OUTSTANDOX

OUTSTANDOX grupează 8 filme care propun - fiecare din ele prin utilizarea într-o manieră excepțională a instrumentelor cinemaului documentar - investigarea ingredientelor și a experiențelor de viață care intră în modelarea compoziției noastre ca entități individuale și colective.

Documentarele-portret DON JUAN, THE DARK GENE și THE NEW MAN ridică toate, în chei stilistice diferite, întrebări existențiale cu privire la raportul dintre biologic și identitate, re-prezentând cu demnitate biografiile ieșite din comun a trei protagoniști care se luptă, într-o formă sau alta, cu marginalizarea.  La fel cum primele două filme ne provoacă să ne chestionăm prejudecățile pe care le-am putea avea în privința persoanelor afectate de tulburări psihice, ca autismul sau depresia, relativizând falsa graniță dintre constructe normative și alteritate, THE NEW MAN marșează, de asemenea, într-o direcție similară. Acesta tratează, printr-o lentilă universală, un tip de istorie personală pe care genul queer cinema de regulă o particulariează, și anume, schimbarea de gen și de identitate sexuală, integrând dificultățile de acceptare socială ale acestui „nou om” în imaginea mai largă a celor care încearcă să fie acceptați, în primul rând, de propria familie.

Tema reconcilierii cu trecutul și a felului în care acesta ne influențează înțelegerea prezentului constituie un liant al întregului program, după cum poate fi observat și în KEEP QUIET sau în DEPTH TWO, însă la o altă scală - cea a istoriei colective recente. Miza comună a acestor două filme se bazează, narativ, pe implicațiile umaniste ale confruntării dintre victime și agresori, explorând raportul dintre perdanții și falșii câștigători implicați în tragedii istorice precum Holocaustul sau epurările etice din Balcani din timpul războiului din Kosovo.

Terenul problemelor care țin de încălcarea și de apărarea drepturilor omului este disputat și de filme ca documentarul de tradiție ciné-verité EMPLOYMENT OFFICE sau de distopia poetică DEAD SLOW AHEAD. Ambele pornesc de la reglementarea raporturilor de muncă, fiecare din cele două speculând alegoric și cu subtilitate o stare curentă de scepticism social, la adresa a două sisteme diferite: modelul în colaps aș statului providențial respectiv soarta în derivă a capitalismului, înțeles ca mașinărie abrutizantă. În același timp, procesul de configurare și reconfigurare actuală a lumii globalizate are inevitabil consecințe asupra reprezentării acesteia de către comunități tradiționale, cândva izolate, cum ar fi cea de Maasai Ilparakuyo din Tanzania, a cărei transformare este urmărită de-a lungul timpului în documentarul antropologic CHANGA REVISITED. (Andreea Mihalcea)