SPAȚII CIRCUMSCRISE

Spațiile în care trăim mustesc de personalitățile noastre, s-ar putea spune. Ele ne modelează imperceptibil experienţele de zi cu zi până la cele mai mici detalii, în timp ce noi înșine le remodelăm continuu în forme noi.

Spațiile limitate creează micro-cosmosuri care interactionează neîncetat precum părți organice ale unui întreg, aşa cum demonstrează “Anthill” şi “1 Building and 40 people dancing''. Scurtmetrajele observă un complex de garaje, respectiv o clădire de locuinţe sociale, surprinzând efecte ale istoriei recente din perspectiva a ceea ce a rămas din comunitatea rusă din capitala estoniană Tallinn, sau pentru a vedea cum apropierea fizică poate acționa precum un catalizator al empatiei şi complicităţii.

Uneori, aceste mini-universuri încapsulate devin medii fertile pentru nașterea unor comunități ezoterice, precum cea a ITiștilor din "Techsquat", o fraternitate a computeriștilor care funcționează după reguli bine stabilite.

Limitările auto-impuse, de data aceasta de natură cinematografică, sunt motivul principal din "Pallasseum - Invizibile City", care transformă ecranul de cinema într-o pânză pe triptic, jucându-se liber cu așteptările publicului cu privire la continuitate spațială și cauzalitate.

În această zonă a confuziei dintre ce este real și ce nu, ne descoperim ca fiind întruchiparea vie a spațiilor pe care le locuim, un colaj de vise secrete şi obsesii ascunse și parte a colecției de mărunțișuri și suveniruri adunate în viața trăită până acum. (Diana Mereoiu)