În țara altuia

“A fost dificil de pitchuit filmul la festivaluri?” este întrebată într-un interviu regizoarea documentarului “The Art of Moving”, film despre un grup de video-activiști sirieni. “Da, unele festivaluri nu erau interesate, din moment ce sunt atât de multe filme din Siria sau care abordează tema refugiaților. Uneori nici măcar nu vor să vadă filmul pentru că piața este saturată.”

Ne aflam la mai mult de cinci ani de la izbucnirea uneia dintre cele mai grave crize umanitare din ultimele decenii. În acest timp, atitudinea Occidentului a trecut de la tăcere, la indignare şi la saturație. Puhoiul necontenit de știri despre această temă este doar unul dintre cele câteva puhoaie ce acaparează atenția publică. În eforturile de a ridica nivelul de conștientizare, s-a ajuns la o aparentă saturație. Saturație ce nu este, totuși, ireversibilă.

Pe acest “reversibil” se bazează şi programul “In Someone Else’s Country”, care caută o schimbare de perspectivă şi găsirea de expresii cinematografice a ceea ce este, în definitiv, aproape imposibil de exprimat: experiența personală a exilului.

De exemplu, experiența de a fi pornit pe un drum pe care nu știi cum şi dacă îl vei duce la bun sfârșit. “69 Minutes of 86 Days” adoptă perspectiva lui Lean, o fetiță de trei ani, prin care valul imigrărilor se dovedește o moștenire pentru generații viitoare.

Sau experiența de a înfrunta grupări teroriste prin activism jurnalistic, precum grupurile independente Daya Al-Taseh şi Raqqa is Being Slaughtered Silently. Protagoniști ai filmelor “The Art of Moving”, respectiv “City of Ghosts”, aceștia demontează imaginea stereotipă a refugiatului, adesea perceput ca fiind neajutorat, şi evidențiază anduranța individuală în faţa atrocităților.

Sau experiența de a ajunge în cele din urmă într-o altă ţară, în aparentă siguranță, precum în “Taste of Cement”. Atunci când fiecare lovitură de ciocan răsună ca un foc tras dintr-un tanc, fiecare nou strat de ciment se aseamănă valurilor mării și fiecare tunet e un ropot de mitralieră, războiul devine o experiență nemărginită, ce se infiltrează permanent în psihic.

În același timp, criza umanitară din Siria este o ocazie de a privi mai atent modul în care gândim despre şi tratăm imigranții şi solicitanții de azil în general. Axat pe povestea a două familii albaneze ce caută azil în Germania, “Deportation Class” observă cum schimbarea termenilor juridici declanşează permutări sociale, blocând familii întregi într-o zonă crepusculară a justiţiei.

Atent în a nu emite judecați facile, “In Someone Else’s Country” problematizează zona gri a moralității şi justiției în relație cu Celălalt, observând negocierile zilnice dintre militar şi social, dintre juridic şi uman.

Text curatorial și prezentări filme de Diana Mereoiu