Film Presentation:
Prin cadre statice emanând un aer sinistru și concentrându-se pe umbre ce pulsează și a căror sursă filmul decide să nu o divulge, ci doar să o sugereze, Ocean Hill Drive abordează un fenomen foarte puțin cunoscut numit “shadowflicker’, care are loc în suburbiile orașului Boston. Imagini cu restaurante și locuințe goale, sugerând o atmosferă de calm, sunt întrerupte de scurte umbre recurente, abia perceptibile și totuși neliniștitoare. Sentimentul de amenințare instilat de imagini este potențat de o voce feminină care compilează interviuri cu locuitorii acestui spațiu, din care umanul este absent. Auzim povești ale unor oameni înfricoșați să constate că locuiesc într-un mediu devenit brusc ostil. Ocean Hill Drive poate fi simultan o reușită poveste de groază, o glumă cinematografică (nu ar fi totuși posibil ca ceea ce vedem să fie un efect special?) și un documentar despre o centrală electroeoliană amplasată greșit.