Centrul Astra Film
Ro / En

                         

Astra Film Festival

KamiKaze.ro / 23 octombrie 2012

psd ameninta cu dezmembrarea romaniei

http://www.kmkz.ro/opinii/editorial/psd-ameninta-cu-dezmembrarea-romaniei/

Home   Opinii   Editorial     23 octombrie 2012      Mircea Toma

Mi-am petrecut săptămâna trecută la Sibiu, la a 12-a ediție a Astra Film, festivalul internațional de film documentar. După atâția ani, era normal ca acolo, în inima românismului, să se nască un popor nou – ecranomanii. Poporul ăsta, multietnic, concentrat în trei săli și un hol mare din Casa de Cultură a Sibiului, este un popor trădător al marilor valori la care se închină țările de proveniență. Cinici ai cunoașterii, fanii documentarului de antropologie nu dau doi bani pe sentimente sfinte cum ar fi dragostea de patrie, credința în divinități sau în zeități politice. A, asta atât timp cât sentimentele cu pricina nu devin ele însele subiecte de explorare cu o cameră de luat vederi afurisit de insistentă. A fost, ca să mă înțelegeți, o evadare dintr-o realitate distorsionată de pasiuni politice într-una în care Polul Nord e la nord, iar oamenii și-au recâștigat valoarea lor intrinsecă.

Lovitura dacică. În atmosfera pe care vi-o descrisei s-a petrecut o breșă interesantă. Organizatorii au descoperit – la timp – că anul acesta au fost terminate trei filme care au, tustrele, ca subiect Dacia. O coincidență care i-a convins să dedice o secțiune celor trei produse. Iar proiecția filmelor a fost urmată de o dezbatere cu public la care au participat autorii celor trei documentare și un moderator. Îmi voi cere scuze dacă am să abandonez doi dintre realizatori pentru a ne putea concentra asupra pericolelor care amenință România. Filmul realizat de scriitorul Daniel Roxin, Dacii – adevăruri tulburătoare, și-a confirmat avertismentul din titlu și a tulburat zdravăn audiența.

Este posibil ca voi să fiți dintre cei aproape un milion de utilizatori care ați văzut deja filmul pe YouTube. Eu nu știam nimic despre adevărurile tulburătoare, așa că m-am tulburat la fața locului. Filmul crește ca un vlăstar armonios din trunchiul protocronismului, continuând teza formulată de Napoleon Săvescu: „Noi nu suntem urmașii Romei“. Noutatea, pentru mine, a fost apariția în colajul de date lingvistice și istorice a unor cercetări de paleobiologie conform cărora bucureștenii și ploieștenii seamănă mai mult cu grecii și bulgarii decât cu italienii.

Filmul este o colecție de mărturii, în fața noastră succedându-se mai mulți deținători de adevăruri pe care ei ni le spun, iar noi le credem. Nucleul dur al specialiștilor în tracomanie este format din redutabili militari în rezervă: generalul în rezervă Mircea Chelaru (fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române), profesorul doctor Mihai Popescu (Biblioteca Militară Națională), Nicolae Spiroiu, fost ministru al Apărării.

România ocupă Italia. Așa cum arată azi, detașamentul tracomanilor are toate datele pentru a reașeza istoria la locul ei. Nu putem rămâne la nesfârșit condamnați la identitatea de urmași. Roma trebuie să plătească milenara uzurpare de titlu, așa că e vremea ca Italia să fie, în sfârșit, pusă la punct de românii cu sânge de trac. Și dacă de bunăvoie nu se va putea, atunci e bine să se știe că avem la dispoziție iscusința militară a generalului Chelaru.

„Credeți că dacii se trag din maimuță?“ a fost o întrebare adresată din sală realizatorului Daniel Roxin. A refuzat să răspundă unei ironii, ceea ce este o dovadă surprinzătoare de bun-simț. Ceea ce m-a tulburat, însă, a fost tumultul de furie al unei consistente părți a publicului: era plin de traci în sală. Veniseră special pentru a-și consuma credința în traci. Ar fi de râs sau, dacă ești antropolog, de explorat. Dar, ca trăitor în România, m-a trecut fiorul cel rece. Politic, teoriile protocroniste au fost valorificate de legionari și, apoi, de Ceaușescu.

Votați cu tracii, dacii mei! Patologia protocronistă este, poate, cel mai vesel simptom al unei boli, din păcate, periculoase: populismul. Se apropie luna noiembrie, partidele care se vor lansa în cursă și-au epuizat proiectele: nimeni nu mai are ce să promită, toți și-au vândut de mai multe ori gogoșile electorale și se vor feri ca de dracu’ să le amintească alegătorilor că i-au mințit. Pe ultima sută, până și Dan Diaconescu a reușit să promită ceva gogonat rău. În asemenea situații, politicienii recurg la moneda neperisabilă a populismului naționalist. Dan Șova a scăpat o negare a Holocaustului și a devenit ministru (ah, mă roagă să menționez că și-a cerut scuze, deci luați act). Bogdan Iancu a prins o propoziție a unui ungur și a ieșit, în vară, cu un comunicat foarte popular: „Ungaria își dezvăluie planurile pentru România: revizuirea granițelor și ruperea Transilvaniei de țară“ (până și reprezentantul partidului naționalist extremist din Ungaria Jobbik a declarat – cu regret – că revizuirea granițelor în actuala Europă nu mai este o țintă realistă). Bogdan Iancu este prim-vicepreședinte al PSD. Pericolele abia au început să amenințe țărișoara. Fiți vigilenți!