Film Presentation:
Încă de la primul cadru, e evident că avem în fața ochilor un document unic despe starea de spirit a națiunii la scurt timp după revoluția din 1989. Filmul surprinde (pe casete VHS) situația din București, cu protestele spontane zilnice ale oamenilor îngrijorați de ușurința cu care noii lideri se instalaseră la conducerea țării. Cu nemărginită răbdare, uneori cu umor dar niciodată intruzivă, camera lui Calciu observă strada și pe oamenii angajați în aprige dispute politice. Contextul istoric e trasat de liderii politici, de jurnaliști și de alegerile organizate în mare grabă. Alegerile propriu-zise sunt redate prin imaginile filmate la o circumscripție electorală aglomerată și cu secvențe de la conferința de presă susținută de niște observatori internaționali șocați de numărul mare de 'nereguli' la care fuseseră martori. "A fost cea mai captivantă filmare pe care am făcut-o vreodată şi cel mai bun training la care poate visa un regizor de documentar observaţional. Era prima oară când puneam mâna pe o cameră, iar unele dintre imaginile din film sunt practic realizate în prima mea zi de filmare. Ceea ce se petrecea pe stradă era atât de fascinant, de plin de tensiune, încât n-am avut prea mult timp să mă gândesc la ce făceam [...] Sub comunism nu existase niciun fel de tradiţie în documentar - cu atâtmai puţin în documentarul observaţional, aşa că genul nu e prea apreciat de public nici măcar acum, cu excepţia generaţiei mai tinere. În ultimii 20 de ani s-a făcut atâta caz de revoluţie [...], încât românii au ajuns la saturaţie. [...] Situaţia economică şi politică din România de azi fiind o consecinţă a ceea ce se poate vedea în film, mi-e teamă că sunt destui care nu vor dori să se recunoască în personajele de pe stradă din acele zile." (Laurenţiu Calciu, intervievat de Nicolas Feodoroff la FID Marseille 2010)