Film Presentation:
Apa, metafora centrală în Nasturele de Sidef, reprezintă portalul către istoria şi cultura chiliană. Patricio Guzmán explorează semnificaţia apei ca fiind un curs de amintiri din istorie şi reflecţii poetice, redate printr-o clarviziune cinematografică. Membrii câtorva „triburi de apă”, decimate de colonizarea europeană, au supravieţuit pentru a-şi păstra limba şi obiceiurile străvechi. Genocidul lor este juxtapus de tragedia mai recentă a dictaturii lui Pinochet din anii ’70, când mii de prizonieri politici au fost ucişi, iar multe dintre cadavrele lor au fost aruncate în mare. Folosindu-se de relatări jurnalistice ale acestor crime, Guzmán împleteşte cu îndemânare mai multe tipuri de documentar: cel pitoresc, cel politic şi cel poetic, reieşind o non-ficţiune mai meditativă, eseistică. Portrete ale popoarelor băştinaşe cu măşti şi cu trupurile pictate în modele elaborate ne sporesc capacitatea de a recunoaşte omenescul. Un documentar care transcende timpul, Nasturele de Sidef este o poartă vie, essenţială către înţelegerea moştenirii unei naţiuni, dar şi a artei filmelor de non-ficţiune. „Intuiţia extraordinară a regizorului privind sincronia istoriei, a geografiei şi a universului fizic – o relaţie misterioasă care nu are nimic de-a face cu cauza şi efectul – este cea care le dă acestui film şi celui precedent o putere incontestabilă.” – Deborah Young, Hollywood Reporter