În oraselul Brod din vestul Macedoniei, exista o veche biserica a Sfântului Nicolae (cunoscut si ca H'd'r baba). În aceeasi zi, aici vin, pe rând, ss se roage crestini-ortodocsi, urmasi de musulmani din ordinele Bektash, Halvet si Sunni. Cu totii sunt de acord ca biserica le apartine tuturor si ca o pot folosi în mod egal. Documentarul cu valente etnologice si cu un mesaj optimist universal ne propune un excelent model de convietuire, întelegere si toleranta între diverse grupuri etnice (macedoneni, albanezi, turci si romi) si religioase (crestini si musulmani). ...

Ce te faci daca esti un papusar australian irecuperabil îndragostit de o fata musulmana pakistaneza din Lahore? O ceri de sotie si speri sa-ti spuna imediat „da"? Lucrurile n-au fost atât de simple pentru Brian, care a întâlnit-o pe Amber la un spectacol de teatru de papusi într-un turneu în Pakistan si s-a îndragostit de ea la prima vedere. Amber era gata sa se casatoreasca cu Brian, dar familia ei n-a fost deloc impresionata de pretendent. Nu-l cunosteau, venea dintr-o tara straina si, mai ales, nu era musulman. Dar hotarârea lui Brian a fost de neclintit. Va face totul: se va converti la religia ei, va învata pasaje din Coran si, în cele din urma, va câstiga, poate, încrederea rudelor prin alianta .Filmul urmareste procesul transformarii lui într-un pretendent potrivit pentru Amber, cu speranta unui final fericit. ...

Într-o suburbie a Jakartei, capitala Indoneziei si totodata cea mai mare comunitate musulmana a lumii, trubadurul Angus reproduce atacul din 11 septembrie 2001 asupra Turnurilor Gemene din New York, în fata unui public de copii, folosind cutia unei jucarii pe post de World Trade Center si un peste ca avionul deturnat. „Tot ceea ce vedeti la televizor este o minciuna: în acest televizor din carton, oamenii sunt facuti din carne si oase" explica el publicului. În cautare de raspunsuri, Angus încearca sa-l întâlneasca pe teroristul Imam Samudra, organizatorul atacului cu bomba asupra unei discoteci din Bali, din anul 2002, chiar la el în celula, pentru a-l putea chestiona dupa bunul plac. Merge pâna într-acolo încât consulta un medium pentru a lua legatura cu unul dintre teroristii sinucigasi din timpul atacului, ca sa-l întrebe daca regreta ce a facut. Filmul documentar pune fata în fata realitatea cu scenele teatrale inspirate de actele de violenta care distrug tara si confuziile ce macina societatea indoneziana. ...

Vlado Sendrei, muzician si activist rom din Slovacia, organizeaza munca în slujba comunitatii din orasul sau, este cântaret si impresar al unui grup de muzica tiganeasca si, în calitate de fost jucator de fotbal, antreneaza echipa locala de tineret. El primeste invitatia de a participa, împreuna cu o echipa multietnica, la un turneu din Serbia, dedicat luptei împotriva rasismului. Unul dintre jucatorii selectionati este David, fiu al unui chitarist rom, care îsi amaneteaza instrumentul si bijuteriile din aur pentru a-i putea plati drumul si pantofii de sport. Bizara echipa (din care mai fac parte orfani si copii de la casa de corectie) porneste într-o calatorie care ar putea deveni pentru tinerii fotbalisti cea mai interesanta experienta a vietii lor, iar regizorul Jaro Vojtek îsi urmareste pretutindeni subiectii, interesat de cum se poate manifesta discriminarea rasiala si cum se poate lupta împotriva ei. ...

De cîtiva ani, trei copii trebuie sa traiasca fara mama lor, plecata la munca undeva în Occident, de vreme ce, în satul lor saracacios din Moldova, nu se întrevedea nicio sansa de a cîstiga destul pentru ca sa repare casa si sa poata trimite copiii la o scoala buna. La început fusese vorba de o absenta de doi ani, dar mama nu s-a întors nici dupa al treilea. Prin urmare, tatal, Costica, trebuie sa se ocupe de copii cît pentru ambii parinti: îi supravegheaza la lectii, îi tunde, le citeste povesti, îi pune la munca în modesta lor ferma si îi învata sa aiba grija de gospodarie. E nevoie de o întreaga strategie pentru a suplini absenta mamei. Transpusa într-un registru plin de duiosie si umor, povestea lui Costica si a copiilor lui se regaseste la multe familii din aceasta regiune. ...

Ada Kaleh, mica insula de pe Dunare care era o adevarata enclava a comunitatii turce din România, a disparut în anii 1970'. Lacul de acumulare al unui baraj a acoperit insula, iar locuitorii au fost stramutati. Acest film este prima transpunere în limbaj cinematografic a istoriei si povestilor insulei Ada Kaleh. Este rezultatul unei documentari amanuntite, în timpul careia autorul filmului a cercetat documente de arhiva si a cules amintirile fostilor locuitori ai insulei Ada Kaleh. Un documentar despre ceea ce înseamna „acasa" si „dor de casa". ...

Membrii familiei olandeze Oostveen traiesc pe o strada linistita si pasnica, în aceeasi casa în care au locuit în ultimii 40 de ani si în care spera sa ramâna mult timp de acum înainte. Capul familiei are 89 de ani, sotia sa e cu doi ani mai tânara, iar cuplul are patru fii. Cel mai mare dintre ei, Rinus, are 57 de ani, dar traieste înca alaturi de parinti. Zilele lor se desfasoara conform unor vechi rutine, iar membrii familiei, la bine si la rau, au grija de ei însisi si de ceilalti, multumindu-se cu ce au. Cuplul vârstnic si fiii îndeplinesc roluri bine determinate în gospodarie. În afara casei, purtarea lor urmeaza tipare de asemenea foarte stricte. Respectarea tuturor acestor reguli nescrise de comportament este foarte confortabila pentru familie. ...

Clasa întâi la scoala - anul când copilaria devine si frumoasa, si grea. Filmul îi urmareste pe patru copii din Germania, provenind din familii de nationalitati diferite. Laethicia, Sanita, Fuat si Bright au sapte ani si, pentru prima oara în viata lor, ies de sub aripa familiei si se confrunta cu lumea unde competitia si disciplina sunt reguli de baza. Obstacolele se ivesc de peste tot - din filele manualelor sau din înfruntarile cu colegii - iar bucuriile par sa existe doar în pauze si în vacante. Micutii sunt urmariti pas cu pas, la ore, când citesc, fac socoteli sau deseneaza, precum si la discutii si în recreatii. Rigorile scolii se dovedesc destul de dure pentru copiii care provin din familii de emigranti, iar micutii se simt în curând ca printi într-o cursa. Cine dintre ei va fi prezent, la începutul anului urmator, în fotografia cu elevii clasei a doua si cine va ramâne tot în clasa întâi? Un poem despre copilarie si marile lucruri mici care conteaz? ...

Studenicani este un sat de albanezi musulmani aflat la doar câtiva kilometri de capitala macedoneana Skopje, însa cei aproximativ 6.000 de locuitori ai sai (dintre care peste jumatate sunt copii) par a trai rupti de lume, în pofida accesului lor la televiziune. Casele sunt înconjurate de ziduri înalte, iar fetele si femeile nu au voie sa iasa neacoperite si neînsotite, neavând alta optiune decât sa se dedice muncilor casnice. O mama a cinci copii se roaga zilnic - acasa, deoarece femeile nu pot merge la moschee - pentru a-i feri de amenintarile violentei sau a drogurilor si ne ofera perspectiva ei conservatoare asupra existentei. Totusi, nu te pot izola la nesfârsit, iar cei mai tineri locuitori, care ne împartasesc aspiratiile si visele lor, sunt puternic influentati de modul de viata occidental, inclusiv în ceea ce priveste diviziunea traditionala a rolurilor în societate. ...

Antropologul ceh Tomas Ryska a petrecut cativa ani in muntii din Tailanda si Laos, integrandu-se in viata de zi cu zi a populatiei Akha. Incercand sa le inteleaga problemele, cercetatorul s-a apropiat foarte mult de membrii tribului, care au sfarsit prin a-l accepta ca unul de-al lor. Insa populatia Akha devine treptat victima a programelor de dezvoltare initiate de statele occidentale. Mizeria si lipsa de speranta sunt accentuate de pericole majore precum opiul (mii de persoane sunt executate fara proces in razboiul impotriva drogurilor) si malaria (la relocarea fortata in zonele mai joase, unul din cinci aborigeni cade victima acestei boli fatale). In plus, intentiile misionarilor cu copiii Akha nu sunt chiar crestinesti. Pentru aceasta populatie vitregita de soarta, „progresul" - asa cum il vad occidentalii - nu aduce decat durere si spaima. Bazat pe o investigatie cu concluzii cutremuratoare, filmul ne arata in adevarata lor lumina multi eroi civilizatori ai zilelor noastre. ...

Dan, un emigrant român, abia îsi mai duce zilele în Spania. Acasa, în satul lui, avea casa si sotie si lucra ca profesor de istorie si geografie. Dar banii abia îi ajungeau ca sa plateasca încalzirea. A plecat, ca multi altii, în Spania. A lucrat la negru, în constructii. Acum e pe drumuri, în Barcelona, doarme în boscheti sau în cutii de carton, se roaga la Dumnezeu si viseaza. Acasa nu se poate întoarce asa. Ce asteapta? Ianuarie 2009. Dupa ce România a intrat în Uniunea Europeana, în 2007, guvernul spaniol a luat o masura pentru a scadea valul de imigranti români: mii de români din cei care au venit sa lucreze în Spania nu au voie sa lucreze, ca angajati, pâna în ianuarie 2009. Dan asteapta sa se încheie aceasta perioada de tranzitie de doi ani, ca sa îsi gaseasca de lucru si sa îsi refaca viata. O poveste extrem de dura, spusa în soapta. O drama povestita într-un poem fara final, despre cautare, esec si credinta. ...

Filmul abordeaza problema copiilor abandonati sau agresati de propriii lor parinti, în Republica Moldova. O fetita îsi cânta singura cântece de leagan, un baiat povesteste cum a fost legat cu lantul de gât si batut de tata, o bunica îsi creste nepotii care îi spun „mama". Realizatorii documentarului amintesc de valorile cândva sacre, pretuite în popor, însa acum ignorate: sa cresti un copil, sa sapi o fântâna si sa ridici o casa. Copiii sunt abandonati, casele cândva frumoase sunt parasite si lasate în paragina, iar fântâna, ca simbol al suvoiului vietii, pare si ea lasata la voia întâmplarii, secata. O lume marcata de trecut si parca blestemata de prezent. A creste un copil, a sapa o fântâna si a ridica o casa par sa nu mai valoreze astazi nimic. ...

Scriitor si preot de nationalitate germana, Eginald Schlattner a cunoscut ororile comunismului. Arestat si torturat de Securitate în anii ‘50, a decis dupa luni de interogatorii sa dezvaluie informatii despre scriitori ostili regimului. Documentarul urmareste istoria acelor ani, cu precadere în privinta sasilor din Transilvania, istorie surprinsa de Schlattner în controversatul roman „Manusile rosii”. Filmul aduce în paralel cu marturisirile lui si opiniile altor prizonieri politici, declaratiile unor tortionari si documente. Acum preot pentru detinutii de limba germana si protestanti din închisorile din România, precum si pentru femeile de la Aiud, Schlattner asculta confesiuni teribile si binecuvânteaza o femeie care si-a omorât barbatul. Un valoros film-document, al carui motto ar putea fi cuvintele protagonistului principal: „Vina este greu de cuantificat”. Despre durere si ratacire, credinta si tradare - o contributie la peisajul unei istorii înca incomplet dezvaluite. ...