Dilema Veche / 25 octombrie 2013

Puterea documentarului – după Astra Film Festival 2013

http://dilemaveche.ro/sectiune/zi-cultura/articol/puterea-documentarului-astra-film-festival-2013

Festivalul de film documentar de la Sibiu s-a încheiat de curînd. La ediţia aniversară de 20 de ani de Astra Film Festival au fost filme din peste 70 de ţări, premiere internaţionale, dezbateri şi conferinţe susţinute de regizori români şi străini. Am avut parte de experienţa unui festival profesionist şi prietenos, şi i-am înţeles pe prietenii de-o viaţă ai festivalului, pe cei care cred în puterea necondiţionată a documentarului.

● Patricia MIHAIL

Am făcut cunoştinţă cu festivalul abia în toamna lui 2012, însă Astra Film Festival şi după 20 de ani îşi păstrează atmosfera prietenoasă şi deschisă, îşi primeşte cu bucurie oaspeţii vechi şi noi deopotrivă, fiind un prilej de întîlniri şi reîntîlniri cu prieteni, artişti, personaje, regizori, filme.

Dincolo de documentarele care mi-au rămas la suflet – printre care Café-Finovo (r. Lefteris Fylaktos), despre prima cafenea din Germania aflată într-un cimitir; My German Children/Copiii mei germani (r. Tom Pauer), povestea călătoriei lui Tom, născută şi crescută în Israel, din tată evreu şi mamă de origine germană, şi a celor doi copii ai săi, aflaţi în căutarea identităţii; La maison de la radio/Casa radio (r. Nicolas Philibert), care ne poartă pe coridoarele, prin birourile şi în camerele de emisie ale postului naţional Radio France –, festivalul a însemnat pentru mine o colecţie de momente mici, dar semnificative.

Cum a fost dimineaţa, la hotel, cînd, la micul dejun, am stat la masă cu regizoarea Laura Căpăţână Juller, astfel că am putut să-i spun cît de mult mi-a plăcut documentarul ei Aici... adică acolo, care fusese în competiţie la festival în 2012. Sau seara ploioasă cînd am împărţit un taxi cu Luiza şi am dat peste unul dintre cei mai volubili taximetrişti, care ne-a povestit însufleţit că tocmai văzuse Google and the World Brain/Google şi creierul mondial (r. Ben Lewis) şi că abia aşteaptă să mai ajungă şi la alte filme proiectate în cele trei săli ale Casei de Cultură a Sindicatelor. Sau cînd, în timpul sesiunii de întrebări şi răspunsuri după filmul Drill Baby Drill/Blestemul gazelor de şist (r. Lech Kowalski), am aflat că la Pungeşti şi la Bucureşti, oamenii ieşiseră în stradă, protestînd împotriva exploatării gazelor de şist. Sau momentul în care, la proiecţia de la The Venice Syndrome/Sindromul Veneţia (r. Andreas Pichler), poveştile adevăraţilor veneţieni şi ale problemelor cu care se confruntă, fiind nevoiţi să se gîndească la părăsirea oraşului, mi-au adus aminte de La ultima calle/Ultima stradă (r. Marina Monsonis, Rasmus Sievers) din 2012, în care locuitorii din La Barceloneta luptau pentru păstrarea farmecului autentic al locului.

După 23 de filme vizionate în mai puţin de patru zile, am părăsit Sibiul cu dorinţa de a intra din nou, cît mai curînd, în sala de cinema. Şi de a face cumva să văd cît mai degrabă Matthew’s Laws/ Regulile lui Matthijs (r. Marc Schmidt), marele cîştigător al Astra Film Festival 2013.