Centrul Astra Film
Ro / En

                         

Astra Film Festival

Astra Film Festival 2017

Europa din profil

Nordică, Estică, Centrală, Europa are multe “arome” ÅŸi totuÅŸi pare că persistă ideea identității monolitice. Fie că suntem la volanul unui Fiat, Volkswagen sau unei Skoda, se perpetuează noÅ£iunea că, până la urmă, cu toÅ£ii înaintăm pe acelaÅŸi drum, deÅŸi uneori ne mai ciondănim despre care maÅŸină este mai bună. Pentru a cita din cultura pop, “in a family portrait we look pretty happy” (“părem destul de fericiÅ£i în portretul de familie”).

Cu toate acestea, trebuie Å£inut seama că în orice fotografie de grup există acei câÈ›iva aÈ™ezaÈ›i în ultimul rând, care apar în imagine, dar nu sunt cu totul vizibili. Dincolo de retorica europenismului există un amestec eterogen al celor neconformi.

Programul "Europa din profil" este orientat tocmai către aceste personaje, prinse în conjuncturile politice È™i sociale ale vieÈ›ii într-o epocă de tranziÈ›ii. Scopul nu este de a victimiza sau glorifica, ci de a crea un spaÅ£iu pe care personajele documentarelor să ÅŸi-l poată însuÅŸi. În aceste filme, noÈ›iunile tradiÈ›ionale de timp par irelevante într-un spaÈ›iu al adaptării continue ÅŸi al mecanismelor de adaptare.

În "Gora", timpul este adesea măsurat în cântece populare melancolice care răsună peste MunÈ›ii Shar, unde se află un sat îndepărtat È™i o minoritate slavă de religie musulmană. Filmul nu prezintă diferenÅ£ele ca ceva propriu Celuilalt, ci ca pe  variaÅ£iuni ale aceleiaÅŸi melodii, o frumuseÅ£e manifestată în mod natural în rutina oamenilor È™i a comunității lor.

"The Side Street of Europe" măsoară timpul în kilometri traversaÅ£i de la un oraÈ™ la altul de către actriÈ›a maghiară Zenobia, ce joacă pentru diaspora din România. Abordând tema identităţii ÅŸi a apartenenÅ£ei,  turneul ei nesfârÅŸit devine o călătorie emblematică către a-È™i vedea recunoscute eforturile ÅŸi, în cele din urmă, sinele.

Etajele unei clădiri asemănătoare unei picturi cubiste, aflate în construcÅ£ie de 15 ani par cadrane de ceas în “Batusha’s House”. Extinzându-se neobosit È™i fără a urma vreun plan arhitectural ori urbanistic, acesta este un Xanadu al lui Kadri Batusha, imaginea în oglindă a propriei sale poveÅŸti de viață complicate, de la începuturile sale într-un chioÈ™c de kebab, până la exilul în ElveÈ›ia È™i înrolarea în războiul din Bosnia. Mărturie nu doar a rezistenÅ£ei unui om ci ÅŸi a unui stat întreg (Kosovo), filmul dezvăluie o nevoie aproape compulsivă de a merge mai departe, a construi fără oprire, a-È™i delimita spaÈ›iul È™i a È™i-l însuÈ™i.

Subversiv prin umorul său sec, "Long Echo" colează portretele individuale ale cetățenilor într-un model mai larg de credinÈ›e, comportamente È™i mecanisme de adaptare. Filmul adoptă alternativa insiderului È™i cea a outsiderului, între afectivitate brută È™i observaÈ›ie ageră, între ecoul unui trecut comunist, al prezentului revoluÈ›ionar È™i al viitorului orientat cu privirea către Vest. Ca atare, suntem prinÈ™i într-o stare de paralizie emoÈ›ională, o reflexie a paraliziei temporale È™i ideologice a oraÈ™ului.

Cu percepÈ›ie corporală, subiectivă a timpului È™i a spaÈ›iului, "All That Passes By Through a Window That Doesn’t Open” descrie suferinÈ›a tăcută a unei nesfârÈ™ite stări de incertitudine. Entuziasmul promisiunilor pentru un viitor mai bun, datorat unui nou tren eurasiatic de mare viteză  contrastează cu realitatea dezolantă a oamenilor care lucrează sau aÈ™teaptă construcÈ›ia acestei rute, oameni trăind o viață în tranzit È™i tranziÈ›ie. Rutina lor zilnică are un dublu efect, de izolare È™i de generatoare a unui sentiment de camaraderie. În cele din urmă, este un joc al perspectivei, între a vedea È™i a fi văzut.

În mod similar, dacă este să păstrăm metafora înaintării pe acelaÅŸi drum, trebuie negociată recunoaÈ™terea oamenilor ce se află într-un “unghi mort” din punct de vedere social ÅŸi cultural. Pentru a putea revendica spaÈ›iul, el trebuie oferit.

Se spune că "obiectele din oglindă pot fi mai aproape decât par". Simplul gest de a privi din profil face ca viziunea periferică să devină prim plan.

 

Text curatorial și prezentări filme de Diana Mereoiu