Călugăriţele din mănăstirile ortodoxe româneşti îşi spun una alteia „măicuţă”. Sunt femei care au renunţat la viaţa pământească cu toate capcanele ei, în favoarea căsătoriei cu Fiinţa eternă. „Doamne, Dumnezeul meu, în fiecare dimineaţă Te caut pe Tine. Foamea mea este pentru Tine, iar corpul şi sufletul meu, pentru Tine se înfioară...” Acest documentar este despre cea mai frumoasă dintre măicuţe şi despre nunta ei cu Dumnezeu. ...

Numit Sfântul de catre colegii sai de la Academia Teologica din Sibiu, considerat ctitor al Filocaliei românesti de catre parintele profesor Dumitru Staniloaie, care îl aprecia ca un fenomen unic al monahismului românesc, cautat si urmat de mii de mireni doritori a se împartasi din izvorul nesecat si senin al spiritualitatii sale, dar si pentru legendarele sale haruri de prooroc si tamaduitor, veritabil pictor de suflete dar si sensibil pictor de biserici, om de cultura si filosof al stiintelor si religiei, preotul Arsenie Boca, a fost asemenea sfântului Vasile, asa cum chiar el îl înfatiseaza în lucrarea sa de capatâi Cararea împaratiei: ucenic umblând linistit pe marea înfuriata, stâlp nemiscat de talazuri, om între oameni întarindu-si semenii în linistea cea mai presus de fire, neclintit în credinta ca tot Dumnezeu este la cârma lumii. O personalitate unica, ce atragea ca un magnet mii de oameni, din toate categoriile sociale, dar si permanenta suspiciune a autoritatilor vremii care nu puteau întelege de unde vine acea forta exceptionala de a-i face pe oameni sa se adune în jurul sau. ...

Filmul urmareste un an din viata familiei Albin, o familie de ciobani din Nordul Transilvania. Documentarul urmareste, în stil direct cinema, viata lor cotidiana si încercarile de a se adapta unei lumi noi, în care traditiile sunt înlocuite treptat de valori moderne. De la intrarea în UE, România, la fel ca celelalte tari ale Europei de Est, este supusa presiunilor vietii moderne, cu toate implicatiile lor în viata ciobanilor: comcurenta, tentatia de a pleca la munca în strainatate pentru salarii mai mari si marginalizarea produselor locale în favoarea productiei alimentare industriale. ...

Klamath River, râu care traverseaza statele Oregon si California, este unul dintre râurile cele mai populate cu somoni din SUA. Desi numarul lor a scazut în ultima suta de ani, pescuitul somonului ramâne si astazi resursa principala pentru belsugul si dezvoltarea economica a zonei. Filmul se îndreapta catre triburile indiene care locuiesc în acest ecosistem, dezvaluind semnificatia pe care ei o dau râului Klamath si modul cum înteleg ca, prin metode traditionale sau moderne, sa redea-i râului puterea, frumusetea si echilibrul. Desi focalizat pe râul Kalamath si pe triburile indiene Yurok, Hoopa si Karuk care traiesc în zona, mesajul filmului paote fi aplicat oricarui ecosistem fluvial din lume. Prin vocea indienilor din bazonul râului Klamath, acest documentar ne aminteste ca între sanatatea omului si sanatatea mediului exista o legatura organica. ...

Olga Nenya e mama socială a şaisprezece orfani, toţi negri, cu care trăieşte în Ucraina, o ţară unde 99,9% din populaţie e formată din albi, iar rasa e extraordinar de importantă. Vecinii rasişti şi atacurile skinheads-ilor îi ţin în gardă tot timpul. Olga e o mamă iubitoare, dar nu e Maica Tereza. Aduce mai degrabă cu un comandant de pluton. Unii copii sunt ascultători, alţii au învăţat să o manipuleze, iar unul singur o înfruntă. I se spune „dl. Preşedinte", pentru că are o inteligenţă ieşită din comun şi o eleganţă înnăscută. Copiilor le sunt familiare alte ţări, pentru că şi-au petrecut verile pe la diverse familii din Franţa sau Italia. Dar, de câte ori vreo familie occidentală vrea să adopte un copil de-al ei, Olga se opune, deşi ştie prea bine ce viitor îl aşteaptă în Ucraina pe un negru. Filmul e un portret multidimensional al unei familii, a ţării în care trăieşte familia şi a lumii din care ţara face parte. ...

În 2008, regizorul german Christoph Boekel se întoarce la Moscova pentru a-si termina filmul pe care l-a început în 1993. El urmareste sapte personaje care îi sunt de fapt prieteni sau rude. Filmul creioneaza mici portrete de familie, pornind de la povesti de dragoste, întretaieri de drumuri, întâlniri, despartiri, însa acesta e de fapt doar un pretext pentru a realiza o fresca a intelecualitatii moscovite, în contextul schimbarilor sociale, economice si politice din ultimii cincisprezece ani. Montajul alternativ pune fata în fata doua lumi: lumea de ieri si cea de azi, unde regasim aceiasi oameni ce fac parte din trei generatii diferite. Filmul este abordat dintr-un unghi personal, uneori sentimental, alteori contemplativ si construit din ipostaze, stari de fapt si marturisiri ale personajelor cu care autorul are o relatie speciala. Intermezzo-urile ilustrative cu orasul ne înfatiseaza treptat locuri în care, odata cu trecerea timpului, nu se mai regasesc detalii, ci numai amprente vagi ale unui spatiu aproape complet transformat unde structurile vechi par ca s-au volatilizat fara urma si un alt oras, cu totul nou, a rasarit ca din pamânt. ...

Sirene, tipete, hohote de râs, cântece, tocmeli: acestea sunt sunetele care bântuie camerele vechilor hoteluri uitate din centrul Los Angeles-ului. Locuitorii lor povestesc despre vieti traite la limita. Unii stau câteva luni, altii locuiesc aici de 40 de ani. Dupa cum spune Charlie, receptionerul de la Hotelul King Edward, "poti fi cine vrei, poti face ce vrei, nimeni nu da doi bani!" Ne aflam în cea mai notorie mahala americana, un skid row pe care veteranii lui l-au botezat Nickel. Autoarea filmului a locuit ea însasi timp de un an si jumatate într-un asemenea hotel, atunci când a facut filmarile. Rezultatul e un portret intim al oamenilor din aceasta mare comunitate invizibila. ...