LiterNet / 17 octombrie 2013
Evrei de vânzare la Astra Film, 2013
http://agenda.liternet.ro/articol/17384/Andrei-Sendrea/Evrei-de-vanzare-la-Astra-Film-2013.html
Andrei Şendrea 17 octombrie 2013
Filmul lui Radu Gabrea, Evrei de vânzare (2013), investighează modul în care a avut loc exodul populaţiei evreieşti din România în timpul regimului comunist. Începând cu 1948 şi până în anii '80, de la Gheorghiu Dej la Nicolae Ceauşescu, evreii care supravieţuiesc Celui De-al Doilea Război Mondial sunt vânduţi (în sensul cel mai strict al cuvântului) statului Israel care avea nevoie de o populare masivă.
Ca structură, filmul e de fapt adaptarea vizuală a unei investigaţii foarte bine documentate, în care interviuri cu diferite persoane implicate în subiect (jurnalişti, istorici, evrei tranzacţionaţi) sunt intercalate pentru a construi un puzzle al cărui principal criteriu de ordonare îl constituie cronologia. Informaţiile prezentate de una dintre aceste persoane (chiar personalităţi, printre ele istoricii Radu Ioanid şi Marius Oprea şi fostul ofiţer DIE, Liviu Turcu) converg cu ale altui intervievat într-un punct anume (de obicei un an important, un act al statului, sau un nou personaj care se interpune în tranzacţie) şi ştafeta este preluată de cel din urmă. Din punct de vedere al informaţiei, al valorii documentare, această abordare asigură o pluraritate de perspective asupra subiectului. Din punct de vedere cinematografic, al formei pusă în slujba ideii, Radu Gabrea foloseşte această structură ca pe o metodă la îndemână (simplă, dar nu simplistă) de a evita să plictisească spectatorul.
În acelaşi timp regizorul speculează informaţiile şi le oferă în mod abil un concept umbrelă, umorul. E calitatea principală a filmului, că reuşeşte să creeze emoţie prin prezentarea informaţiei într-o cheie umoristă, fără ca această manipulare să altereze valoarea de adevăr a informaţiei. Singurul evreu vândut care este intervievat îşi spune povestea cu foarte mult umor. Este evident o intervenţie auctorială, regizorul ar fi putut alege o victimă (în acelaşi timp un câştigător, pentru că toţi îşi doreau să plece) mai puţin dispusă spre umor, sau poate că a eliminat la montaj pasaje mai sumbre. Însă, detaliile aranjate sub oricare altă formă, rămân terifiante: omul este concediat pe motiv etnic, împiedicat să profeseze (din neurochirurg ajunge vânzător la talcioc), extorcat de securişti, îşi pierde casa şi toate bunurile prin plecarea din ţară şi e terorizat de posibilitatea ca plecarea să nu se mai întâmple.
Filmul nu e o comedie, vânzarea evreilor este o dramă pentru cei care au plecat, cei care au rămas şi, aşa cum spunea Radu Ioanid, "o pată pe obrazul României", şi asta reiese foarte clar din acest film. În acelaşi timp, filmul are multe momente de umor şi asta e o direcţie regizorală clar asumată, poate doar cu acest scop în minte, poate cu un scop ultim mai nobil, acela de a favoriza acceptarea unei bucăţi de istorie ruşinoasă. O abordare mai dură ar putea genera fie agresivitate şi negare, fie o tendinţă de a pune totul pe seama securiştilor şi a comuniştilor.
Lucrurile sunt însă mult mai nuanţate şi filmul reuşeşte să surprindă bine această problemă. De la un punct încolo, Ceauşescu şi ofiţerii din Securitate par să fie beneficiarii direcţi ai plăţilor (de amintit episodul ilar în care ofiţerul DIE pierde valiza cu un milion de dolari înmânată de un ofiţer israelian pe aeroportul din Zurich). În primii ani însă, principalul beneficiar al vânzării este chiar România, nu doar bani, ci şi tehnologie sau chiar influenţă politică. Banii obţinuţi pe evrei ajung în economia românească (investiţii străine directe, în ultimă instanţă), ne mai vorbind de cei care sunt instalaţi în locuinţele evreilor plecaţi. Este o vină care se transmite difuz şi pervers: cetăţenii români şi România ca stat, au tras beneficii de pe urma unui comerţ cu oameni.
TRAILER - Jews for Sale - AFF 2013