În munţii Hengduan din vestul provinciei Yunnan din China, există un sat al elevilor, puţin cunoscut şi aproape inaccesibil celor din afară. Se numeşte Tian Deng şi este locul care adăposteşte singura şcoală dintr-o zonă care se întinde pe aproape 160 km2. Din cauza terenului accidentat şi a drumurilor periculoase, copiii din zonă nu pot veni la şcoală în fiecare zi. De aceea, singura soluţie este să locuiască chiar lîngă şcoală. În lipsa unor cămine şi a unei cantine, pe care şcoala nu-şi poate permite să le construiască şi să le întreţină, părinţii copiilor le-au construit mici adăposturi din lemn. Cu timpul, au apărut în jurul şcolii 80 de asemenea construcţii. Aici locuiesc peste 300 de elevi, între şase şi paisprezece ani. După ore, elevii de la Tian Deng trebuie să vadă de micile lor gospodării. Gătesc, spală rufe, fac focul, aduc apă, pentru că trebuie să-şi poarte singuri de grijă. Din ziua în care ajung în satul elevilor, aceşti copii poartă toată povara responsabilităţilor de adult. ...

Printr-o excelentă abordare antropologică, filmul spune povestea vieţii cotidiene a unei bătrâne, care trăieşte retrasă într-o gospodărie modestă în munte, departe de satul ei natal. Autorul urmăreşte subiectul cu multă sensibilitate, scoţând în evidenţă greutăţile pe care femeia le are de trecut singură în fiecare zi. Aspecte etnografice precum coptul pâinii, mulsul oilor sau clăditul căpiţelor, îşi găsesc locul în film fără ostentaţie si fără a întrerupe firul poveştii. Zilele si anotimpurile se scurg domol. Din când în când, apar, ca un contrapunct, veşti aduse din sat de fiul bătrânei. Prin intermediul cadrelor lungi şi al unui montaj inspirat, filmul vorbeşte despre singurătate, bătrâneţe şi puterea de a rezista. Într-un ritm lent şi captivant totodată, descoperim o lume total diferită de realitatea agitată din jurul nostru. ...

Un documentar despre o Şcoală din Atena, unde elevii provin din două comunităţi şi două culturi diferite. Mai mult de jumătate dintre ei sunt de etnie turcă, deci musulmani, într-un oraş dominat de greci ortodocşi. Într-un mediu ostil, încărcat de prejudecăţi sociale şi xenofobie, profesorii se străduiesc să asigure un climat de normalitate pentru copiii ambelor comunităţi. Documentarul urmăreşte viaţa din şcoală şi din cartierul atenian timp de un an, abordînd problematica integrării minorităţilor în societatea elenă. În Grecia, percepţia rasistă a majorităţii asupra celorlalte grupuri etnice, discriminarea minorităţilor şi dorinţa legitimă a acestora din urmă de a le fi respectată limba, cultura şi religia, precum şi sprijinul pe care statul şi societatea ar trebui să îl acorde în această direcţie, sunt probleme care au intrat de curînd în atenţia opiniei publice. Filmul examinează obstacolele pe care le întîmpină profesorii acestei şcoli, extinzînd analiza asupra importanţei gesturilor individuale în schimbarea atitudinilor rasiste şi în eliminarea stereotipiilor. ...

Apropierea anului 2000 generează o furtună de îngrijorare într-un sat din Papua Noua Guinee. Zvonurile despre o posibilă catastrofă în funcţionarea computerelor au ajuns şi aici, iar oamenii sunt îngrijoraţi pentru soarta banilor câştigaţi din vânzarea uleiului de palmier, pe care îi ţin la bancă. Un alt motiv de agitaţie e disputa religioasă dintre diferitele culte creştine, care încearcă să atragă cât mai mulţi credincioşi de partea lor. Angajaţi în discuţii aprinse cu argumente pro şi contra, sătenii neglijează ritualurile tradiţionale de celebrare a morţilor. În credinţa tradiţională, morţii au puterea de a-şi ajuta rudele în viaţă, care, la rândul lor, au obligaţia de a organiza ceremonii speciale pentru cinstirea celor plecaţi. În ultima vreme, ajutorul strămoşilor nu s-a mai făcut simţit, iar în sat apare bănuiala, că morţii au plecat, simţindu-se neglijaţi. Se crede chiar, că s-ar fi mutat într-o ţară bogată, poate chiar ţara de unde au venit albii care filmează, de teamă că omul alb din ţara lor i-ar putea pune la muncă. Analizând reacţiile oamenilor din sat, care oscilează între tradiţie şi modernitate, filmul abordează disputa foarte actuală, care opune identitatea globalizării. ...

Staroverii înseamnă în limba rusă “de credinţă veche”. Povestea ruşilor de rit vechi a început în sec. XVI, când Patriarhul Bisericii Ruse, sprijinit de tar, a impus reforme religioase în Rusia. Cei care n-au vrut să se supună, au fost persecutaţi cu brutalitate şi nevoiţi să caute adăpost în Siberia sau în ţări îndepărtate. Mulţi s-au refugiat în Europa, iar alţii au ajuns până în China, Japonia sau America. Comunitatea ruşilor de rit vechi stabiliţi în România este una dintre cele mai numeroase. Filmul este dedicat forţei extraordinare a acestei comunităţi, de a-şi păstra limba, obiceiurile şi religia, găsind în credinţa lor în Dumnezeu izvorul puterii de a rezista. ...