În 1993, în satul Hădăreni, un român a fost omorât de ţigani, pe când încerca să-şi apere tatăl în timpul unei dispute. Românii au reacţionat. Câţiva ţigani au fost linşaţi şi mai multe gospodării incendiate. După patru ani, procesul este pe cale să înceapă. Cei implicaţi dezvăluie în faţa camerei gânduri şi trăiri legate de momentele cumplite de atunci, care le-au schimbat cursul vieţii. ...

Titlul filmului înseamna „Hai,noroc!" în tiganeste si e un salut pe care îl folosesc tiganii gabori. La începutul filmului, Lali (tigan gabor) and Lóri (ungur), amândoi ardeleni, sunt în pana de bani si se hotarasc sa îsi caute norocul în Austria. Un road movie cu doi protagonisti pe care aceasta comedie neo-realista îi poarta pâna si în Egipt. ...

Little dancing-heroes from all over the world show us their music and folklore. Dancing is a vivid emblem of a country and a culture. In Europe, the USA, Africa, Asia and South America, melodies and the gestures that go with them are constantly present in daily life and in ceremonial occasions. The hero of each episode is a child dancer. We follow him in his daily activities, among them dance classes and rehearsals as well as preparing costumes. We also attend special events in the culture's folklore, as our escort performs in front of an audience. The child will then act as our guide in these typical festivals and ceremonial occasions. We will discover the “artists'” costumes, accessories, head-dresses and make-up. Beyond the folk element, each episode will focus on the story and the world of one child: his dreams, desires, artistic sensibility, and his first steps in what may, one day, become his profession. As music and dancing are wonderful direct ways of introducing children to different countries and cultures, this series uses dancing as a means of exploring a specific cultural universe. It provides young viewers with an informative way of better understanding other people, and respecting their cultures and differences. ...

Japan Kotone, eleven years old, gets out of school every day at four o’clock and goes home with her friends. Before doing their homework, the three girls like to go to a theme park but their merry-go-rounds are a bit shaky and Kotone prefers more calm activities. The parents of Kotone suggest she make a traditional wooden toy, a kite. But it is not easy for a young girl and she will need help. Kotone loves calligraphy. She learns to draw a kanji, a symbol or letter to write on the kite her parents have given her. Like many Japanese children, Kotone is also learning martial arts and after her class, she goes to a café to read mangas. Kotone is a very active little Japanese girl and one of her favorite pastimes is the piano. She plays very well even though she is worried about her exam at the end of the year. But her biggest worry at the moment is the kite. Kotone loves artistic activities. She wants to learn origami. A little paper-folding lesson will allow Kotone to offer her cousin a gift for the Shin shi gosan festival. This festival is also the time to try out her new kite. She hopes it will fly! ...

În limba cazacă, Jouldouz înseamnă „stea”. Este un nume predestinat pentru o fată care dorește să devină primă-dansatoare. Ea este studentă la școala de arte din Kazahstan. Jouldouz începe cu exerciții de dezamorțire a degetelor. Degetele joacă un rol important în dansurile tradiționale cazace, deoarece ele urmează mișcările corpului, completându-le și oferindu-le și mai multă grație. Bunica lui Jouldouz termină de brodat vesta. Costumul tradițional de dans cazac lasă mâinile dezgolite, pentru a oferi și mai multă grație. Jouldouz este acompaniată de treizeci de muzicieni și poartă un costum demn de o prințesă cazacă. Pasul devine mai rapid și începe să se învârtă. Asta e! Și-a câștigat rolul pentru turneu! ...

Arta favorită a lui Deniz este teatrul de umbre tradițional. Teatrul de marionete turcesc se numește Karagoz, care este și numele unui faimos personaj-păpușă. Timpul lui Deniz este împărțit între jocuri de table și plimbări cu bicicleta împreună cu tatăl lui, jocuri cu vecinul și fotbal cu vărul lui, așa că nu îi mai rămâne mult timp pentru marionete, dar el pune tot sufletul în această artă. Pentru a-i da idei, părinții lui l-au dus la un spectacol cu marionete. Karagoz, marioneta ironică și nerușinată, își face intrarea pe ritm de tamburină și cântece orientale. Deniz învață cum se pune în scenă un spectacol de marionete reușit. Datorită mamei lui, cunoaște întreg procedeul de fabricare a unei marionete. A sosit ziua cea mare! Toată familia lui Deniz s-a adunat acasă la bunica lui pentru a vedea spectacolul. Acum e rândul lui să mânuiască marionetele! ...

Un documentar plin de învăţăminte despre provocările monogamiei şi cele necesare unei relaţii bazate pe încredere. Interlocutori cu faţa ascunsă îşi dezvăluie cele mai intime experienţe despre sex, dragoste, minciună, căsătorie şi adulter, împărtăşind fără menajamente adevăruri despre încredere şi dorinţă. Încercarea regizoarei de a explora ce înseamnă să construieşti o relaţie, să fii dorit şi să obţii satisfacţie sexuală stă la baza propriei ei descoperiri de sine. Cercetându-şi trecutul şi confruntându-l o va conduce spre cel care-i va deveni iubit şi partener. ...

La începutul anilor 1950, numele unor partizani ca Pusztai, Jeges și Dézsi stârneau panică în vechile regiuni secuiești Trei scaune sau Plăiești. La origini, aceștia erau oameni simpli, de la țară, însă au fost numiți dezertori de către comuniști, iar mai târziu, când au început să opună rezistență și să se ascundă au fost stigmatizați ca bandiți și criminali. Documentarul oferă mărturii, fapte și povești despre acești tineri care au luptat cu armele în mâini împotriva instaurării regimului comunist și au încercat din răsputeri să împiedice răspândirea colectivizării și a ideilor socialiste. ...

Cum ar fi să nu ai voie să ieși din casă ani la rând, să trebuiască să ceri permisiunea ca să părăsești o anumită cameră, să nu ai voie să mergi la școală și să îți faci prieteni, să fii nevoit să dormi cu alți șase frați și cu mama pe o saltea? Cum ar fi să cunoști viața din afara apartamentului doar prin filmele pe care le vezi de pe casete video sau DVD-uri? Este greu de imaginat că poți trăi astfel timp de cincispreze ani, iar apoi să poți ieși în lume și trăi o viață normală, ca și când nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Pentru subiecții acestui film, aceasta este realitatea. Copiii au făcut școala acasă, cu mama lor și nu au nici un prieten, pentru că nu au ieșit niciodată din casă. Ei și-au petrecut toată viața privind filme, reconstituind secvențele și personajele favorite, cu costume și recuzită făcute chiar de ei. Când cel mai mare dintre băieți își face curaj să iasă din casă, el este urmat, treptat, de toți ceilalți și încep să ducă o viață normală. ...

Cum ar fi să nu ai voie să ieși din casă ani la rând, să trebuiască să ceri permisiunea ca să părăsești o anumită cameră, să nu ai voie să mergi la școală și să îți faci prieteni, să fii nevoit să dormi cu alți șase frați și cu mama pe o saltea? Cum ar fi să cunoști viața din afara apartamentului doar prin filmele pe care le vezi de pe casete video sau DVD-uri? Este greu de imaginat că poți trăi astfel timp de cincispreze ani, iar apoi să poți ieși în lume și trăi o viață normală, ca și când nimic din toate acestea nu s-ar fi întâmplat. Pentru subiecții acestui film, aceasta este realitatea. Copiii au făcut școala acasă, cu mama lor și nu au nici un prieten, pentru că nu au ieșit niciodată din casă. Ei și-au petrecut toată viața privind filme, reconstituind secvențele și personajele favorite, cu costume și recuzită făcute chiar de ei. Când cel mai mare dintre băieți își face curaj să iasă din casă, el este urmat, treptat, de toți ceilalți și încep să ducă o viață normală. ...

Povestea din acest documentar construit sub forma unui jurnal intim pendulează între familie, prietenie şi iubire. Autorul trăiește un moment bulversant, în urma căruia îți asumă cu hotărâre personalitatea, îi înfruntă pe membrii familiei sale care au păreri diferite despre viaţă şi devine liantul dintre persoanele dragi care, în afară de el, nu au nimic în comun unii cu alţii. Filmul se constituie într-o reflecţie pur personală asupra graniţelor dintre iubire şi sexualitate, a limitărilor religioase a şi a valorilor morale, într-o perpetuă căutare a libertăţii. ...

Care sunt originile vorbirii? Este posibil să găsim tot ceea ce căutăm pe Internet? Vom putea vreodată să comunicăm cu alte civilizații? Spectacolul conduce publicul prin secole de comunicare umană și povestește despre schimbările ce au avut loc în lume și viețile noastre. ...

Henry Fonda este probabil unul dintre cei mai importanți actori americani, un icon cultural cunoscut pentru roluri ca cel al președintelui Abraham Lincoln, al eroului de western Wyatt Earp sau al juratului nr. 8 în filme de John Ford, Sidney Lumet, Sergio Leone, Alfred Hitchcock și mulți alții. Debutul în cinema al istoricului de film și curatorului austriac Alexander Horwath, filmul este construit ca un eseu video monumental care folosește biografia și cariera prolifică a actorului Henry Fonda ca filtru de interpretare socio-politică a imaginarului colectiv din Statele Unite și a miturilor sale fondatoare, bazat pe istorie culturală, lectură simptomatică și o abordare speculativă. ...

Mark are 18 ani, Chiril abia a împlinit 20. Se cunosc doar de o lună, dar deja au devenit cei mai buni prieteni. Împreună aleargă după fete, dansează şi fac acrobaţii pe skateboard. Din când în când intră în bucluc: pentru ei o seară obişnuită înseamnă să danseze pe balustrada podului Krymsky, să se certe cu vreun taximetrist sau cu vreun tip în club şi apoi să facă scandal în locuri publice. Curând pleacă în vacanţă în Crimeea, iar aici lucrurile se complică. În timp ce Mark şi Chiril se provoacă reciproc să-şi depăşească limitele, călătoria va ajunge să le pună prietenia la grea încercare. ...

Filmul e inspirat din povestea vietii a doi dintre cei mai apropiati prieteni ai autorului din Tibet, Tinle si Norbou. Primul este yakpa (vacar) - un om de actiune, luptator, în cautare de provocari si în acelasi timp un lider. Norbou este lama si pictor - un om dedicat în întregime rugaciunii si artei. Când autorul l-a cunoscut, nu iesise niciodata din perimetrul manastirii. Ambii locuiesc în regiunea Dopo, una dintre cele mai înalte si izolate arii ale Nepalului din Himalaya. Dopo e o tara ascunsa care apara inima neatinsa a Tibetului, protejata politic si de conditiile naturale. Unirea destinelor celor doua personaje a fost inspiratia filmului. Tinle a devenit tatal lui Norbou. În ciuda diferentelor ideologice, moartea misterioasa a unui membru al familiei îi tine împreuna. Ei trebuie sa depaseasca, cu puteri supraomenesti, o situatie de care depinde destinul întregii vai. " A fost esential sa ramân sincer cu sursele mele. Scrierea povestii, alaturi de Olivier dazat a trebuit facuta în colaborare ci Tinle, Norbou si celelalte personaje din film. Prefer sa folosesc intentionat termenul "personaje" în loc de "actori", pentru ca acesti barbati si femei si-au jucat propriul rol în fata camerei de filmat, o experienta în premiera pentru cei mai multi dintre ei". ...

Revolutia hippy a produs valuri de migratii dinspre Europa catre India în anii 1960-1970. Tineri rebeli, satui de societatea capitalista, în cautarea unor valori spirituale care sa faca într-adevar parte din viata de zi cu zi, au plecat spre India. Pentru unii dintre ei, visul a fost scurt. Contactil cu realitatile Indiei i-a facut sa se întoarca repede acasa. Pentru altii însa, India a însemnat Paradisul, Si înca mai înseamna. ...

Hoda face parte din comunitatea creștinilor copți, cântă în cor și de 20 de ani frecventează un shelter pentru copii orfani pentru a petrece timp cu Mariam pe care o consideră fiica sa. Relația dintre cele două e capricioasă, Mariam care a devenit între timp femeie o vede pe Hoda mai mult ca pe o prietenă, în plus vrea să se mărite pentru a scăpa de constrângerile din shelter. O altă relație ratată este cea dintre Hoda și mama ei în vârstă de care are grijă. Alternând momente de cine-verite cu interviuri, filmul oferă o pespectivă asupra vieții femeilor din Egiptul de astăzi în care vina, complexele și frustrările se pasează emoțional de la o generație la alta. ...

Portretul celui mai bun director al Operei din Viena, Ioan Holender, nascut la Timisoara. Dupa ce a lucrat o vreme ca vatman, ajunge student al Universitatii din Timisoara, de unde este exmatriculat din motive politice în 1957. Emigreaza în Occident si devine una dintre cele mai importante personalitati din lumea spectacolului liric. Dupa patruzeci de ani, întoarcerea acasa înseamna revederea vechilor prieteni si a locurilor tineretii. Prin intermediul experientei sale personale, filmul analizeaza tipologia emigrantului din Est, cu nostalgiile si cu iluziile sale. ...

Homme Less este un documentar despre o parte a Visului American, ascunsă undeva în măruntaiele nevăzute ale societății. Viața protagonistului e o metaforă pentru lupta pentru supraviețuire a clasei mijlocii americane. În același timp, e un film despre relația dintre metropolă (New York) și unul dintre locuitorii săi (Mark). Din simplu decor, New York-ul devine un adversar care dictează cursul pe care viața lui Mark îl are de urmat. Relația dintre cei doi oscilează între plăcere și suferință, iubire și ură, succes și eșec. Metropola exercită o provocare permanentă, căreia Mark trebuie să-i facă față pentru a-i rămâne în grații, și o face cu o inegalabilă inventivitate și eleganță. ...

"Homo Sapiens" e un film despre finitudine și fragilitate, despre reminiscențele vieților noastre după ce vom fi dispărut din lumea vizibilă. Homo Sapiens însuși strălucește prin absență, ori mai ales prin construcțiile impresionante, dar stranii și irelevante până la urmă, apărând ca niște sculpturi suprarealiste misterioase, sau ca niște instalații gigantice făcute de niște ființe extraterestre. Documentarul lui Nikolaus Geyrhalter are o dimensiune ficțională prin proiecția sa distopică, amintind de arta eco-futuristă prin succesiunea unor cadre fabuloase ale unor locuri uitate, clădiri concepute și ridicate pentru ca mai apoi să fie lăsate în uitare, un spectacol a ceea ce o lume post-umană ar putea fi. „Pentru pura sa exaltare vizuală, acesta este cel mai extraordinar film din câte am văzut în acești ultimi ani”. (Peter Bradshaw, critic de film, The Guardian) ...

La aproape trei decenii de la dezmembrarea Uniunii Sovietice, simbolurile erei totalitare şi retorica liderului autoritar revin în atenţie. Este această revenire ajutată de faptul că suntem încă tributari spiritului servil al acelor vremuri? Regizorul Ivo Briedis şi jurnalista Rita Ruduša, amândoi născuţi în URSS, explorează fenomenul Homo Sovieticus şi încearcă să răspundă la întrebarea dacă predispoziţia şi atracţia către mentalitatea totalitară este specifică doar anumitor regiuni geografice. ...

O relatare amănunțită a primilor ani în care mișcările LGBT își făceau simțită prezența în țările fostului bloc sovietic, homo@lv ne poartă în anul 2005, în capitala letonă Riga, la prima paradă Pride: homosexuali, lesbiene și transsexuali au defilat pe străzile orașului sub privirile incredule ale locuitorilor. Organizatorii luaseră exemplul paradelor LGBT din orașele occidentale, fără a bănui că bunele lor intenții aveau să declanșeze un vârtej de evenimente greu de conceput, cu efecte pe termen lung asupra celor implicați: familii s-au destrămat, unii participanţi și-au pierdut slujbele, alții au căzut victime violențelor fizice și psihice, fiind acoperiţi cu excremente sau, după caz, apă sfinţită. Atingând cote uriașe, tensiunea creată avea să divizeze dramatic societatea letonă. Regizorul a petrecut cinci ani adunând material pentru film, ceea ce i-a permis să ofere o imagine complexă a evenimentelor, din perspectiva taberelor pro şi contra paradei. Homo@lv a fost proiectat la Astra Film Festival în 2011. Documentarul de lungmetraj al lui Kaspars Goba marchează un moment important în istoria festivalului, el deschizând dezbaterea despre drepturile persoanelor LGBT în Estul Europei. Dat fiind referendumul despre redefinirea familiei în Constituţie, nu este moment mai prielnic să ne reîntoarcem la acest comentariu complex despre problemele LGBT. ...

O relatare amănunțită a primilor ani în care mișcările LGBT își făceau simțită prezența în țările fostului bloc sovietic, homo@lv ne poartă în anul 2005, în capitala letonă Riga, la prima paradă Pride: homosexuali, lesbiene și transsexuali au defilat pe străzile orașului sub privirile incredule ale locuitorilor. Organizatorii luaseră exemplul paradelor LGBT din orașele occidentale, fără a bănui că bunele lor intenții aveau să declanșeze un vârtej de evenimente greu de conceput, cu efecte pe termen lung asupra celor implicați: familii s-au destrămat, unii participanţi și-au pierdut slujbele, alții au căzut victime violențelor fizice și psihice, fiind acoperiţi cu excremente sau, după caz, apă sfinţită. Atingând cote uriașe, tensiunea creată avea să divizeze dramatic societatea letonă. Regizorul a petrecut cinci ani adunând material pentru film, ceea ce i-a permis să ofere o imagine complexă a evenimentelor, din perspectiva taberelor pro şi contra paradei. Homo@lv a fost proiectat la Astra Film Festival în 2011. Documentarul de lungmetraj al lui Kaspars Goba marchează un moment important în istoria festivalului, el deschizând dezbaterea despre drepturile persoanelor LGBT în Estul Europei. Dat fiind referendumul despre redefinirea familiei în Constituţie, nu este moment mai prielnic să ne reîntoarcem la acest comentariu complex despre problemele LGBT. ...

Sunt cei care cunosc după acoperişuri toate clădirile din oraş. Sunt cei care găsesc uşa hornului în cele mai ascunse cotloane ale podurilor. Pe stradă, nu pot trece neobservaţi: toţi întorc capul după aceste apariţii cu joben. Hornarii sunt mândri de ceea ce fac. Meseria lor nu e la îndemâna oricui. Cei cu fobia înălţimii sunt excluşi. Mai e nevoie şi de alte calităţi, pe care nu le are toată lumea. Filmul urmăreşte rutina zilnică a hornarilor din Poznan şi superstiţiile legate de imaginea lor de aducători de noroc. Deşi hornarii par să aparţină altui secol, oamenii au în continuare nevoie de ei. ...

Sunt cei care cunosc după acoperişuri toate clădirile din oraş. Sunt cei care găsesc uşa hornului în cele mai ascunse cotloane ale podurilor. Pe stradă, nu pot trece neobservaţi: toţi întorc capul după aceste apariţii cu joben. Hornarii sunt mândri de ceea ce fac. Meseria lor nu e la îndemâna oricui. Cei cu fobia înălţimii sunt excluşi. Mai e nevoie şi de alte calităţi, pe care nu le are toată lumea. Filmul urmăreşte rutina zilnică a hornarilor din Poznan şi superstiţiile legate de imaginea lor de aducători de noroc. Deşi hornarii par să aparţină altui secol, oamenii au în continuare nevoie de ei. ...

În urma cu 25 de ani, la marginea unui oras de provincie din Bulgaria, se construia un bloc de locuinte ce urma sa apartina clasei muncitoare si sa reprezinte „raiul" socialist - o cladire impresionanta prin grandoare, cu zeci de apartamente noi, dotate cu toate utilitatile, spatii verzi amenajate în vecinatate si destinate locatarilor. Astazi, pe un maidan plin de gunoaie se înalta ruinele aceluiasi bloc care s-a degradat de la un an la altul. În fostul Hotel Rai - asa cum l-a numit cineva, în trecut s-au pripasit familii de romi care au alcatuit treptat o comunitate de peste 1500 de oameni. Viata lor e plina de culoare, în ciuda locului dezolant în care traiesc. Iar acest film despre integrare si adaptare care le este dedicat este plin de contraste, suprinzând momente vii de bucurie si speranta. La marginea orasului, dar si a societatii, romii lupta pentru supravietuire si, în acelasi timp, viseaza, iubesc, se casatoresc în „raiul" lor atipic pe care singuri si l-au creat prin modul lor de a privi viata. Dincolo de implicatiile sociale, filmul are o abordare detasata, onirica. ...

Alfred administrează un hotel din Pădurea neagră, într-o regiune unde turiştii nu se grăbesc să vină. Programul său zilnic este caracterizat de o lentoare flegmatică. Aproape că nu iese din casă şi nu visează la vremuri mai bune din trecut. Cu cât petrecem mai mult timp cu el, cu atât viaţa lui pare mai greu de suportat. Şi totuşi, iată că sunt şi momente neaşteptate în care Alfred reuşeşte să-şi găsească pacea interioară. ...

Un excelent documentar observaţional, filmat în gara Howrah din Calcutta, una dintre cele mai mari gări din Asia. Dincolo de importanţa ei ca nod de cale ferată pentru transporturile de mărfuri şi pasageri, gara e un întreg univers. Într-o mişcare permanentă şi dezordonată, dirijaţi de anunţurile megafoanelor, oamenii vin şi pleacă, trag după ei bagaje, se înghesuie în trenuri. Pentru unii, gara înseamnă un domiciliu permanent, unde se fac ore la o şcoală improvizată şi o echipă sanitară mobilă se ocupă de problemele lor medicale. Pe un peron zace, nebăgat în seamă, cadavrul unui vagabond. Din mareea multicoloră, filmul punctează detalii semnificative pentru rutina zilnică şi contraste extreme, care se combină într-o reprezentare condensată a metropolei indiene. ...

Un excelent documentar observaţional, filmat în gara Howrah din Calcutta, una dintre cele mai mari gări din Asia. Dincolo de importanţa ei ca nod de cale ferată pentru transporturile de mărfuri şi pasageri, gara e un întreg univers. Într-o mişcare permanentă şi dezordonată, dirijaţi de anunţurile megafoanelor, oamenii vin şi pleacă, trag după ei bagaje, se înghesuie în trenuri. Pentru unii, gara înseamnă un domiciliu permanent, unde se fac ore la o şcoală improvizată şi o echipă sanitară mobilă se ocupă de problemele lor medicale. Pe un peron zace, nebăgat în seamă, cadavrul unui vagabond. Din mareea multicoloră, filmul punctează detalii semnificative pentru rutina zilnică şi contraste extreme, care se combină într-o reprezentare condensată a metropolei indiene. ...

O școală din sudul Franței, din nevoia de a-și educa elevii, a ajuns la concluzia că este mai sănătoasă cultivarea propriilor produse, împlinind nevoia cantinei și determinând copiii să înțeleagă real nevoile naturii. O școală din Malmö (Suedia) pune accentul pe reducerea emisiilor de carbon când vine vorba de alimentele pe care le produce pentru elevi. La alt capăt al lumii, în Brazilia, printr-o alimentație sănătoasă și corectă, se încearcă îndreptarea unor greșeli ale societății, în lupta împotriva obezității și în încercarea de a atrage copiii la școală. Filmul oferă modele de succes în educație, alimentație și mediul de afaceri. ...

Zdzislaw Misiak, mai cunoscut sub numele de Dzidek, este regele pensionat al parcurilor de distracţie. După moartea fiicei sale, nepoţelul de şapte ani, Hugo, vine să stea cu el într-una din dependinţele parcului. În decorul fascinant al atracţiilor acestuia, între copil şi bunic se creează o legătură strânsă, care îi face să treacă mai uşor peste pierderea tragică. Dar curând li se aduce la cunoştinţă că sistemul nu i-a uitat, iar pacea din Dzidekland este distrusă. Hugo este un film despre dragoste şi curajul de a trăi după propriile reguli, sfidând modelele tradiţionale de educaţie ai căror prizonieri mulţi dintre noi suntem încă. ...

Condiţia umană, cu latura ei nobilă şi frumoasă, precum şi cu latura ei mai întunecată şi tulbure, este prezentată într-un chip sincer ca o colecţie de imagini aeriene, acompaniate de muzică înălţătoare. Relatările oamenilor diverşi din acest film ne invită să ne analizăm pe noi înşine, ca fiinţe universale. O documentare a luptelor şi victoriilor care ne unesc pe noi toţi cu mai mult de 2.000 de interviuri desfăşurate în 60 de ţări, HUMAN strânge poveşti despre sărăcie, abuz domestic şi angoasă, dar şi poveşti despre iubire şi bucuria de a trăi. Sensibilizează publicul cu privire la prejudecăţi, la ce înseamnă să faci parte din societate şi la cât de fascinanţi pot fi oamenii. Relatările abundă în iubire şi fericire, pe de o parte, dar şi în ură şi violenţă, pe de altă parte, determinându-ne să reflectăm asupra semnificaţiei propriei existenţe. O imersiune în ce înseamnă să fii uman, acest film este o odă a omenirii şi a Pământului totodată. ...

Cum ajunge o femeie de 94 de ani sa se casatoreasca „pentru bani”? Maria este cea mai batrâna femeie din sat. Nu a mers nici o zi la scoala, nu stie sa citeasca si nici sa scrie. Ce stie este sa munceasca – sapa a fost dintotdeauna prietena ei. Maria a muncit si în curtea familiei, ea fiind cea mai mare din cei sase copii, si la „colectiva”, unde trebuia sa mulga douazeci de vaci pe zi. Dar nu toti cei care muncesc la tinerete au la batrânete. Cel mai frumos moment din viata ei a fost sosirea unui barbat. El a venit doar „cu un toiag si o floare”. Si a ramas. Nu le-a trebuit nici biserica, nici primarie. Traiesc fericiti si acum: ea are 94 de ani, iar el 79. Dupa o viata de munca, Maria e pregatita sa treaca pe lumea cealalta, însa nu are bani de înmormântare, i-ar trebui doua milioane de lei. Gaseste o solutie. Un film alcatuit din secvente scurte, croit pe muzica lui Dvorak si fragmentat de zicale din folclorul românesc. ...

La începutul anului 2002, Guvernul maghiar (sustinut de partidul de dreapta FIDESZ la putere în acea vreme) a lansat o lege referitoare la statutul maghiarilor din diaspora. Conform aceste legi, etnicii maghiari din tarile vecine Ungariei (România, Serbia, Ukraina, Slovacia, Austria), puteau solicita un act numit Magyar igazolvany = Legitimatie de maghiar, ca o dovada a apartenentei la etnia maghiara. Legea prevedea anumite facilitati pentru posesorii permisului, între care reduceri de pret pentru biletele de calatorie si pentru biletele de intrare în muzee pe teritoriul Ungariei. În afara utilizarilor de ordin practic, actul avea o semnificatie simbolica, care a generat multe controverse. Filmul, realizat de un regizor maghiar, urmareste situatiile create de aceasta lege în cadrul comunitatii maghiare din Transilvania. ...