografic al Europei de află probabil undeva între Capul Nord, Grecia, Portugalia şi Rusia. Cineastul polonez Stanislav Mucha şi-a propus să găsească acest loc. Cercetările lui au fost încununate cu succes, din moment ce a găsit nu mai puţin de douăzeci de centre geografice. În funcţie de personajele intervievate, "adevăratul" centru al Europei s-ar afla În Germania, Austria, Lituania, Polonia, Slovacia sau Ucraina. De la un capăt la altul al continentului, autorul a strâns mărturii halucinante sau extravagante, utopice sau patriote, fanteziste dar şi bine argumentate. Din moment ce Europa se extinde, un lucru pare sigur: centrul ei, oriunde ar fi, are ca vocaţie să se deplaseze. Geografia are mai puţină importanţă atunci când, măcar o dată în viaţă, putem susţine în faţa unei camere de filmat că suntem în buricul pământului. |
 | Gigi, Monica ...& Bianca
Regizori: Yasmina Abdellaoui, Benoît Dervaux
Producţie: Franţa
An: 1996
Durată: 83 |
Gigi are 17 ani, Monica, 15. Trăiesc pe străzile Bucureştiului împreună cu alţi copii, iar Monica este singura fată. Locuiesc în gară, mănâncă ce găsesc, dorm când pot. Gigi şi Monica, legaţi unul de altul în suferinţa lor, doi îndrăgostiţi naivi, aşteaptă un copil. Mica Bianca se va naşte în condiţii precare, având părinţi descumpăniţi dar fericiţi. În 1994, Benoît Dervaux şi Yasmina Abdellaoui plecau spre România pentru a filma copiii străzii. Ataşaţi de povestea celor doi tineri îndrăgostiţi, ei se întorc câteva luni mai târziu pentru a asista la naşterea Biancăi. Astfel, de-a lungul unei lungi perioade de filmări, au surprins bucuriile şi necazurile a doi copii obligaţi să se maturizeze mult prea repede. Un film bulversant despre viaţa care învinge. |
 | Familia Lapirov pleacă spre Vest
Regizor: Jean-Luc Léon Producţie: Franţa An: 1994 Durată: 86 |
În 1981, o familie de evrei ruşi primeşte în sfârşit viza de emigrare în SUA. La cincizeci de ani, Ilya Lapirov, profesor de literatură rusă, soţia sa Isabella şi fiul lor de nouă ani Kiécha, părăsesc URSS pentru prima oară. Jean-Luc Léon îi însoţeşte de-a lungul călătoriei lor spre Vest până la Los Angeles, noua lor casă, iar camera de filmat înregistrează momentele de uimire, dar şi deziluziile adaptării la noua lor viaţă. Abia în 1993 reuşesc să strângă bani suficienţi pentru o vacanţă de zece zile la Moscova. Filmul urmăreşte întâlnirea emoţionantă a celor trei Lapirov cu vechile locuri şi vechii prieteni, după mai bine de zece ani, le surprinde reacţiile şi constată că „acasă” are acum semnificaţii diferite pentru fiecare dintre ei. |
 | Ieftin la 110 euro
Regizor: Nora Agapi, Stéphane Luçon
Producţie: Franţa/ România
An: 2006
Durată: 49 |
Primul documentar românesc despre efectele globalizării pune faţă în faţă două grupuri de muncitoare de la două fabrici cu profil similar, aparţinând aceluiaşi patronat româno-francez. La un moment dat, patronul francez, nevoit să disponibilizeze o parte a muncitoarelor franţuzoaice, găseşte soluţia de a le detaşa la o filială a fabricii din Mediaş. Filmul urmăreşte cu onestitate şi simpatie întâlnirea dintre două culturi, descoperind că nu se poate vorbi de o ciocnire dintre civilizaţii. Franţuzoaicele şi româncele reuşesc să se înţeleagă – chiar dacă nu vorbesc aceeaşi limbă - pentru că au aceleaşi probleme, salariul mic fiind cea mai mare dintre ele. Filmul nu respinge globalizarea şi nu urmăreşte să demonizeze patronii şi nici să deplângă soarta angajaţilor lor. Este mai degrabă o incursiune discretă în vieţile oamenilor, care îşi expun nemulţumirile şi micile lor satisfacţii. |
 | Strada noastră
Regizor: Marcin Latallo
Producţie: Franţa
An:
Durată: 52 |
„Strada noastră” e în Polonia, la Lodz, un oraş ajuns în ruină după căderea regimului comunist. Vechea şi noua Europă se întâlnesc aici Sub ferestrele locuinţei unei familii de muncitori care trăieşte acolo de 5 generaţii., un investitor francez construieşte cel mai mare centru comercial şi de distracţii din Europa Centrală, Manufaktura, pe ruinele uzinei unde familia Furmanczyk a muncit altădată şi care făcea din Lodz Pământul Făgăduinţei, unul dintre oraşele cele mai bogate din Europa. Filmul urmăreşte timp de trei ani viaţa familiei, în timpul aderării Poloniei la UE, până la deschiderea centrului, lupta lor cotidiană şi loviturile dure ale destinului, şi prea puţinele momente de bucurie, într-o lume bulversată de schimbările economice. |