Europa din profil

Nordică, Estică, Centrală, Europa are multe “arome” şi totuşi pare că persistă ideea identității monolitice. Fie că suntem la volanul unui Fiat, Volkswagen sau unei Skoda, se perpetuează noţiunea că, până la urmă, cu toţii înaintăm pe acelaşi drum, deşi uneori ne mai ciondănim despre care maşină este mai bună. Pentru a cita din cultura pop, “in a family portrait we look pretty happy” (“părem destul de fericiţi în portretul de familie”).

Cu toate acestea, trebuie ţinut seama că în orice fotografie de grup există acei câțiva așezați în ultimul rând, care apar în imagine, dar nu sunt cu totul vizibili. Dincolo de retorica europenismului există un amestec eterogen al celor neconformi.

Programul "Europa din profil" este orientat tocmai către aceste personaje, prinse în conjuncturile politice și sociale ale vieții într-o epocă de tranziții. Scopul nu este de a victimiza sau glorifica, ci de a crea un spaţiu pe care personajele documentarelor să şi-l poată însuşi. În aceste filme, noțiunile tradiționale de timp par irelevante într-un spațiu al adaptării continue şi al mecanismelor de adaptare.

În "Gora", timpul este adesea măsurat în cântece populare melancolice care răsună peste Munții Shar, unde se află un sat îndepărtat și o minoritate slavă de religie musulmană. Filmul nu prezintă diferenţele ca ceva propriu Celuilalt, ci ca pe  variaţiuni ale aceleiaşi melodii, o frumuseţe manifestată în mod natural în rutina oamenilor și a comunității lor.

"The Side Street of Europe" măsoară timpul în kilometri traversaţi de la un oraș la altul de către actrița maghiară Zenobia, ce joacă pentru diaspora din România. Abordând tema identităţii şi a apartenenţei,  turneul ei nesfârşit devine o călătorie emblematică către a-și vedea recunoscute eforturile şi, în cele din urmă, sinele.

Etajele unei clădiri asemănătoare unei picturi cubiste, aflate în construcţie de 15 ani par cadrane de ceas în “Batusha’s House”. Extinzându-se neobosit și fără a urma vreun plan arhitectural ori urbanistic, acesta este un Xanadu al lui Kadri Batusha, imaginea în oglindă a propriei sale poveşti de viață complicate, de la începuturile sale într-un chioșc de kebab, până la exilul în Elveția și înrolarea în războiul din Bosnia. Mărturie nu doar a rezistenţei unui om ci şi a unui stat întreg (Kosovo), filmul dezvăluie o nevoie aproape compulsivă de a merge mai departe, a construi fără oprire, a-și delimita spațiul și a și-l însuși.

Subversiv prin umorul său sec, "Long Echo" colează portretele individuale ale cetățenilor într-un model mai larg de credințe, comportamente și mecanisme de adaptare. Filmul adoptă alternativa insiderului și cea a outsiderului, între afectivitate brută și observație ageră, între ecoul unui trecut comunist, al prezentului revoluționar și al viitorului orientat cu privirea către Vest. Ca atare, suntem prinși într-o stare de paralizie emoțională, o reflexie a paraliziei temporale și ideologice a orașului.

Cu percepție corporală, subiectivă a timpului și a spațiului, "All That Passes By Through a Window That Doesn’t Open” descrie suferința tăcută a unei nesfârșite stări de incertitudine. Entuziasmul promisiunilor pentru un viitor mai bun, datorat unui nou tren eurasiatic de mare viteză  contrastează cu realitatea dezolantă a oamenilor care lucrează sau așteaptă construcția acestei rute, oameni trăind o viață în tranzit și tranziție. Rutina lor zilnică are un dublu efect, de izolare și de generatoare a unui sentiment de camaraderie. În cele din urmă, este un joc al perspectivei, între a vedea și a fi văzut.

În mod similar, dacă este să păstrăm metafora înaintării pe acelaşi drum, trebuie negociată recunoașterea oamenilor ce se află într-un “unghi mort” din punct de vedere social şi cultural. Pentru a putea revendica spațiul, el trebuie oferit.

Se spune că "obiectele din oglindă pot fi mai aproape decât par". Simplul gest de a privi din profil face ca viziunea periferică să devină prim plan.

Text curatorial și prezentări filme de Diana Mereoiu