„6x9: O experiență virtuală a captivității solitare” este o experienţă imersivă a recluziunii în închisorile din Statele Unite, care plasează utilizatorul într-o celulă virtuală, pe care o poate explora şi cu care poate interacţiona. Scopul filmului este de a pune în lumină deteriorarea psihologică şi distrugerea simțurilor, efecte posibile și probabile ale captivităţii solitare pe termen lung în cazul multor oameni din lumea întreagă care au trecut printr-o asemenea experiență. Pe toată durata filmului, spectatorul va asculta materiale audio preluate din interviuri cu şapte foşti deţinuţi care au trecut prin experienţa captivităţii solitare între un an şi opt ani, în California şi New York. Personajele vorbesc cu spectatorii pe toată durata proiecţiei despre ce îi aşteaptă în timpul filmului. ...

Explorând relația dintre oameni și locuinţele lor, "1 Building and 40 People Dancing" este un duios mozaic vivant, ce îşi concentrează privirea asupra locuitorilor vârstnici ai unei clădiri de locuințe publice. Pentru protagoniști, proximitatea acționează precum un catalizator al empatiei şi complicităţii, înfăţişandu-i în acelaşi timp ca indivizi și ca parte organică a unui întreg. În mod emblematic, facem pentru prima dată cunoştinţă cu personajele în spațiul comun al holurilor, prin relațiile închegate între ei. Încetul cu încetul aceştia dezvăluie detalii deopotrivă sfâşietoare şi inspiratoare din poveștile lor de viață, ei fiind cei ce decid în ce mod şi în ce măsură împărtăşesc în faţa camerelor. Adoptând o privire imparţială şi plină de înțelegere, regizorul Miki Polonski creează o serie de portrete sincere, cu un ochi fin pentru surpinderea esenţei vieţii interioare a oamenilor şi a delicateţii emoțiilor lor. ...

Cu o abordare discretă a subiectului refugiaților somalezi ce călătoresc pe drumurile. Europei în căutare de siguranță și o viață mai bună, "Abdul & Hamza" este un documentar sensibil la semnificația clipelor fugare și a tiparelor repetitive ale trecutului. Subminându-ne aşteptările printr-o serie de "finaluri false" create prin muzică sau atmosferă, filmul dezvăluie capcanele unei istorii care se repetă, cei doi protagoniști aflându-se mereu între state și spații, pe un drum care nu se termină niciodată. Reacționând la cei doi în loc să le exploateze poveștile de dragul publicului, regizorul Marko Grba Singh alege cadre lungi unite de vocile personajelor şi încadraturi ce favorizează spaţiul pentru a dezamorsa dramatismul inerent subiectului. Felul în care îi vedem pe Abdul si Hamza devine mai apropiat, mai uman, prezenţelor lor discrete dispărând în cele din urmă literalmente din cadru, invizibile fiind în conştiinţa colectivă. ...

Preluarea controlului de către armată în Chile, prin lovitura de stat din septembrie 1973, a reprezentat punctul culminant al tensiunilor Războiului Rece, al influenței politicii internaționale și al conflictelor interne. Pentru militari a fost un eveniment care le-a schimbat direcția vieții. ''Caravana Morții”, care a călătorit prin țară cu elicopterul efectuând execuții ale deținuților militari în perioada imediat următoare loviturii de stat, a fost un mecanism al terorii. Treizeci de ani mai târziu, repercusiunile acestor evenimente sunt încă manifeste – în instanțele de judecată, în politică și în casele oamenilor din Chile. Acest documentar imersiv autobiografic pune utilizatorul în pielea tatălui artistului media, Oscar Raby, care în 1973 era un ofițer în vârstă de 22 de ani, încartiruit în nordul statului Chile în ziua în care „Caravana Morții” a ajuns la regimentul său. Alături de el, în realitatea virtuală, spectatorul se transformă în martor al execuției unui grup de prizonieri capturați de regimul militar – o armată din care făcea și el parte. ...

Alisa avea 26 de ani la izbucnirea revoluției ucrainiene. Era studentă la cinematografie, dar, mai presus de toate, ca cetățean al patriei ei, Ucraina, a simțit că e de datoria ei să facă ceva. Filmul o urmează din Euromaidan către prima linie a războiului cu separatiștii din est. E un jurnal realizat cu sensibilitate, despre o tânără rătăcită într-o lume zbuciumată. Alisa nu e doar o regizoare de documentar, ci se transformă în participant activ la evenimente, o fată-soldat din linia întâi. Și o tânără femeie îndrăgostită. Filmul e o auto-documentare realizată cu sinceritate a aventurilor vieții ei. Precum Alice a lui Lewis Carroll, autoarea se trezește într-o lume bizară și distorsionată și încearcă să găsească un echilibru între cele trei ipostaze ale propriei ei personalități. ...

Angela este o fată de etnie romă, de 17 ani, căsătorită și pe punctul de a da naștere unor gemeni. Locuiește cu părinții într-un sat din Transilvania și își petrece ziua, trimițându-i scrisori soțului, de care este temporar separată. Îmbinând interviuri de tip talking heads și scene cotidiene de familie, filmul-portret al lui Botond Püsök vorbește despre cum povestea Angelei reflectă problematici mai largi, care vizează necesitatea incluzinii sociale a romilor și discriminarea acestora, radiografiind dificultățile cu care se confruntă tinerele din comunitate: lipsa educației și un viitor incert, inegalitatea dintre sexe și persistența unor obiceiuri controversate, cum ar fi răpirea fetelor în vederea căsătoriei. Pentru a putea face față tuturor acestor probleme, tânăra Angela încearcă să reziste stoic, înarmându-se cu optimism și credință. ...

Axolotl e o vietate fascinantă, cu o înfățișare grotescă, cu capacitatea de a se regenera și mai ales pentru faptul că e o creatură neotenică, adică stagnează în stadiul de larvă pe parcursul întregii vieți. Trăiește în lacurile din jurul metropolei Mexico City și are reputația de a fi nemuritoare. Filmul transformă creatura axolots, cunoscută și ca ''peștele mexican umblător'', într-o metaforă a orașului însuși, într-un demers eseistic despre supraviețuire și adaptare. ''Filmul începe cu o serie de impresii și citate despre Axolotl și, pe măsură ce se derulează, intră el însuși într-un proces de metamorfoză: locuri, oameni, protagoniști, atmosferă, totul se schimbă încetul cu încetul. Ca autor, sunt interesat de procesul prin care treci făcând un documentar, pentru că, la început, ceea ce va ieși în final e încă nedefinit și neprevăzut.'' (Alexander Hick) ...

Filmul invită la o călătorie întru explorarea lumii armânilor, pornind de la primele imagini filmate în Balcani, la început de secol 20 de către frații Yanaki și Milton Manakia și ajungând la primul film din istoria cinematografiei, vorbit în armână. Titlul respectivului film, ''Nu sunt faimos, dar sunt armân'', e definitoriu pentru acest popor mândru și misterios. În centrul docunentarului de față stă legătura, pe care spectaorul este îndemnat să o deslușească el însuși, între primele imagini filmate de frații Manakia după 1905 și filmul ''Nu sunt faimos, dar sunt armân'', realizat un secol și ceva mai târziu și care aduce în economia documentarului situația actuală a armânilor. Concluzia este că, indiferent de meleagurile unde trăiesc, armânii împărtășesc același nume și aceeași limbă, fiind parte a unuia și aceluiași popor. ...

Filmat în Yellowknife, Canada, documentarul oferă spectatorilor șansa unică de e trăi experiența aurorei boreale ca și când ar fi acolo, datorită muncii de pionierat a astrofotografului Kwon O. Chul. Filmul nu ilustrează tipicele imagini filmate cu tehnica time-lapse, ci utilizează filmări de înaltă rezolutie, emisferică, în timp real, cu cameră specială low-light, care surprinde detaliile subtile, culorile, dinamismul și frumusețea aurorei. În plus, pe tot parcursul filmului sunt prezente explicații științifice și grafică de înalt nivel estetic, referitoare la legenda aurorei boreale. ...

În cuvintele lui David Bohm, "un mare număr de oameni au impresia că gândesc când de fapt nu fac altceva decât să îşi rearanjeze prejudecăţile." Dezvăluind mecanica încâlcită a paranoiei, "Those" foloseşte o serie de interviuri cu localnici pentru a arăta cum construcția unei tabere de refugiați lângă un oraș maghiar îi divizează cetățenii, dovedindu-se, însă, doar vârful unui aisberg de conflicte. În contextul acestei tensiuni, refugiații sunt prezentaţi ca siluete tăcute, lipsiți de dreptul la o voce, captivi fără voie în fundalul unui spectacol. Înrămat într-o naraţiune de tip basm, documentarul dezamorsează efectul iniţial de poantă al ignoranţei oamenilor şi expune adevăratul motiv al repulsiei. Este o poveste de când lumea, tendinţa noastră de a privi pe oricine care e diferit de noi ca pe o ameninţare la modul nostru de viaţă, fie că este vorba de refugiați, imigranți, oameni dintr-o altă regiune a aceleiași țări sau chiar din același oraș. ...

Documentarul "Bătrânul înțelept cu ochi de stele" este în același timp o poveste minunată, un prilej de a le da celor mici primele noțiuni de astronomie despre Pământ, Soare și stele, și o invitație la meditație despre viață, cunoaștere și relația omului cu natura. A fost odată un rege-tiran, care își dorea tot mai multă putere. Așa că i-a poruncit celui mai înțelept bătrân din regat să-i spună secretul puterii nemăsurate. Dar oricât l-ar fi întrebat, singurul răspuns pe care îl primea era”Privește cerul și numără stelele”. În lipsa altui răspuns, regele a început să numere stelele de pe cer. Și tot numărând, setea lui de putere s-a transformat treptat în sete de cunoaștere. ...

În descendența tradiției documentarului ciné-verité, cineastele cu studii în antropologie Charlotte Grégoire și Anne Schiltz chestionează indirect în EMPLOYMENT OFFICE starea actuală a (ne-)sustenabilității modelului statului providențial belgian. Din poziția unui observator/martor, camera surprinde în detaliu la plan-contraplan întâlnirile de evaluare dintre inspectorii dintr-o agenție de plasare a forței de muncă din Charleroi și persoanele care aplică pentru a primi ajutor de șomaj. Acest lucru este posibil numai în măsura în care șomerii sau viitorii șomeri respectă procedurile administrative, aducând dovezi ale unui proces de căutare de muncă susținut. Confruntarea dintre facilitatorii unui sistem impersonal și situațiile particulare de la om la om evidențiază, pe de-o parte, necunoașterea jargonului birocratic, neputința, disprețul, disperarea sau resemnarea, în timp ce, de cealaltă parte, se conturează, treptat și subtil, imaginea unui sistem dezumanizant, adesea inadecvat, pentru a putea cuantifica sau satisface nevoile și așteptările individuale ale cetățenilor pe care îi deservește. ...

''Ai fost odată director, rămâi director toată viața'' pare să fie motto-ul protagonistului acestui documentar, care a fost, la viața lui, directorul unei importante întreprinderi. Între timp, comunismul a căzut, întreprinderea nu mai există, iar el, ajuns pensionar, își exersează aptitudinile de conducător pe locatarii blocului al cărui administrator este. Cu un ochi curios și sensibil la detalii, regizoarea Maria Șalaru explorează universul social și material al apartamentului de bloc est-european și al celor care îl locuiesc. Camera urmărește din poziție observațională eforturile administatorului de a media conflicte între vecini și a menține pacea și liniștea în bloc și se oprește din când în când în close-up pe obiecte reprezentative pentru gustul epocii comuniste în materie de decorațiuni interioare. Rezultatul e un tablou plin de nuanțe al cotidianului vieții la bloc. ...

Chestionând înțelegerea ce o avem asupra radicalizării și a motivelor sale, "The Empty Room" este un portret emoţionant al unei probleme mondiale personificate: o familie belgiană se confruntă cu urmările decesului fiului lor de 19 ani, plecat în Siria ca susţinător al jihadului. Alături de alți părinți în aceeaşi situaţie, mama tânărului luptă împotriva dispariției tăcute a fiului, pierdut în lacunele sistemului judiciar, şi cere ca moartea lui să fie recunoscută oficial şi ea să fie lăsată să îl plângă cum se cuvine. Desigur, lupta nu este uşoară, pentru că trebuie să facă față nu doar pierderii copleșitoare, ci şi învinovățirii nerostite de a nu fi reuşit să împiedice îndoctrinarea copilului ei. Însă, transformând în propria audiență întreaga lume, de la funcționari ai Parlamentului European până la adolescenții din licee, protagonista pune sub semnul întrebării problemele legate de responsabilitate și de victimizare, dezvăluind gradul în care înțelegerea noastră este profund viciată. ...

În 2013, contrar dorinței familiei, cineastul ceh Tomáš Kratochvíl se mută pentru câteva luni într-o clădire locuită exclusiv de romi din Ústí nad Labem. Locuind ca Gadjo în clădirea deținută de Jarda și Margita, acesta are ocazia de a înțelege la prima mână realitatea cotidiană a romilor, o minoritate puternic stigmatizată în Cehia. Filmează handheld atât proteste anti-Roma - din ce în ce mai numeroase în 2013 de-a lungul întregii țări - cât și demonstrații prin care diverse ONG-uri și membrii ai comunității rome pledează pentru toleranță. În CZECH AGAINST CZECHS, un doc-vlog în vena documentarului autoreflexiv și participativ, camera de filmat funcționează ca mijloc de a expune dialectic versiuni și luări de poziție adesea lipsite de nuanțe în ceea ce privește xenofobia ca declanșator al unei stări de tensiune socială acută. În același timp, implicarea personală a lui Kratochvíl și a familiei sale în acest experiment face ca aceeași cameră să devină nu doar un instrument de demistificare a unor prejudecăți periculoase care separă cetățeni ai aceleiași țări, ci și un instrument de reconciliere. ...

Îmbinând înregistrări contemporane cu fotografii și înregistrări audio din anii ’80, documentarul etnografic CHANGA REVISITED urmărește dinamica trecut-prezent a unei comunități de Ilparakuyo Maasai din Tanzania, formate în jurul actualului pater familias, Toreto di Koisenge. Observarea vieții cotidiane a familiei lui Toreto, care trăiește din creșterea de animale și practicarea unui tip de agricultură de subzistență, reflectă la nivel micro impactul pe care schimbările socio-economice din regiune l-au avut asupra conservării unui mod de viață tradițional. Cineaștii Leonard Kamerling și Peter Biella au o abordare similară tradiției documentarului participativ; relația strânsă pe care pare că au legat-o cu membrii comunității „revizitate” după 30 de ani face ca aceștia să vorbească deschis în fața camerei despre temeri cu privire la râspândirea alcoolismului, creșterea sărăciei, violența domestică, disiparea sentimentului de solidaritate între Maasai sau accesul redus la educație al copiilor. Un portret de familie intim și imersiv, axat pe textura relațiilor dintre membrii comunității și pe redarea unui ritm de viață sub semnul incertitudinii, care surprinde la nivel antropologic felul în care schimbările din lume determină în prezent modificarea viziunii asupra acesteia. ...

CHAT WITH ALICE e un portret-palimpsest al unei tinere de 19 ani, care face videochat pentru a-și întreține băiețelul de câțiva ani, Aristo, și pe Dorian, soțul său cu 35 de ani mai în vârstă. Amândoi sunt artiști plastici, motiv pentru care Aristo crește într-un mediu creativ, printre desene și pensule. Pe de altă parte, ocupația lui Alice și tulburările psihice ale lui Dorian riscă să pună în primejdie căminul „familei Floyd”. În cheie autoreflexivă, echipa de filmare intră și ea în jocurile lui Aristo, în timp ce părinții caută să găsească un teren comun de înțelegere reciprocă. Documentarul Isabelei Țenț speculează contradicțiile dintre persona lui Alice din chat room și așteptările normative pe care le avem despre maternitate. ...

Inspirat de aceeași dragoste copilărească pentru magia filmului precum “Nuovo Cinema Paradiso”, “Cinema, mon amour” spune povestea unui Don Quijote contemporan și a luptei sale pentru supraviețuirea cinematografului pe care îl administrează de-o viață. Victor Purice e un întreprinzător. Clădirea în paragină și lipsa aproape totală a spectatorilor nu îl împiedică să facă planuri pentru resuscitarea cinematografului la nivelul gloriei de altădată. Între timp, viața merge înainte. Ca într-o gospodărie, administratorul și cele două angajate gătesc, stau la masă și vorbesc despre vremuri apuse. Spectatorii sunt tratați ca musafiri veniți în vizită. Atunci când e ger, li se oferă pături și ceai fierbinte, ca să reziste în sala neîncălzită. Imagini îngălbenite și monologuri melancolice creează un portret al nostalgiei pentru vremurile trecute, când proiecţiile de film aduceau oamenii mai aproape. Cu toate acestea, "Cinema, mon amour" evită nota pesimistă, concentrându-se mai degrabă pe energiile nebănuite pe care le poate declanșa pasiunea pentru cinema. ...

Proiectul MiniMedina ('orașul în miniatură' în arabă) este o simulare a unui scenariu într-un oraș real, creată special pentru copii, cu scopul de a le desluși mecanismele funcționării unui oraș și de a îi provoca să își imagineze orașul ideal și locul lor în cadrul lui. Ecranul este împărțit în două, fiecare parte rulând imagini contrastante despre rolurile copiilor în oraș și modul cum acestea se schimbă pe măsură ce copiii cresc. Tehnica e interesantă și plină de semnificații, ir rezultatul e un documentar care testează limita abia perceptibilă dintre joc și realitate. ...

World 2 War (Conflagrație mondială) este un documentar realizat în tehnica full-dome, care combină secvențe de luptă cu perpective de ansamblu asupra câmpurilor de bătălie și referințe istorice sub formă de filmări video și fotografii pentru a crea în jurul spectatorului senzația că se află în mijlocul marilor bătălii ale celui de-al doilea Război Mondial. ...

Copilării din Longocampo" reprezintă colecția omnibus a filmelor documentare create în timpul Academiei Internaționale de Film CINEIMPACT, care a avut loc în regiunea Campulung Muscel in anul 2014. Filmul omnibus explorează diferite fațete ale povestilor, circumstanțelor și percepțiilor copilariei, dincolo de normele convenționale de varsta si sociale care ne învață unde, când și cum incep si se termina copilăriile noastre. Academia de Film CINEIMPACT este un program internațional dedicat Documentarului Creativ și Antropologiei Vizuale. Cineastii care au creat în cadrul programului CINEIMPACT sunt studenti sau absolvenți ai unor programe de masterat și doctorat în Film și Antropologie Vizuală, care provin din țări precum Germania, Olanda, Italia, Suedia, Ungaria, Brazilia, Croația, Anglia, Grecia și România. ...

Decembrie 1989. Regimul Ceaușescu se prăbușește. Lumea descoperă cu oroare cruzimea dictaturii lui. Imagini cu sute și mii de copii închiși și maltratați în orfelinate fac înconjorul lumii. Marion e unul dintre ei, un 'copil al diavolului' - cum ea însăși își spune. Un cuplu de francezi a adoptat-o când avea 6 ani. Acum are 37 de ani și a devenit mamă pentru prima oară; evenimentul o transportă în trecut, la momentul când a fost abandonatyă imediat după naștere. Marion pronește pe urmele trecutului însoțită de Elisabeth Blanchet, care a fotografiat orfanii lui Ceașescu. Filmul îi urmărește căutările, într-un road movie printr-o Românie care se pregătește să aniverseze 25 de ani de la căderea dictatorului. ...

CRAZY HORSE documentează pregătirile pentru spectacolul DÉSIRS pe care celebrul coregraf francez Philippe Decouflé îl montează la nu mai puțin celebrul cabaret parizian Crazy Horse. Wiseman urmărește repetițiile, pregătirile din culise, munca de creație a machiajelor și costumelor, preum și puțin spectaculoasele munci de planificare a spectacolelor și administrare a cabaretului. (Zipporah Films) Frederick Wiseman, un maestru al montajului, surprinde pe cameră într-un chip splendid o lume aşa cum nu a mai fost văzută niciodată, înfăţişând o frescă a strălucitului cabaret al clubului de noapte „Crazy Horse” din Paris. Renumit pentru numerele sale prestigioase încă din 1951, „Crazy Horse” îşi impresionează clienţii cu un spectacol de lumini, trupuri superbe şi o coregrafie care îţi taie răsuflarea, într-o atmosferă a burlescului de altădată. O contemplare mânată de curiozitate şi plină de tact, filmul lui Wiseman dezvăluie toate pregătirile pentru spectacolele seducătoare, de la probe şi repetiţii până la întreaga administrare a clubului, în timp ce „fete pe jumătate goale [...] se dezbracă bucuroase, mănuşă cu mănuşă şi ciorap cu ciorap (Jenny Barchfield, Associated Press).” Strecurarea cu delicateţe în club dezvăluie felul în care goliciunea este transformată într-o veritabilă formă de artă, de vreme ce Crazy Horse se sprijină pe însăşi ideea de feminitate, eleganţă şi natura spectacolului. Filosofia clubului se bazează pe graţia, munca asiduă şi extravaganţa dansatoarelor. Cu o distanţă cultivată faţă de opera sa, Wiseman stârneşte ropote de aplauze pentru decor ca vedetă a reprezentaţiei. „Substanţa, surprinsă cu stil… „Crazy Horse” […] ne reaminteşte ce poate reprezenta filmul documentar (A. O. Scott, The New York Times).” ...

Mulţi oameni sunt convinşi că opiniile lor sunt corecte şi că nu este posibil să se înşele. Aşadar, cum ajungem să avem convingeri atât de puternice şi de ce este greu să luăm în calcul că ne-am putea înşela? Prin ochii unor oameni convinşi că ştiu data sfârşitului lumii, Right Between Your Ears explorează felul în care oamenii cred, cum ne transformăm convingerile în certitudini şi cum le confundăm cu adevărul. Un agent de bursă cu o familie tânără, un student la filosofie pe cale să absolve şi o gestionară de magazin care a devenit atât de convinsă, încât a renunţat la slujba ei de 18 ani. În vreme ce înfruntă consecinţele convingerii lor, neuroştiinţa şi psihologia socială oferă perspective asupra felului în care putem ajunge să fim convinşi că avem dreptate, chiar şi când ne ...

Despre Orbire este un proiect interactiv pe mai multe platforme, creat pe marginea documentarului de lungmetraj omonim. Proiectul foloseşte noi forme de naraţiune, mecanica jocului interactiv şi realitatea virtuală pentru a explora experienţa cognitivă şi emoţională de orbire a lui John. Fiecare scenă va aborda o amintire, un moment şi un anumit loc din jurnalul audio al lui John, folosing materiale audio binaurale şi animaţii 3D în timp real pentru a se crea o experienţă complet imersivă într-o lume „lipsită de vedere”. ...

Dincolo de linie este o experienţă imersivă de realitate virtuală care combină video 360° cu tehnologia CGI (imagini generate de computer) pentru a-i pune pe spectatori în pielea unei paciente care intră într-o clinică un avort în condiţii sigure şi legale. Folosind materiale audio reale strânse de la protestele anti-avort, scenarii şi materiale de film documentar, acest hibrid de ficţiune-documentar este o descriere la cotă de mare intensitate a oprobriului la care sunt supuse clinicile de avorturi, personalul medical și pacientele în America, într-o zi obişnuită. ...

Dobrin Sicrea trăiește cu soția și cei trei copii în Copșa Mică, cel mai poluat oraș din Europa până în 2009, când fabrica Sometra, la care acesta lucra, s-a închis. Fiica cea mică, Denisa, este semiparalizată iar părinții duc o viață profund religioasă. Monica Lăzurean-Gorgan surprinde - prin cadre fixe și compoziții care amintesc de stilul lui Ulrich Seidl - 7 ani din viața acestei familii, oferind spectatorilor ocazia de a observa dinamica nuanțată a relațiilor de familie de-a lungul timpului. Unele lucruri se schimbă, pe măsură ce copiii cresc, în vreme ce altele par să rămână constante. DOAR O RĂSUFLARE explorează cu maturitate și empatie dilemele morale cu care se confruntă Dobrin, odată ce ajunge în mai multe rânduri la intersecția dintre medicină și religie. Similar parabolei biblice a lui Iov, și credința familiei Sicrea pare a fi testată în așteptarea unui miracol. ...

Oleg este un tânăr de 22 de ani diagnosticat în copilărie cu autism, care are probleme de interacțiune socială și care trăiește în Nijni Novgorod împreună cu mama sa ultra-protectivă, Marina. Ea își dorește ca fiul ei să devină „o persoană completă”, motiv pentru care îl supune la tot felul de metode de terapie mai mult sau mai puțin convenționale. Una dintre acestea o reprezintă înscrierea lui la cursuri de actorie, unde Oleg are ocazia de a-l juca pe celebrul Don Juan într-o adaptare după Cehvov, dar și de întâlni o fată de care se îndrăgostește. Documentarul tragicomic al lui Sladkowski evocă în chip dulce-amărui procesul dureros prin care bunele intenții pot face ca membrii unei familii să încearce să se schimbe unii pe alții, subliniind atât granițele fine dintre normalitate și codependență patologică, cât și pe cele dintre introversie și dizabilitate. Experiența de role-playing de pe scenă dar și cea din fața camerei de filmare revelă un tânăr fragil, generos și profund, chestionând în același timp gradul în care emularea unor comportamente acceptate social sprijină dezvoltarea personală sau dacă, din contră, o inhibă. ...

Documentarul animat "Dorința de a zbura" atrage spectatorul într-o experiență vizuală de excepție: povestea visului ambițios al omului de a cuceri cerul, percepția omului despre zbor și evoluția ei în timp, inventatorii și marile lor invenții, prezentate în tehnica inovatoare full-dome. Descoperim misterul zborului alături de Leonardo da Vinci, Frații Montgolfier, Frații Wright și alți ipionieri ai aviației. Imaginile, muzica originală și narațiunea poetică se împletesc într-o operă cinematografică ce produce o impresie puternică și transmite un mesaj inspirator: omul trebuie să-și urmeze visul, oricât de imposibil ar părea.imposibil ar părea. ...

În fiecare an, 30.000 de evrei aparținând mișcării hasidice vin în pelerinaj în orașul ucrainean Uman, pentru sărbătoarea Anului Nou evreiesc și comemorarea Rabinului Nachman, întemeietorul mișcării. Sosirea lor e primită cu ură și încrâncenare de populația locală, mai ales de reprezentanții extremei drepte ucrainene. Ciocnirile dintre cele două grupări au devenit un obicei, iar intoleranța reciprocă amenință să distrugă orașul. Acest documentar remarcabil spune povestea ciocnirii între civilizații și a fost apreciat pentru „curajul și nonconformismul cu care expune problema complicată și universală a intoleranței în lumea contemporană.” ...

În vreme ce unii duc un război împotriva platformei Facebook, cei mai mulţi oameni par să se bucure de beneficiile oferite de această companie uriaşă. Cu 1,4 miliarde de utilizatori în toată lumea, Mark Zuckerberg îşi pune în aplicare strategia de a conecta lumea şi de a le „da putere oamenilor”. Adresând o întrebare spinoasă referitoare la ce se întâmplă cu adevărat cu datele partajate pe Facebook, autorul ne poartă într-o călătorie pentru a descoperi dedesubturile acestei reţele sociale. Legile care guvernează naţiunea Facebook reprezintă o polemică aprinsă în rândul utilizatorilor, de vreme ce înscrierea la această platformă este un bilet doar dus. Fiind alfa şi omega în societăţile noastre de astăzi, informaţia este un instrument puternic pentru cei care o deţin. Prin intermediul interviurilor şi imaginilor Internet de arhivă, documentarul atrage atenţia asupra unor chestiuni precum confidenţialitatea, libertatea de expresie, controlul prin date partajate şi adaptarea la tehnologia modernă. ...

În vreme ce profeţia activiştilor „cypherpunks” pare să devină o realitate în vremurile noastre, oamenii încep să se întrebe dacă revoluţia Internetului este un lucru bun sau un fenomen nefast. În încercarea de a prezenta obiectiv cele două laturi ale reţelei „deep web”, apar pe tapet problematici precum lupta pentru confidenţialitate, anonimitatea şi așa-numitele cripto-piețe. Interviuri cu cripto-anarhişti, utilizatori ai Darknet-ului şi hackeri dezvăluie ce se ascunde în spatele lumii Internetului pe care pretindem că o cunoaştem atât de bine. ...

La 3 ani de la moartea mamei, regizoarea Sára Haragonics face un home-movie de tip jurnal, prin care documentează momente intime din timpul unei vacanțe de vară petrecute alături de tată, frate și iubit. Alternând secvențe din prezent cu extrase din home-movies din arhiva familiei, acest documentar extrem de personal interoghează felul în care ne raportăm din punct de vedere emoțional la ceva atât de dureros ca dispariția mamei/soției, modul în care ne confruntăm mecanismele de autoînvinovățire, dar, mai ales, ceea ce rămâne în interiorul familiei ca resoturi pentru a contracara durerea și accepta absența. Spațiul fizic al casei Haragonics și al locurilor străine (re)vizitate funcționează ca un fundal încărcat de madlene proustiene, scoțând în evidență căutarea unei familii de a păstra vie prezența mentală a mamei/soției în timp ce viața merge inevitabil înainte. ...

Dintre multele filme și reportaje de televiziune despre Copșa Mică, localitatea purtătoare a nedoritei faime de cel mai poluat oraș al Europei, documentarul de față iese în evidență datorită protagonistului său, Filip Mădăraș, de 12 ani, din satul Agârbiciu, aflat la mai puțin de 10 km de fostul ''oraș negru''. Urmărind ceea ce spune și face Filip, filmul creează portretul unui copil care, prin preocupări și fapte, se arată mai matur decât mulți dintre adulții din viața lui. Are grijă de animalele din gospodărie, curăță râul de gunoaie împreună cu colegii lui din organizația ''Micii ecologiști'', și, cel mai important, vrea să îi facă pe ceilalți să înțeleagă de ce și cum trebuie protejat mediul înconjurător. ...

Fotograful necunoscut este o imersiune suprarealistă în amintirile fragmentate ale unui fotograf din Primul Război Mondial. Un hibrid ficţiune - documentar ce se petrece în realitatea virtuală, acest proiect invită privitorul la un tur al unui muzeu—un peisaj de vis plin de viaţă, ale cărui imagini sunt aşezate într-un univers 3D cu structuri ca din alte lumi, arhitectură imprecisă şi sculpturi imposibile. Participanţii întâlnesc personaje alegorice captivante în timp ce păşesc într-o lume care îi invită să pună la îndoială puterea imaginilor şi pagubele războiului în vremuri din trecut, dar şi în prezent. Fotografiile folosite în acest proiect au fost preluate dintr-un album descoperit într-un hambar abandonat din nordul oraşului Montreal, Canada. ...

Frânturi din Longocampo reprezintă colecția omnibus a filmelor documentare create în timpul Academiei Internationale de Film CINEIMPACT , care a avut loc în regiunea Campulung Muscel in 2016. Filmul omnibus este dedicat unor fragmente ale marginalitatilor, bucuriilor și aspirațiilor domestice, prin confesiunile vizuale ale unor personaje locale aparținând unor variate categorii sociale. Academia de Film CINEIMPACT este un program internațional dedicat Documentarului Creativ și Antropologiei Vizuale. Cineastii care au creat în cadrul programului CINEIMPACT sunt studenti sau absolvenți ai unor programe de masterat și doctorat în Film și Antropologie Vizuală, care provin din țări precum Germania, Olanda, Italia, Suedia, Ungaria, Brazilia, Croația, Anglia, Grecia și România. ...

O fotografie misterioasă a străbunicilor ei, făcută în anii 1920 undeva în Balcani, îndreaptă gândurile autoarei către celebrii fotografi armâni ai epocii, Milton și Ianaki Manakia. În încercarea de a verifica ipoteza că străbunicii ei, și ei de origine armânească, ar fi fost fotografiați de celebrii frați, regizoarea pornește într-o călătorie balcanică, prin România, Bulgaria, Macedonia și Grecia, punând cap la cap fragmente din povestea vieții fraților Manakia, primii cineaști ai regiunii și primii ei documentariști, moștenirea lor cinematografică acoperind cele mai dramatice momente care au dus la reconfigurarea Balcanilor în prima parte a sec. 20. ...

Câştigător al Ursului de Aur la Festivalul Internaţional de Film de la Berlin în 2016, Fire At Sea descrie viaţa pe insula Lampedusa, prin ochii unui băiat în vârstă de 12 ani, Samuele, locuitor al acestei insule din mijlocul mării. Situată la aproape 200 km în largul coastei de sud a Italiei, aceasta nu este o insulă ca oricare alta, ci graniţa cea mai simbolică a Europei, trecută în ultimii 20 de ani de mii de migranţi aflaţi în căutarea libertăţii. Gianfranco Rosi a locuit pe această insulă luni întregi, intrând treptat în legătură cu localnicii, pe de o parte, ajungând să le cunoască ritmul, viaţa de zi cu zi, felul lor de a vedea lucrurile, şi, pe de altă parte, cu oaspeţii de pe insulă, cu obiceiurile, religiile şi tragediile lor. Regizorul reuşeşte să surprindă adevărul şi realitatea, dar şi umanitatea inerentă. Andrew Pulver, scriind pentru The Guardian, a descris documentarul ca având „un stil cinematografic distinct, uman” şi ca fiind „o colecţie de mici detalii care se metamorfozează, aproape ca prin osmoză, într-o excavaţie şocantă a mecanicii crizei”. ...

Tânguielile unei viori răsună printr-o clădire imensă din beton, în timp ce un bărbat ascultă melancolic, iar un altul cade din picioare, sticla aproape goală de vodcă rostogolindu-se pe ciment. Cadre scăldate în întuneric și tuşe succinte de lumină alternează cu încadraturi naturaliste pentru a prezenta un “undeva” din Tallinn, unde o mică parte a Uniunii Sovietice trăiește în continuare. "Anthill" este un documentar de direct cinema care observă un grup mic de personaje ale căror vieţi gravitează în jurul unui uriaș complex de garaje lipsit de orice spectaculozitate. Fără vreun şarm propunţat, clădirea se dovedește a fi o adevărată vistierie unde sunt puse la păstrare, în sigunanţă, toate bunurile, idealurile și obsesiile personajelor. Compozițiile construite cu grijă alternează cu momente candide de lumesc, surprinzând juxtapunerile involuntar-absurde ale vieții cu ...

Descris în textul de deschidere ca o „istorie personală a cinematografiei parţial inspirată de Gilles Deleuze”, Gânduri de odinioară, de la maestrul eseist în cinematografie, Thom Andersen, este o călătorie prin cea mai mare parte a istoriei filmului. Un film compus în totalitate din bucăţi neidentificate şi totuşi recognoscibile de film şi intertitluri scrise de Andersen, Thoughts sare în mod asociativ peste un vast teritoriu care se întinde de la Griffith la Godard, folosind imagini dinamice şi secvenţe care nu au nevoie de explicaţie, ci sunt menite să înfăţişeze ideile deleuziene în toată amiguitatea lor bogată şi nuanţele lor. Structurând filmul în feluri alternativ agere şi enigmatice, Andersen face asocieri libere din ceea ce pare întreaga cinematografie, de la Erich von Stroheim la Jack Smith, de la Maria Montez la Patty Hearst, de la Joris Ivens la Pedro Costa, iar apoi încetineşte ritmul cu fragmente comice lungi cu Harry Langdon, Stan şi Bran, iar apoi Fraţii Marx. Filmul se îndreaptă abrupt spre fragmente de documentar dedicate proletariatului, capitaliştilor, comuniştilor, oraşului Leningrad, oraşului Hiroshima, Coreei de Nord, Vietnamului, apoi se întoarce la scene cu cel de-Al Doilea Război Mondial, când Hitler făcea un tur al oraşului Paris. „O călătorie fără cuvinte, asociativă, obsedantă – uneori nostalgică şi însufleţitoare, aleteori foarte amuzantă– nu numai prin istoria inovaţiei cinematografice, ci şi prin secolul al XX-lea însuşi.” — The Guardian ...

Neurologul Frank Schauder se luptă cu o depresie cronică de ani de zile. Încercând să scape de tentaculele flagelante ale bolii și ale tendințelor suicidare, medicul și pacientul Schauder vorbește cu membrii familiei sale, cu apropiați, artiști și experți în biologie moleculară despre relația dintre depresie și bagajul genetic. De-a lungul unei călătorii transoceanice în căutarea unor răspunsuri la întrebări bio-etice existențiale, care l-ar putea face să se înțeleagă mai bine pe sine, acesta investighează resorturile pe care știința le pune la dispoziție astăzi în ceea ce privește analiza și formatarea ADN-ului. Îmbinând înregistrări ale acestui parcurs complex din punct de vedere emoțional cu animații CGI, THE DARK GENE problematizează consecințele modificărilor genetice asupra îmbunătățirii calității vieții în cazul persoanelor care suferă de boli mintale. În același timp, oferă o perspectivă deopotrivă informativă și personală asupra unui subiect de actualitate, depresia afectând în prezent 350 de milioane de persoane la nivel global. ...

Este de la sine înțeles că o zonă suburbană așezată în proximitatea celei mai mari gropi de gunoi din India este un loc unde mizeria și crima sunt la ordinea zilei. Inspirați de seriale TV precum Crime Patrol și Criminal Investigation Department (CID), un grup de locuitori din Shivaji Nagar, o mahala din Govandi, care este suburbie a metropolei Mumbai, produc propria lor versiune CID și publică episoadele pe youtube, ca o reacție la starea de fapt din cartierul lor și din dorința de a face ceva pentru o rezolvare. Pe lângă slujbele lor obișnuite, cu toții sunt pasionați de actorie. Filmul urmărește cele șase ''staruri'' din Govandi CID făcând totul de la transportul decorurilor, construirea ''platoului'' și acțiunea propriuzisă, pentru fiecare nou episod. ...

În 2001 s-au descoperit 5 gropi comune la periferia Belgradului, numărând peste 700 de cadavre. Investigând legătura dintre această descoperire şi apariţia misterioasă la suprafaţa Dunării a unui camion încărcat cu 56 de cadavre, regizorul sârb Ognjen Glavonić parcurge în sens invers drumul străbătut de victime, revelând - prin mijloace cinematografice minimale şi tropi de thriller - muşamalizarea unei părţi din operaţiunea de epurare etnică a albanezilor din timpul războiului din Kosovo. Peste imagini dezolante filmate în locaţii din Serbia unde au avut loc masacre sau care au fost martore tăcute ale unor procesiuni macabre sunt suprapuse înregistrări audio ale depoziţiilor complicilor, martorilor şi ale unei victime supravieţuitoare, luate în cadrul procesului lui Slobodan Milošević şi ale altor figuri proeminente din administraţia sa. Un cod al tăcerii sistemic este demontat treptat, suscitând hipnotic capacitatea imaginară a spectatorului. La 17 ani distanţă de la momentul crimelor, Glavonić opteză pentru un cinema al absenţei, în care invizibilul capătă corporalitate; fără să arate aproape niciun chip uman, însă lăsând loc vocilor celor implicaţi să se audă nemediat, acesta tratează cu precizia unui criminalist implicaţiile tulburătoare ale unei tragedii colective. ...

Homme Less este un documentar despre o parte a Visului American, ascunsă undeva în măruntaiele nevăzute ale societății. Viața protagonistului e o metaforă pentru lupta pentru supraviețuire a clasei mijlocii americane. În același timp, e un film despre relația dintre metropolă (New York) și unul dintre locuitorii săi (Mark). Din simplu decor, New York-ul devine un adversar care dictează cursul pe care viața lui Mark îl are de urmat. Relația dintre cei doi oscilează între plăcere și suferință, iubire și ură, succes și eșec. Metropola exercită o provocare permanentă, căreia Mark trebuie să-i facă față pentru a-i rămâne în grații, și o face cu o inegalabilă inventivitate și eleganță. ...

Condiţia umană, cu latura ei nobilă şi frumoasă, precum şi cu latura ei mai întunecată şi tulbure, este prezentată într-un chip sincer ca o colecţie de imagini aeriene, acompaniate de muzică înălţătoare. Relatările oamenilor diverşi din acest film ne invită să ne analizăm pe noi înşine, ca fiinţe universale. O documentare a luptelor şi victoriilor care ne unesc pe noi toţi cu mai mult de 2.000 de interviuri desfăşurate în 60 de ţări, HUMAN strânge poveşti despre sărăcie, abuz domestic şi angoasă, dar şi poveşti despre iubire şi bucuria de a trăi. Sensibilizează publicul cu privire la prejudecăţi, la ce înseamnă să faci parte din societate şi la cât de fascinanţi pot fi oamenii. Relatările abundă în iubire şi fericire, pe de o parte, dar şi în ură şi violenţă, pe de altă parte, determinându-ne să reflectăm asupra semnificaţiei propriei existenţe. O imersiune în ce înseamnă să fii uman, acest film este o odă a omenirii şi a Pământului totodată. ...

Printr-o serie de interviuri cu mari istorici şi politologi, precum şi cu ajutorul imaginilor de arhivă, autorul re-construieşte imaginea Anei Pauker în România stalinistă. Această perioadă, puţin explorată din istoria contemporană a României, care abundă în legende şi interpretări greşite, este prezentată dintr-o perspectivă esenţialmente bazată pe adevăr demonstrabil. Deşi memoria colectivă a păstrat-o ca persoană dispreţuită, vinovată de toate necazurile ţării la acea vreme, această imagine este doar o distorsiune a istoriei prin propaganda comunistă orchestrată de Gheorghe Gheorghiu-Dej. În încercarea de a demitiza figura de „criminal” a Anei Pauker şi urmând o structură cronologică şi tematică, filmul aduce în prim-plan o altă latură a acestui personaj-simbol al comunismului stalinist. ...

Sunt oameni care sunt forţaţi să renunţe la cei dragi şi la sentimentul de apartenenţă pentru a scăpa de o țară transformată în câmp de luptă. Există și cei care pleacă de bună voie, voluntarii care sacrifică stabilitatea vieţii de acasă pentru a-i ajuta pe cei siliţi să fugă. O poveste emoţionantă despre costurile ascunse ale empatiei, "In Between" urmareşte luptele tăcute ale unei familii estoniene de religie musulmană separată de munca umanitară pe care ea o face în taberele de refugiați din Iordania. Deşi obiceiuri mici de zi cu zi îi aduc mai aproape, conversațiile prin Skype nu elimină, ci doar confirmă distanța. Sentimentul că munca pe care o face ar avea un scop se diluează, dezvăluind limitele rezistenței ei emoționale și conflictul dintre valori și nevoile afective. Regizoarea Liis Lepik prezintă cu abilitate modul în care lucruri mărunte pot eroda forţa interioară, lăsându-te gol în lupta pentru găsiea unui echilibru. ...

Prima jumătate a filmului îl prezintă pe protagonist, care e și autorul filmului, lucrând pe un vas care transportă mașini japoneze tăiate în două, către portul rusesc Vladivostok. E o stratagemă pentru ocolirea vămii rusești, având în vedere că nu se poate cere plata de taxe vamale pentru jumătăți de mașini. La sosire, mașinile sunt asamblate la loc și pornesc pe transportoare către clienții finali. Zarchikov însoțește această călătorie, astfel că a doua jumătate a filmului se va petrece pe uscat și va urmări lungul drum al mașinilor prin Siberia. Puse laolaltă, cele două jumătăți, pe mare și pe uscat, construiesc un documentar profund personal despre trăiri legate de patrie, religie, natură și un persistent sentiment de dezrădăcinare. ...

Kiya este o compoziţie de realitate virtuală care spune povestea eforturilor curajoase, însă lipsite de succes, pe care le fac două surori în încercarea de a o salva pe cea de-a treia soră a lor, Kiya, tacată mortal de fostului ei iubit. Folosind două apeluri distincte din înregistrările serviciilor de urgenţă, filmul crează o experienţă virtuală ce transpune spectatorul în centrul desfăşurării tragicelor evenimente. În Statele Unite, în fiecare zi trei femei sunt ucise de către partenerii lor. Kiya este și un apel la acțiune: niciunei surori din lume nu trebuie să i se mai întâmple așa ceva. Nonny de la Peña explorează modul în care utilizarea spațiului poate influența trăirile spectatorului. Poziționând privitorul pe poziția de persoana întâi, se crează o transpunere simpatetică în acțiune și o legătură puternică cu personajele ei. Autoarea folosește acest procedeu pentru a conștientiza publicul asupra problemei globale a violenței domestice. ...

Flancată de un asistent flegmatic, Dariko e singurul reporter de teren al unei televiziuni locale din Georgia. Resursele sunt aproape inexistente, ceea ce nu o împiedică să alerge de la o știre la alta și să transmită cu sinceritate, dacă nu cu obiectivitate, ceea ce se întâmplă, de la capturarea unei bufnițe uriașe la morții zilei, ocazie cu care aflăm de înmormântarea soldatului care a fluturat steagul sovietic pe clădirea Reichstagului în 1945. Această mică tragi-comedie e o reflexie a unei întregi națiuni și a unor vremuri când aparențelor li se dă mai multă greutate decât conținutului. ...

În data de 7 iulie 2005, Jacqui Putnam s-a urcat în metrou în Londra, în drum spre serviciu; o călătorie pe care mai făcuse înainte de multe ori. La 08:50 dimineaţa, Mohammad Sidique Khan avea să detoneze o bombă în vagonul de lângă cel în care se afla ea. Aceasta este povestea zilei ei, ce a urmat imediat după explozie şi drumul ei spre revenire. Filmul combină mărturia personală, reconstituirea şi imagini abstracte pentru a-l conduce pe spectator într-o călătorie multi-senzorială, în centrul poveştii extraordinare a unui supravieţuitor. ...

Documentarul "Max salvează animale" are un protagonist plin de energie și pasiune. Char dacă are doar 13 ani, Max și-a asumat o misiune importantă: să salveze animale pe cale de dispariție. Și nu este vorba despre animale exotice sau necunoscute, ci despre animale care populau până nu demult în număr mare gospodăriile din Europa Centrală. Fie că se adresează direct camerei sau este urmărit de obiectiv în activitățile lui zilnice, Max degajă entuziasm. „Pur şi simplu iubesc animalele”, declară el. „Mereu mi-au plăcut şi nu-mi pot imagina ceva mai frumos decât să am grijă de ele.”În vacanță, Max ar putea lenevi sau merge cu prietenii la scăldat. În schimb, se îngrijeşte zilnic de 120 de animale şi construiește „Arca Copiilor” unde, în curând, copiii vor putea să descopere animale domestice pe cale de dispariție. La început, părinții și frații lui mai mari au crezut că pasiunea pentru animale este trecătoare. Între timp, și-au dat seama că e ceva cât se poate de serios și îl susțin cu tot ce pot. ...

Cu nu mai puţin de 39 crime brutale pe conştiinţă, Sture Bergwall, cunoscut şi sub numele de Thomas Quick, a ajuns cel mai de temut ucigaş în serie al Suediei. În timp ce era închis la spitalul de psihiatrie Säter din 1991 pentru jaf armat, Bergwall a mărturisit crimele în faţa terapeuţilor instituţiei una după alta, acoperind aproape toate cazurile neclasate din Suedia la acea vreme. Povestea a luat o turnură extraordinară: în 2008, doi jurnalişti suedezi (Rastam şi Kuttin) au decis să re-examineze cele 50.000 de pagini cuprinzând notiţele de la terapie, documentele de la tribunal şi interogările poliţiei, ajungând la concluzia că nu exista nici o dovadă pentru nici unul din cazuri în afară de propriile mărturisiri ale lui Bergwall, iar multe din ele fuseseră făcute în timp ce lua doze mari de sedative. După ce jurnaliştii l-au confruntat pe Bergwall cu propria lor concluzie, el a recunoscut că toate mărturisirile lui erau false, spre marea ruşine a poliţiei suedeze, a instituţiei psihiatrice şi a sistemului juridic. Bergwall a fost achitat de toate crimele şi ulterior eliberat. ...

Formatia de muzica Kana Jambe a luat fiinta odata cu lansarea piesei Kana Jambe, interpretata de Bogdan Artistu'. ...

Moonlight Breakfast s-a înfiinţat în 2011 şi a debutat în forţă, cântând direct în deschiderea concertului Jamiroquai, din România. Succesul răsunător pe care l-au avut în faţa a peste 35.000 de oameni, i-a propulsat rapid pe cele mai importante scene muzicale din România şi din străinătate. o Au ajuns astfel să cânte alături de artişti de renume internaţional ca Hurts (pe celebra Arena din Viena), Parov Stelar, De Phazz, Macy Gray, Selah Sue, Waldek şi Daddy G (Massive Atack) o Au fost invitați să cânte în cadrul evenimentului de închidere al JOCURILOR OLIMPICE de la Sochi, (Russia) o Au fost invitaţi la numeroase festivaluri de muzică, precum Imagine Festival 2016 (Untold Music Festival) 2015 (Basel, Elveţia), Eurosonic 2015 (Olanda), Untold Music Festival 2015 (Romania), DonauInselfest Wien 2014 (Austria), CANNES Lions International Festival Of Creativity 2014 (Franţa), Wir Sind Wien 2014 (Austria), Linzfest 2014 (Austria), Get Dizzy - Alte Kongresshalle Munich (Germany), Open Jazz Fest 2013 (Slovacia), Romanian Culture Festival 2013 (Polonia), Spirit of Burgas 2011 (Bulgaria), Jazz in the Park Festival 2014 (Cluj Napoca), Street Delivery 2014 (Timisoara), Electric Castle Festival 2013 (Cluj Napoca), Summer Well 2011 (Mogoşoaia), TIFF 2012 (Cluj- Napoca), dar şi la UEFA EUROPA LEAGUE GALA (Bucureşti). o Piesa Shout este coloana sonoră pentru un spot publicitar Ford difuzat în 52 de ţări o Hello, My Baby şi Shout au fost în topul celor mai difuzate piese din Germania o Premiul "Cea mai bună trupa românească" la ELLE STYLE AWARDS ...

Mara este cântăreață încă din copilărie. În calitate de tânăr artist a participat la diverse show-uri radio si TV și la festivaluri naționale de muzică. Talentul și carisma ei au făcut-o pe Mara foarte interesantă pentru pionierii muzicali din anii ‘90 și 2000, care au invitat-o la diverse colaborăricu proiecte provocatoare și populare, de la electro (Nemos, NSK, Electic Brother) până la rock (ZOB, Vama Veche) și acid jazz (Blazzaj, Baba Novac). Putem spune așadar că Mara este o parte importantă din istoria recentă a muzicii românești. După o colaborare fructuoasă cu Kult Studio Mara își lansează proiectul solo, explorând o frecvență mai mare a sunetului și un live act ce conectează cu publicul într-o manieră delicată și spirituală. ...

Apa, metafora centrală în Nasturele de Sidef, reprezintă portalul către istoria şi cultura chiliană. Patricio Guzmán explorează semnificaţia apei ca fiind un curs de amintiri din istorie şi reflecţii poetice, redate printr-o clarviziune cinematografică. Membrii câtorva „triburi de apă”, decimate de colonizarea europeană, au supravieţuit pentru a-şi păstra limba şi obiceiurile străvechi. Genocidul lor este juxtapus de tragedia mai recentă a dictaturii lui Pinochet din anii ’70, când mii de prizonieri politici au fost ucişi, iar multe dintre cadavrele lor au fost aruncate în mare. Folosindu-se de relatări jurnalistice ale acestor crime, Guzmán împleteşte cu îndemânare mai multe tipuri de documentar: cel pitoresc, cel politic şi cel poetic, reieşind o non-ficţiune mai meditativă, eseistică. Portrete ale popoarelor băştinaşe cu măşti şi cu trupurile pictate în modele elaborate ne sporesc capacitatea de a recunoaşte omenescul. Un documentar care transcende timpul, Nasturele de Sidef este o poartă vie, essenţială către înţelegerea moştenirii unei naţiuni, dar şi a artei filmelor de non-ficţiune. „Intuiţia extraordinară a regizorului privind sincronia istoriei, a geografiei şi a universului fizic – o relaţie misterioasă care nu are nimic de-a face cu cauza şi efectul – este cea care le dă acestui film şi celui precedent o putere incontestabilă.” – Deborah Young, Hollywood Reporter ...

Filmul este o fabulă despre curaj, generozitate și renaștere, realizat într-o combinație originală de tehnici care se întrețes într-o experiență vizuală unică. Documentarul pornește de la conceptul că Pământul are perioade de odihnă (iarna) și de renaștere (primăvara), care alternează ritmic. Personajul principal, fiica unei familii de povestitori nomazi, pornește într-o căutare care o conduce la un cuib de dragon. Acolo va descoperi ceva important, care ar putea să o ajute să salveze întregul sat. Filmul este rezultatul colaborării dintre Morehead Planetarium și Paperhand Puppet Intervention, fiind o combinație de filmări reale cu marionete mânuite de păpușari și animație în format fulldome, care se completează reciproc pentru a crea acest spectacol fascinant. ...

Jucându-se ingenios cu posibilităţile cinematografice create de stabilirea şi subminarea limitelor spaţiale, “Pallasseum – Invisible City” adoptă formula tripticului pentru a pătrunde în cel mai mare complex urban al Berlinului, unde trăiesc 2000 de oameni de 25 de naţionalităţi. Inspirându-se din arhitectura brutalistă a clădirii,regizorul Manuel Inacker adaptează principiile acesteia de a expune funcțiile construcției pentru a ne arăta mecanismele interioare ale vieții de zi cu zi a locuitorilor. Detalii semnificative redau în tușe groase povestea fiecărei familii, studiind modul în care viaţa zilnică schimbă mediul locuit și modul în care acesta, la rândul său, determină existenţa noastră de zi cu zi. Amestecând și potrivind sunete și imagini din diferite apartamente, filmul suspendă continuitatea spațială şi creează un colaj de spații și povești reale și posibile, portretul unui oraș ascuns vederii, dar și al unuia ce există numai în imaginația noastră. ...

Realizat de-a lungul a şapte ani, “Parchim International” documentează visul unui ambiţios om de afaceri chinez de a transforma un mic aeroport aproape abandonat din Parchim în nordul Germaniei, într-un punct internațional de referință pentru transportul aerian și comerțul mondial. Mai mult decât povestea unui success covârşitor sau a unui eşec evident, documentarul arată îndoielile și traumele oamenilor din spatele mediului de afaceri. Crescut în sărăcie, răzbind prin simpla forță a voinţei sale, chinezul Jonathan Pang ajunge proprietarul aeroprotului german, după Luftwaffe, în timpul celui de-al doilea Război Mondial și aviația militară sovietică, în anii Germaniei comuniste, promițând să îl transforme intr-o poartă de acces al culturii chineze în Europa. Cu toate acestea, conceptele de capitalism și globalizare intră în conflict cu valorile localnicilor, care privesc schimbarea cu scepticism, suspicioşi faţă de vorbele mari şi lipsa acţiunilor concrete. "Parchim International" păşeşte pe linia fină dintre perseverență și nebunie totală și ne poartă într-o călătorie plincă de umor absurd, tenacitate şi conflicte culturale. ...

Pe aripile nopții este un documentar conceput pentru spectacole de planetariu, având ca subiect migrația păsărilor, de la teoriile uimitoare ale grecilor antici despre dispariția bruscă a păsărilor din habitaturile lor obișnuite, până la mecanismele de orientare folosite de păsări pentru a găsi calea spre reședințele lor de iarnă. Show-ul combină spectaculoasa animație CG, cerul înstelat și clipurile fulldome, înregistrate în unele dintre cele mai frumoase peisaje de pe continentul european, de la fiordurile Norvegiei sau mlaștinile din Diepholz, Germania, până la cele mai mari mlaștini din sudul Spaniei, unde milioanele de păsări migratoare se strâng înainte de a traversa oceanul spre Africa. ...

Documentarul urmarește firul dezvăluirii unui mister fascinant în spatele căruia se ascunde o poveste adevărată incredibilă. Povestea este cea a lui Sixto Rodrigues, compozitor și cantautor american de origine mexicană. În Statele Unite, cariera lui muzicală trece aproape neobservată, dar la începutul anilor '70, ajunge pe culmile succesului în Africa de Sud, unde devine un adevărat fenomen. La scurt timp, dispare fără urmă de pe scena muzicală. Soarta lui e învăluită în mister și circulă zvonul că s-ar fi sinucis. Filmul lui Malik Bendjelloul suprapune acestei biografii neverosimile povestea căutării pornite de doi fani ai lui Rodriguez, pe care îi urmărește printr-un labirint de fragmente de informații. Documentarul a fost filmat pe peliculă de 8 mm, pentru a reda patina epocii. Pelicula s-a terminat înainte de înregiastrarea ultimelor secvențe, iar Malik a fost nevoit să le filmeze cu smartphone-ul. După 3 ani de muncă la montaj, filmul a fost lansat în 2013, a câștigat un premiu BAFTA, premiul Oscar și o listă lungă de premii la toate festivalurile importante. ...

Hollywood a devenit sinonim cu strălucirea și celebritatea. Gândul se duce automat la vedete sclipitoare, limuzine și mulțimi de fani care umplu străzile. Documentarul "Philip și fabrica de vise" pătrunde dincolo de acest clișeu, în viața obișnuită. Povestea lui Philip e povestea multor copii care s-au născut și trăiesc la Hollywood. Chiar dacă părinții lor sunt angrenați într-un fel sau altul în industria filmului, o parte a existenței lor e la fel ca oriunde: mersul la școală, distracții, hobby-uri. Dar perspectiva unei cariere în lumea filmului e prezentă. La doar 9 ani, Philip este promovat de o agenție pentru modele și actori copii și a avut deja roluri în spoturi publicitare. Cu mult discernământ, el explică cele două fețe ale medaliei în meseria de model sau actor: e plăcut și distractiv, dar poate deveni foarte obositor. ...

Regizorul Mauro Herce a petrecut mai bine de două luni la bordul unui cargobot care traversează impasibil Atlanticul, cu un echipaj format în mare parte din filipinezi, filmându-i, de regulă, la planuri largi, accentuându-le calitatea de pioni. Debutul lui Herce în lungmetraj, DEAD SLOW AHEAD, este un documentar poetic și distopic, ce reverberează idei moderniste despre munca dezumanizantă și alienantă din societatea post-industrială, prin compoziții abstracte suprarealiste, stilizate printr-un ecleraj fluorescent, printr-un soundscape mecanic, angoasant și amenințător, și prin tropi de SF. Nu e nimeni pe punte care să admire peisajele marine copleșitor de frumoase. Toți sunt undeva la un nivel inferior, muncind. Auzim pe cineva încercând să ia legătura prin telefon cu cei de acasă - o nesatisfăcătoare urmă a unei civilizații nevăzute. În contrapunct, mentenanța sisifică a acestui monstru acvatic, vast și omniprezent, eclipsează posibilitatea oricărei interacțiuni umane. Izolarea echipajului abrutizat de pe acest vas în continuă mișcare, dar pe care viața e în suspensie, e redată senzorial ca o experiență de transă hipnotică, ce trimite alegoric la soarta în derivă a capitalismului. ...

True Cost e un exemplu de documentar incisiv, care identifică o problematică, dezvoltă o investigație și atacă cu armele cinema-ului. În cazul de față, problematica e generată de așa-numita fast-fashion, un fel de fast-food din lumea modei, care nu mai funcționează după lansarea tradiționalelor colecții de vară și de iarnă, ci într-un ritm săptămânal, adică 52 de colecții pe an în loc de două. Industria modei, susţinută de forţa de muncă ieftină din ţările în curs de dezvoltare, are un impact devastator asupra mediului înconjurător, fiind cea de-a doua dintre cele mai poluante industrii din lume. Unde va duce acest cerc vicios în care cantități colosale de haine se învârt într-o spirală amețitoare? Povestea din spatele hainelor, o poveste despre lăcomie şi frică, despre putere şi sărăcie, prinde tot mai mult contur în fața ochilor spectatorului. Documentarul urmărește traseul hainelor, începând cu oamenii care lucrează zi-lumină pe mai nimic şi sfârşind cu munţii de deşeuri poluante și invită la meditație și atitudine. ...

FBI a numit-o „cea mai mare escrocherie din istoria FBI”: Christian Karl Gerhartsreiter, un bărbat cunoscut de prietenii apropiaţi şi de familie sub numele de „Clark Rockefeller”, ducea o viaţă de minciună şi crimă înainte să se decidă asupra ultimei sale înşelătorii – întruchiparea unui membru al familiei Rockefeller. Filmul urmăreşte parcursul lui Gerhartsreiter şi strânge reflecţiile unor oameni care au rămas în urma călătoriei lui ameţitoare. Cum a reuşit Gerhartsreiter să amăgească atâţia oameni din atâtea pături sociale? O poveste care începe într-un sat bavarez, continuă în cele mai exclusiviste cluburi de pe Coasta de Est a Statelor Unite şi sfârşeşte într-un tribunal din Los Angeles. - http://cinephil.com/my-friend- rockefeller/ ...

Camera este complet goală şi cufundată în întuneric în afară de un reflector aţintit asupra unui tânăr stând într-un fotoliu. Un alt cadru, acelaşi décor, ne arată un al doilea bărbat. Cei doi sunt frați, prezenți în cadru pentru a spune povestea modului în care o singură noapte le-a răpit naționalitatea, identitatea și sentimentul de siguranță. Sondând labirintul absurd al sistemului judiciar, documentarul "Trapped By Law" urmăreşte doi frați rromi pe parcursul a cinci ani, începând cu deportarea lor bruscă din Germania în Kosovo, de unde familia lor fugise cu treizeci de ani în urmă. Regizorul Sami Mustafa împarte filmul în capitole, în încercarea de a marca momentele cruciale ale acestei odiseei și de a găsi un sens în tot ceea ce se întâmplă, în timp ce el însuși devine treptat unul dintre protagoniști. Investigând sensul naționalității şi diferitele straturi ale dislocării impuse, filmul alternează imagini de la faţa locului cu interviuri post-factum, creând un portret intim al celor doi frați surprinși în timpul încercărilor succesive de a se întoarce la familiile lor și în țara care i-a alungat. ...

Beneficiind de un acces fără precedent la mecanica interioară a miopiei ideologice, „Among the Believers” urmărește lideri clerici, activiști sociali și elevi ai numeroaselor școli islamice extremiste pentru a prezenta o imagine nuanțată a contextului, motivațiilor și modului de perpetuare a violenței și radicalizării în Pakistan. Imagini de arhivă și material din prezent se amestecă în mod non-linear pentru a trasa originile unei situații aparent de neînțeles. O clasă politică mânată doar de propriul interes, eșecuri repetate ale guvernului și sărăcia împing în mod inevitabil oamenii într-un context în care mintea le poate fi pervertită. În acest vid de putere, niciunul dintre lideri nu pot sau doresc să fie salvatori, lăsând populația vulnerabilă la credințe fanatice. Cu toate acestea, "Among the Believers" nu caută personaje malefice pentru a persecuta, ci se uită la oameni fără a le căuta izbăvirea, martori la cum aceștia acționează mânați de traume personale, prinși într-un cerc vicios al opresiunii și a forței. ...

Istoria poate lua multe forme şi multe dintre ele nu sunt exacte, ca în cazul Regelui Mihai I al României, a cărui poveste adevărată a fost denaturată de propaganda comunistă. Cu ajutorul imaginilor de arhivă şi al unei serii de interviuri cu istorici, cercetători şi chiar cu regele însuși, descoperim o faţetă a istoriei României despre care mulţi poate nu ştiu. Adevărul istoric este dezvăluit şi aflăm despre lupta Regelui pentru un echilibru între politica internă şi politica externă în vremuri tulburi, Al Doilea Război Mondial fiind în plină desfăşurare. Mai aflăm despre felul în care Regele a continuat să lupte pentru ţara lui iubită, România, chiar şi din exil. Faptele reale şi mărturia personală a Regelui ne vor ajuta să ne reconsiderăm perspectiva asupra istoriei României şi a vieţii lui Mihai I al României. ...

În LO AND BEHOLD, REVERIES OF THE CONNECTED WORLD (Reverii dintr-o lume conectată), Werner Herzog, cineastul nominalizat la Oscar pentru extraordinarul său Grizzly Man, Cave of Forgotten Dreams, face o cronică a lumii virtuale, de la origini până la limitele extreme pe care le atinge, într-o explorare a lumii digitale condusă cu aceeași curiozitate și imaginație pe care le-am văzut deja exercitate asupra teritoriilor mult mai pământene din Amazon, Sahara, Polul Sud și teritoriile cele mai ascunse ale Australiei. Herzog își conduce spectatorul într-o călătorie a revelațiilor prin conversații provocatoare din care reiese cum lumea online a transformat practic tot mecanismul de funcționare a lumii reale, de la educație și călătorii spațiale până la cele mai intime moduri în care ne administrăm relațiile personale. ''Putem privi Lo and Behold nu neapărat ca pe o investigare de idei, ci ca pe o colecție de specimene umane interesante.'' (A. O. Scott, The NYTimes) ''Cu interlocutori de la personaje precum Elon Musk la dependenți de jocuri pe internet, Werner Herzog prezintă web-ul în toată sălbăticia și potențialul său utopic, într-un documentar amețitor.'' (Lanre Bakare, The Guardian) ...

Filmul urmărește o orchestră de muzică clasică, care funcționează într-o zonă rurală din nordul Vietnamului. Fondată acum șase decenii, în ciuda dificultăților și a războiului de atunci, orchestra a făcut repetiții și a cântat până în zilele noastre, datorită dragostei pentru muzică și a dedicării primei generații de fermieri deveniți violoniști. Dar generațiile următoare nu se arată la fel de pasionate și dispuse la sacrificii. Se pune întrebarea dacă această sămânță culturală, încolțită în condiții atât de neobișnuite și care a crescut cu vigoare până la a deveni o tradiție a locului mai are șanse de supraviețuire. ...

O singură zi cu familia Mirică din București, adunată într-un apartament de bloc cu ocazia parastasului pentru defunctul patriarh al familiei, se transformă într-o cronică de familie, atunci când ciocnirile dintre membrii familiei provoacă o furtună ce răscolește răni vechi, ranchiune, trădări mai mici sau mai mari, răzbunări și reproșuri, re-punând în scenă acte din comedia umană. Sieranevada e un portret monumental al unei familii și al unei societăți dezbinate de neîncrederea izvorâtă dintr-o istorie a pericolului și nesiguranței, ale cărei amintiri produc răni în loc să le vindece. ...

Într-o societate hiper-conservatoare unde creativitatea, expresia de sine și liberul arbitru sunt un privilegiu pentru femei, Sonita, o refugiată afgană din Iran plină de curaj, își găsește la 18 ani consolarea în muzica rap cu mesaj social. Dezbătând definiţia statutului de persoană confruntat cu sărăcia şi sexismul, filmul este unul al problemelor etice. Este, de asemenea, contextul perfect pentru tânără de a-şi transforma rolul de subiect în cel de participant activ: privind nestingherită în lentil aparatului de filmat, parcă direct la noi, ea este cea care decide când şi în ce fel este filmată. Documentarul este pentru Sonita o călătorie, în aceeaşi măsură în care este şi pentru regizoare, care se trebuie să aleagă între statutul de regizor-martor şi acela de influență activă asupra lumii protagonistei. Provocator, dar inspirând optimism, documentarul este o poveste improbabilă de succes în fața unor obstacole aparent insurmontabile. ...

SUNT ÎNSĂRCINATĂ ÎN ROM NIA este un documentar expozitiv cu ambiții sociologice, care îmbină mai multe interviuri de tip talking heads pentru a obține o imagine de ansamblu asupra politicilor guvernamentale prin care statul român sprijină sau nu femeile care își doresc să aibă un copil. Mai mult de 40 de femei care trăiesc în România și în Spania sunt intervievate pe teme de interes social ca viabilitatea vs. disfuncționalitatea sistemului sanitar public, discriminarea la locul de muncă sau rolul partenerului de viață în creșterea copiilor. În ciuda diferențelor majore de vârstă, nivel de educație, ocupație sau statut material, toate trebuie să se confrunte cu numitorul comun al statului român. Pe de altă parte, dintre toți acești factori, cel puțin unul influențează semnificativ calitatea serviciilor medicale: nivelul material. Documentarul lui Jesús del Cerro punctează cinismul realității românești nu numai în ceea ce privește lipsa de susținere a viitoarelor mame, ci relevă, de asemenea, și o societate extrem de conservatoare care vizeză condiția femeii în toate aspectele sale. ...

Întreaga viață a lui Csanád Szegedi, fost vice-președinte al partidului maghiar de extremă dreaptă Jobbik și fost membru al Parlamentului European, a fost puternic impregnată ideologic de antisemitism. În 2012, când se afla la vârful carierei sale politice, află că linia maternă din familie este de origine evreiască. KEEP QUIET, un documentar biografic care îmbină într-un stil clasic, interviuri de tip talking heads cu imagini de arhivă, expune criza de identitate prin care Szegedi trece ca urmare a acestei descoperiri paradoxale și îi urmărește parcursul în plan public și personal, odată ce fostul lider politic naționalist decide să se alăture activ comunității evreiești din Budapesta, împotriva căreia militase virulent în trecut. Regizorii Joseph Martin și Sam Blair își concentrează atenția, pe de-o parte, asupra felului în care funcționează mecanismele colective de propagare a urii și a xenofobiei, și, pe de altă parte, asupra efectelor de autoefasare ale victimelor, lăsând la latitudinea celor care îl ascultă pe Szegedi - un performer înnăscut de o credibilitate ușor de chestionat – să decidă în ce măsură transformarea și noua sa atitudine apologetică sunt sau nu autentice. ...

Explorând ideea limitărilor auto-impuse ca stimul al creativităţii, “Techsquat” observă cinci antreprenori de douăzeci şi ceva de ani în activităţile lor de zi cu zi și în stabilirea şi negocierea regulilor şi limitelor existenţei. În încercarea de a-şi crea propriul Silicon Valley în miniatură, tinerii se mută împreună într-un apartament din Praga, unde crează un mediu al cooperării şi creativităţii. Fără a înfrumuseţa sau a dramatize industria start-up- urilor, filmul sparge cel de-al patrulea perete pentru a oferi o privire asupra unei generaţii. Dornice de acţiune şi de schimbare, personajele işi croiesc un loc în lume, confruntându-se cu idealurile sociale de independenţă şi masculinitate. Cu umor şi afectuoasă ironie, “Techsquat” spune, în esenţă, povestea universală a definirii propriei persoane, în evoluția către etape și roluri noi ale vieții. ...

Regizorul Liviu Tipuriță ne introduce în centrul lumii incredibile a romilor superstaruri din România, o lume populată de bolizi, palate luxoase și interlopi. Comunitatea rromă e una dintre cele mai marginalizate și sărace din Europa și timp de foarte mulți ani muzica tradițională țigănească era singura lor marfă de export. A apărut însă un sound nou - manele - care a invadat întreaga țară. Maneliștii-vedete pot câștiga și 20.000 de euro pe seară, la nunți opulente, unde invitații aruncă literalmente cu bancnote asupra lor. Postările lor pe youtube ajung la milioane de vizualizări. Muzicanții tradiționali, precum celebrul Taraf al Haiducilor, care l-a avut odinioară susținător chiar pe Johnny Depp, se plâng că manelele i-au adus la faliment și că vor distruge muzica țigănească. Acest documentar analizează soundtrack-ul unei schimbări sociale și culturale de excepție. Proiecția filmului are loc joi, 20 octombrie la ora 21:30 la Sala Thalia și este precedată de Concertul Kana Jambe & Dan Bursuc. ...

Aromânitatea este o lume veche, care se stinge încet. Dialectul este vorbit rar în Balcani şi doar de vârstnici. Aromânii, în număr de 350.000, după unii sau în jur de 1.000.000 după alte păreri, trăiesc în Albania, Grecia, Macedonia, Serbia, Bulgaria şi România. Majoritarii le spun vlahi, rumeri, rămânji, makidonji, armânji etc. Documentarul de față explorează din interior identitatea acestui popor, deslușind perspectiva pe care aromânii o au asupra propriei origini, limbi și a numelui de armân. Filmările au fost realizate în Albania (Moscopole, Korcea), Macedonia (Krusevo, Bitola) şi Grecia (Sirako, Avdella, Pirivoli) și de combină într-un mozaic de locuri şi personaje, care compun portretul unei lumi pierdute. ...

Primul sfert de oră din coming-of-age-ul TRAIN TO ADULTHOOD pare extras dintr-o lume utopică și dintr-un timp incert, în care angajații unei companii feroviare lucrează de zor cu plăcere, și, în același timp, suprarealistă, având în vedere că vârsta „angajaților” e undeva între 10 și 14 ani. Însă utopia se destramă rapid, odată ce Klára Trencsényi își concentrează atenția pe poveștile a două familii din Budapesta și ne dăm seama că Gergő și cei doi frați, Carmen și Viktor, merg și lucrează în această tabără de vară mai degrabă pentru a evada din realitatea precară de acasă. Părinții lui Gergő sunt plecați la lucru în Germania, în vreme ce mama lui Carmen și a lui Viktor e în situația de a-și pierde locuința și de a nu-și mai putea întreține de una singură familia. Trencsényi urmărește timp de doi ani parcursul tulburător de maturizare forțată a celor trei preadolescenți, subliniind rolul anacronic pe care un spațiu moștenit din trecut - destinat pionierilor în timpul regimului comunist - îl are asupra vieților lor din prezent, când sfârșitul copilăriei intră sub semnul dezvrăjirii și al incertitudinii. ...

După cel de-Al Doilea Război Mondial, în România, persecuţia religioasă şi politică nu s-a încheiat. Instaurarea Comunismului a adus cu sine Securitatea, un instrument teribil de urmărire a persoanelor incompatibile cu ideologia sistemului. Filmul prezintă povestea Aristinei Pop-Săileanu, care s-a remarcat în anii Comunismului, în Maramureş, prin activitatea ei de gherilă, dar şi istoria partizanilor din Munţii Ţibleş. Trecând prin experienţe dureroase, supravieţuind Securităţii, ea este de neclintit în valorile pentru care continuă să militeze. Interviuri şi imagini de arhivă se îmbină cu imaginea protagonistei astăzi, când rememorează clipe cutremurătoare şi incredibile ale istoriei recente. Amprenta consecinţelor unui sistem opresiv este foarte vizibilă în firul narativ al acestui documentar, al cărui mesaj este redat prin memoria colectivă a unei comunităţi, a unui popor. ...

În urmă cu 2000 de ani, vechii astronomi știau deja că pământul este rotund; îi măsuraseră diametrul și distanța față de Soare; cunoșteau durata anului cu precizia calendarului nostru modern și dezvoltaseră o metodă pentru a prezice eclipse. Marinarii antici navigau după stele și unii dintre astronomi chiar bănuiau că Pământul gravitează în jurul Soarelui. „Uimitorii astronomi al Antichității” este o călătorie de inițiere de la Pantheon la vechea Biblioteca din Alexandria și la piramidele egiptene. Poți descoperi de ce Pantheon-ul este un instrument astronomic; modul în care Eratostene a măsurat circumferința Pământului; felul în care Piramida în trepte din Saqqara descrie stelele pivotante; cine a susținut mai întâi că Pământul se rotește în jurul Soarelui și cine a creat Mecanismul Antikythera, cu sute de instrumente pentru a prezice mișcarea Soarelui, a Lunii și a planetelor. ...

Stephania este o persoană transgender de vârsta a doua pentru care fiecare zi petrecută pe străzile din Montevideo înseamnă o nouă luptă pentru supraviețuire. Regizorul Aldo Garay combină secvențe cotidiene cu materiale filmate cu aceasta în urmă cu 20 de ani, obținând un portret stratificat și non-victimizant al unei persoane cu multiple identități. Influențată ideologic de mișcarea sandinistă din Nicaragua natală și implicată activ în reformele social-politice din educație ale anilor ’80, Stephania avea mai apoi să cunoască marginalizarea și singurătatea. Deși atinge problematici care vizează atât identitatea de gen cât și felul în care trecutul politic tumultuos al Americii Latine îi configurează prezentul Stephaniei, tematic, THE NEW MAN are în centru călătoria sa înapoi în țara natală, unde își revede după zeci de ani familia, pe care o părăsise pe când era încă preadolescentul Roberto în ochii celorlalți. Garay tratează cu complexitate tensiunea dintre vulnerabilitate și forță interioară care a făcut ca Stephania să fie femeia de astăzi, fără a-i senzaționaliza excepționala sa biografie. Acesta reprezintă cu demnitate o istorie particulară dar care vorbește, în același timp, despre identitate și conceptul de „acasă” într-o cheie universală. ...

Uriaşul este un scurt-metraj de realitate virtuală despre o familie care încearcă să supravieţuiască într-o zonă activă de război. Sursa de inspirație este experienţa personală a regizoarei, care a crescut într-o Serbie sfâşiată de război. Povestea se țese în jurul unei familii americane: doi părinţi şi fetiţa lor de şase ani. Cu toții se ascund în pivniţă, de frica bombardamentului care se dezlănțuie afară. Pentru a-și proteja fetița, care nu trebuie să știe că sunt în mare pericol, părinţii inventează o poveste despre un uriaş care vrea să se joace cu ea şi ai cărui paşi bubuie precum exploziile reale ale bombelor, care se aud tot mai aproape. ...

Antoon De Pauw era cunoscut pentru numeroasele lui încercări de a „fura” aplauze la evenimente publice. Îmbrăcat în smoching, sărea pe scenă să primească aplauzele publicului. Scopul lui a rămas mereu un mister. Revoltă împotriva media? Goană după atenție? Sau era pur și simplu nebun? Dependent de senzație și prins în furtuna controversată a presei, s-a pierdut cu firea. Moartea lui subită în 2009 a lăsat un șir de întrebări fără răspuns. Un film care aduce o lumină nouă asupra vieții și poveștii acestui personaj-cult căzut în uitare. ...

„Toată lumea vrea să trăiască mult, dar nimeni nu vrea să fie bătrân”. AGE, un eseu antropologic caleidoscopic, chestionează cum ni se modifică de-a lungul timpului perspectiva asupra noțiunilor de fericire, iubire sau moarte și asupra felului în care valorizăm viața, cu ajutorul a peste o sută de persoane cu vârste între 0 și 100 de ani. Deși filmul surprinde necunoscuți, structura narativă a unei cronologii lineare ideale face ca orice spectator să poată empatiza cu momentele-cheie în care se află fiecare dintre acești necunoscuți, ele funcționând ca niște borne kilometrice care marchează diferite etape de vârstă sau rituri de trecere. Consistent din punct de vedere conceptual și beneficiind de un camerawork și de un montaj depotrivă fluide și fragmentare, filmul reflectă, de asemenea, schimbarea constantă a modului în care ne raportăm la dimensiunea ludică a vieții, la convenții sociale, la concepte normative sau la propriul corp, nelăsându-ne nicio clipă să uităm o premisă pe care de regulă tindem să o reprimăm, și anume că procesul de îmbătrânire începe de îndată ce ne naștem. ...

Acest documentar își poartă spectatorul într-o călătorie fascinantă, la 300 km nord de cercul polar, pe coastele zimțate ale norvegiei, soarele nu apune timp de cîteva săptămâni în șir în timpul verii polare, astfel încât la miezul nopții zăpada reflectă lumina soarelui. Aici e patria populației Sami, răspândită pe teritorii din nordul Norvegiei, Suedia, Finlanda și Rusia. Sami reprezintă una dintre ultimele populații indigene ale Europei, crescători de reni, care timp de mii de ani au trăit un stil de viață nomad în pustietatea arctică. Pentru ei, noțiunea timpului nu are legătură cu ciclurile solare, ci cu ceva mult mai important pentru ei: mișcarea turmelor de reni. ...

DOMESTIC VIOLENCE prezintă acțiunile poliției din Tampa, Florida, ca răspuns la apelurile care reclamă cazuri de violență domestică, precum și activitatea centrului numit The Spring, principalul adăpost din zonă pentru femeile și copiii victime ale abuzurilor. Este documentat modul cum poliția răspunde la apeluri, intervențiile și încercările de aplanare a conflictelor. La adăpost, secvențele filmate includ interviuri, sesiuni de counseling și de mamagement al furiei, terapie de grup, dar și ședințe ale personalului, activități școlare și terapii și counseling pe care adăpostul le pune la dispoziție pentru victimele-copii. (Zipporah Films) Expresia „Abuzul generează abuz” stă la baza acestei portretizări cutremurătoare a unor femei şi a copiilor lor, în timp ce trec de la o viaţă plină de suferinţă la o viaţă de alinare şi control asupra propriilor vieţi la centrul „The Spring”. Victime ale violenţei domestice, cu o stimă de sine scăzută fiind supuse unei terori intense, ele au găsit un sanctuar în care încearcă să-şi depăşeaşcă durerea fizică şi durerea emoţională. Prin urmărirea interviurilor, a şedinţelor individuale de consiliere, a terapiei de grup, a instruirii pentru gestiunea furiei, suntem martori la felul în care aceste femei îşi recuperează vieţile prin analizarea situaţiei lor şi prin schimbarea atitudinii faţă de aşa-zişii iubiţi. Pentru ele, centrul este o oază de înţelegere şi încredere în care pot să renunţe la bagajul emoţional şi să găsească o semnificaţie pentru toate rănile şi cicatricele. Nu există nici o scenă violentă pe ecran, însă violenţa este prezentă în întreg filmul, simţită prin relatările victimelor despre abuzuri. Ceea ce învaţă aceste femei la centru este un suflu de aer proaspăt, deşi firul narativ se întoarce la punctul de plecare. „Cele mai puternice momente se pot ridica pe neaşteptate şi se pot sparge peste tine, apoi se retrag cu o viteză aproape înfricoşătoare. Ele surprind spectatorul deoarece îi surprind pe oamenii de pe ecran.” –David Edelstein, The New York Times ...

DOMESTIC VIOLENCE 2 este filmat în tribunalele de acuzare şi intervenţie în cazul delictelor din districtul Hillsborough, Tampa, Florida. Tribunalele se confruntă cu probleme precum angajamentele de cauţiune, eliberări în timpul procesului penal, contextul specific al intervenţiilor prin care se reglementează data şi locul vizitelor parentale, ordine de restricţie, legătura cu copiii, pensiile alimentare şi deciziile Curţii privind vinovăţia şi pedepsele aplicate. Judecătorii şi avocaţii adresează întrebări care dau în vileag poveştile relaţiilor de cuplu şi forma specifică de violenţă din cadrul acestora. (Zipporah Films) Violenţă Domestică 2 ne pune faţă în faţă cu implicaţiile juridice ale acestei chestiuni, care pare să fi devenit teribil de comună. Filmat în tribunalele din districtul Hillsborough, Tampa, Florida, prin acest film suntem martori la felul în care legea pentru violenţă domestică se aplică după ce judecătorii ascultă depoziţiile. Reacţiile lor evoluează îndeosebi în direcţia deciziei de a despărţi cuplurile, de obicei spre binele copiilor şi adesea ciocnindu-se cu dorinţa cuplurilor de a rămâne împreună. Sarcina dificilă a judecătorilor este să vină cu soluţii rapide la probleme care au apărut cu ani în urmă, lăsând o amprentă în structura cuplurilor, atât de adâncă, încât nu o pot şterge punând pur şi simplu capăt relaţiei lor. În vreme ce judecătorii trebuie să ia decizii privind ordine de restricţie, dreptul de vizită, pensia alimentară şi pedepse, aceştia adresează întrebări care dezvăluie poveştile legăturilor de cuplu şi forma precisă de violenţă care a avut loc în cupluri. „În DOMESTIC VIOLENCE 2, un judecător […] încheie cazul dând un ordin prin care i se interzice unui cuplu să păstreze legătura. „Va fi dificil”, spune bărbatul, „pentru că noi doi ne vom întâlni.”” –Sam Adams, Philadelphia City Paper ...

O viață sălbatică ilustrează perfect capacitatea documentarului de a dezvălui lumi necunoscute și vieți neobișnuite ale oamenilor obișnuiți. Wilder Ferreira are 12 ani, locuiește în Cape Town în Arica de Sud, împreună cu părinții și cei doi frați mai mari. Numele lui (Wilder înseamnă sălbatic, nestăpânit), îl caracterizează pe deplin. Vorbește engleză, suedeză (mama luiu e din Suedia) și limba afrikaans. Iubește animalele și merge în safari pentru a le oberva în sălbăticie. Face scufundări, surfing și skating. Dar cea mai importantă preocupare a familiei sunt rechinii și protejarea lor. Wilder a fost crescut să respecte rechinii și nu i se pare neobișnuit să înoate alături de ei. La fel cum nu i se pare neobișnuit nimic din stilul de viață al familiei Ferreira. ...

Documentarul Yangka în Țara Fericirii prilejuiește o incursiune într-o țară exotică și îndepărtată, din perspectiva unui băiat de 13 ani. Când Yangka ţine în mână vopseaua și pensula, el uită de lumea din jur. În aceste momente, vede doar măştile de lemn de pe masă, pe care le însufleţeşte cu fiecare mişcare a pensulei. Yangka locuiește în internatul școlii de pictură Choki, situată la 20 de kilometri de Thimphu, capitala Regatului Bhutan, situat în cei mai înalţi munţi din lume, Himalaya. Această țară mică are o ambiție națională mare, și anume fericirea tuturor cetățenilor săi. Pe parcursul documentarului, Yangka dezvăluie ritmul vieții lui de zi cu zi de la școală, aspirațiile lui de a deveni maestru în pictura tradițională, bucuriile vacanței și emoțiile examenelor. Visul lui Yangka este să ajungă într-o zi să picteze măști pentru dansatorii de la celebrul Festival de dans din capitala țării, Thimphu. Cu această ambiție se prezintă la examenul de artă, în cadrul căruia candidații trebuie să creeze patru picturi, fiecare conținând câte un simbol norocos. Filmul îl însoțește și în acest moment important, de care depinde viitorul lui. ...