Ali, Mahmoud şi Mohamed sunt trei egipteni care au trăit în Italia fără documente timp de aproape un deceniu. Pe neaşteptate, o decizie a statului italian face ca cei trei să-şi poată legaliza statutul: deodată, viitorul are un alt aspect şi totul devine posibil. În timp ce îşi redescoperă visurile şi speranţele, Ali, Mahmoud şi Mohamed fac o călătorie la locul unde au pus prima oară piciorul în Italia, coborând din bărci după traversarea Mediteranei, pe când erau doar nişte adolescenţi. Filmul îi urmează în locurile emblematice ale trecutului, unde amintiriile se întreţes cu fantezii despre cum ar putea fi sau cum ar fi putut să fie posibila lor viaţă după acest nou început. ...

Josefa, Pepe, Carmen, Carmela, Manuel, Ángeles, Juan, Loli, Susana şi Pepita. Un portret colectiv al unei comunităţi sudate fără voia ei, din necesitate. Un grup de oameni aduşi împreună de sare, formaţi de timp şi ţinuţi laolaltă de nostalgie. Regizorul Cardozo Basteiro observă cu umor şi căldură viaţa cotidiană a acestor localnici vârstnici, a căror existenţă pare să se sincronizeze cu cea a minei, gazda lor permanentă. Peisajul cu geografia sa stearpă, surprinsă în cadre pătrate, este în acelaşi timp fundal şi personaj, un martor al interacţiunilor localnicilor pensionari. ...

În iarna lui 1991, o fetiţă de origine sârbă în vârstă de 12 ani a fost ucisă în Zagreb. 25 de ani mai târziu regizorul Oliver Frljić pune în scenă o piesă de teatru despre acest caz. Repetiţiile devin şedinţe de psihoterapie colectivă, iar Nina, o actriţă de 12 ani, este de părere că războiul nu s-a sfârşit niciodată. Srbenka este un film despre agresiunea infantilă îndreptată asupra copiilor de altă naţionalitate din Croaţia. Aflăm cum generaţia născută după război încearcă să facă faţă umbrelor întunecate ale istoriei. ...

Tatăl regizorului moare într-un spital din Serbia, unde s-a internat fără ştirea familiei. Şocat de decesul neaşteptat şi de bizara decizie a tatălui de a muri singur, fiul începe să cerceteze suvenirurile familiei pentru a pune laolaltă informaţii despre trecutul tatălui său. Este ca şi cum ar fi deschis cutia Pandorei. Mai întâi, fotografii uitate, scrisori şi filme de familie duc povestea într-o Iuguslavie idilică în anii '70. Pe măsură ce călătoria continuă prin istoria familiei, ea dezvăluie ororile războaielor recente şi indicii despre tragediile personale şi suferinţele pe care acestea le-au provocat. Într-un eseu intim şi profund, Keca examinează cum actul de a-ţi asuma responsabilitatea individuală pentru acţiunile din război te afectează pentru întreg restul vieţii. "Ce îl deosebeşte dpe Keca de generaţia postbelică a anilor '60, de generaţia post-Vietnam a anilor '80 şi poate de chiar generaţia sa post-sovietică este lipsa dorinţei de a acuza. Iată un regizor aflat în căutarea unui adevăr de care nu pare să fi fost conştient înainte de a-şi face filmul. Într-adevăr, Keca nu ţine să tragă concluzii din dezvăluirile uneori şocante ale celor pe care îi intervievează. Prin asta, filmul diferă de discursul culpabilizator al altor producţii ce explorează trecutul..." (East European Film Bulletin) ...

Luke are 12 ani şi este obsedat de univers şi de secretele sale. E fascinat de stele, legile naturii şi ale universului. Într-o noapte, se furişează în Muzeul Albert Einstein unde dă peste ALBYX3, un roboţel deştept şi ciudat care ştie totul Einstein şi teoriile lui. Luke este gata să descopere toate secretele gravitaţiei, iar ALBYX3 de-abia aşteaptă să le împărtăşească. ...

Bunica regizorului, încă în doliu după moartea soţului, o vorbitoare în numele morţilor profesionistă, nelipsită de la înmormântări încă din copilărie, şi un angajat la crematoriu contemplă complexitatea morţii în acest film despre viaţă şi neuitare, dar şi despre durere şi despărţire. Documentarul trece de la aspectul pragmatic al unei înmormântări la înţelepciunea amară izvorâtă din această experienţă şi nostalgia vremurilor demult apuse, într-un studiu ce se transformă pe nesimţite într-o perspectivă personală asupra vieţii şi a morţii. Regizorul foloseşte trei abordări diferite pentru cele trei personaje aflate în centrul atenţiei, într-un melanj de documentar participativ şi observaţional. ...

...

...

...

...

...

Cetatea Sibiului se află chiar în inima Transilvaniei. Filmul face o scurtă cronică a orașului de la începuturile sale până astăzi. Povestea înaintează prin secole, oprindu-se asupra unor momente de mare cumpănă, care au pus la încercare însăși existența orașului, sau, dimpotrivă, a unor perioade de înflorire, când Sibiul, din ce în ce mai puternic și prosper, își câștiga o poziție dominantă în regiune, devenind centrul comercial, religios, militar, administrativ și cultural al Transilvaniei. Cadrele aeriene ale munților care împrejmuiesc orașul, ale satelor pitorești din mărginime, ale bisericilor fortificate, unde se retrăgea tot satul în caz de atac, imagini cu străduțele cochete și pasajele misterioase din orașul de sus, cu acoperișurile cu guri de aerisire ca niște ochi care veghează, se combină perfect cu fragmente de muzică clasică și cu povestea narată a orașului și construiesc o experiență cinematografică remarcabilă, o metamorfoză audio-vizuală a Sibiului. Descoperiți istoria bogată, veche de nouă secole și plină de momente de suspans, a experienței urbane transilvănene numite Sibiu, cunoscut de-a lungul anilor ca Cibinium, Hermannstadt sau Nagyszeben. ...

O reprezentare inteligentă a neocolonialismului, "Sindromul Fitzcarraldo” este un documentar impresionant prin modul în care reuşeşte cu subtilitate şi exactitate să abordeze tema aproprierii culturale, facilitată de turism, globalizare şi nostalgia Occidentului pentru trecut. Jungla amazoniană luxuriantă şi tradiţiile sale sunt transformate în spectacol pentru vizitatorii care doresc o reconectare cu ceea ce ei consideră a fi o lume mai pură. Dacă la început pare că aparatul de filmat împarte cu lejeritate acelaşi spaţiu cu localnicii, glisând prin păduri şi de-a lungul râului, cadrele lungi dilatând timpul, prezenţa turiştilor schimbă subtil starea de spirit. Acum, aparatul devine un instrument de înregistrare al experienţelor occidentale. Un film care sugerează, dar nu enunţă în mod explicit, Fitzcarraldo Syndrome este o observaţie puternică şi inteligentă a modului în care felul nostru de a experimenta lumea a transformat cultura în ceva menit nu a fi trăit, ci însuşit. ...

O călătorie extrem de personală printre precepte ale Bisericii catolice, credinţe voodoo şi loteria naţională în căutarea cauzelor unei misterioase "boli a sufletului" de care suferă locuitorii insulei Haiti, paradisiaca "Perlă a Antilelor". The Sun Will Rise este un exemplu de utilizare a cinema-ului ca instrument de exorcizare în cadrul unui proces de vindecare. Autoarea dezvăluie cu mult curaj lucruri foarte personale - o confruntare a demonilor din propria familie. Filmul are o structură echilibrată între investigarea isotrică, socială şi antropologică a efectelor colonialismului asupra haitienilor şi analiza acestor efecte la scară mică, în propria familie a regizoarei. ...

Our Street este povestea unei familii de muncitori din oraşul polonez Lodz, care au trăit de generaţii pe aceeaşi stradă cu fabrica unde au lucrat. Pe vremuri, oraşul era supranumit "pământul făgăduinţei" şi "capitala textilă a Europei". După căderea comunismului, fabrica s-a închis, toţi cei din familie şi-au pierdut slujbele şi întreaga lume, aşa cum o cunoşteau, s-a prăbuşit. Odată cu apariţia unui investitor francez, care a iniţiat restaurarea clădirii fabricii şi transformarea ei în cel mai mare mall din Europa Centrală, membrii familiei Furmanczyks au devenit martori oculari ai istoriei, schimbarea Europei petrecându-se literalmente sub fereastra lor. Marcin Latallo le-a urmărit povestea timp de trei ani. În acest răstimp, Polonia a intrat în Uniunea Europeană. Pentru oamenii obişnuiţi precum familia Furmanczyks începea o nouă luptă pentru adaptarea la o lume în schimbare. "Pentru un proiect de lungă durată şi realizat cu pasiune, încărcat de personaje memorabile şi situaţii emblematice. Marcin Latallo înţreţese istoria unei familii cu cea a oraşului lor. Filmul urmăreşte suişurile şi coborâşurile vieţii lor cotidiene şi redă portretul unei dinastii muncitoreşti copleşite de fluxul istoriei." (motivaţia juriului Astra 2007 la înmânarea premiului Cel mai bun film european filmului Our Street) ...

---------- Film finalist în competiția pentru Premiul LUX 2018, prezentat de Biroul de Legătură al Parlamentului European în România, în cadrul Zilelor LUXFILM. -------- Rike are 40 de ani şi este un exemplu pentru modelul occidental de fericire şi succes: este educată, sigură pe ea şi hotărâtă. Rike face o pauză în cariera ei de medic de urgenţe pentru a-şi împlini un vis mai vechi, acela de a călători pe mare cu un velier. Într-o noapte, însă, destinul îi va bulversa întreaga existenţă: după o furtună violentă, Rike dă peste un vechi vas de pescuit cu peste 100 de migranţi gata să se înece la bord. Rike respectă legea maritimă şi contactează paza de coastă pentru ajutor. Dar când apelurile rămân fără răspuns, femeia trebuie să ia o decizie pe viaţă şi pe moarte. ...

...

...

...