-
Gânduri de odinioară
Descris în textul de deschidere ca o „istorie personală a cinematografiei parţial inspirată de Gilles Deleuze”, Gânduri de odinioară, de la maestrul eseist în cinematografie, Thom Andersen, este o călătorie prin cea mai mare parte a istoriei filmului. Un film compus în totalitate din bucăţi neidentificate şi totuşi recognoscibile de film şi intertitluri scrise de Andersen, Thoughts sare în mod asociativ peste un vast teritoriu care se întinde de la Griffith la Godard, folosind imagini dinamice şi secvenţe care nu au nevoie de explicaţie, ci sunt menite să înfăţişeze ideile deleuziene în toată amiguitatea lor bogată şi nuanţele lor.
Structurând filmul în feluri alternativ agere şi enigmatice, Andersen face asocieri libere din ceea ce pare întreaga cinematografie, de la Erich von Stroheim la Jack Smith, de la Maria Montez la Patty Hearst, de la Joris Ivens la Pedro Costa, iar apoi încetineşte ritmul cu fragmente comice lungi cu Harry Langdon, Stan şi Bran, iar apoi Fraţii Marx. Filmul se îndreaptă abrupt spre fragmente de documentar dedicate proletariatului, capitaliştilor, comuniştilor, oraşului Leningrad, oraşului Hiroshima, Coreei de Nord, Vietnamului, apoi se întoarce la scene cu cel de-Al Doilea Război Mondial, când Hitler făcea un tur al oraşului Paris.
„O călătorie fără cuvinte, asociativă, obsedantă – uneori nostalgică şi însufleţitoare, aleteori foarte amuzantă– nu numai prin istoria inovaţiei cinematografice, ci şi prin secolul al XX-lea însuşi.”
— The Guardian
...
-
Gena întunecată
Neurologul Frank Schauder se luptă cu o depresie cronică de ani de zile. Încercând să scape de tentaculele flagelante ale bolii și ale tendințelor suicidare, medicul și pacientul Schauder vorbește cu membrii familiei sale, cu apropiați, artiști și experți în biologie moleculară despre relația dintre depresie și bagajul genetic. De-a lungul unei călătorii transoceanice în căutarea unor răspunsuri la întrebări bio-etice existențiale, care l-ar putea face să se înțeleagă mai bine pe sine, acesta investighează resorturile pe care știința le pune la dispoziție astăzi în ceea ce privește analiza și formatarea ADN-ului. Îmbinând înregistrări ale acestui parcurs complex din punct de vedere emoțional cu animații CGI, THE DARK GENE problematizează consecințele modificărilor genetice asupra îmbunătățirii calității vieții în cazul persoanelor care suferă de boli mintale. În același timp, oferă o perspectivă deopotrivă informativă și personală asupra unui subiect de actualitate, depresia afectând în prezent 350 de milioane de persoane la nivel global.
...
-
Govandi Crime aur Camera
Este de la sine înțeles că o zonă suburbană așezată în proximitatea celei mai mari gropi de gunoi din India este un loc unde mizeria și crima sunt la ordinea zilei. Inspirați de seriale TV precum Crime Patrol și Criminal Investigation Department (CID), un grup de locuitori din Shivaji Nagar, o mahala din Govandi, care este suburbie a metropolei Mumbai, produc propria lor versiune CID și publică episoadele pe youtube, ca o reacție la starea de fapt din cartierul lor și din dorința de a face ceva pentru o rezolvare. Pe lângă slujbele lor obișnuite, cu toții sunt pasionați de actorie. Filmul urmărește cele șase ''staruri'' din Govandi CID făcând totul de la transportul decorurilor, construirea ''platoului'' și acțiunea propriuzisă, pentru fiecare nou episod.
...
-
Groapa numărul doi
În 2001 s-au descoperit 5 gropi comune la periferia Belgradului, numărând peste 700 de cadavre. Investigând legătura dintre această descoperire şi apariţia misterioasă la suprafaţa Dunării a unui camion încărcat cu 56 de cadavre, regizorul sârb Ognjen Glavonić parcurge în sens invers drumul străbătut de victime, revelând - prin mijloace cinematografice minimale şi tropi de thriller - muşamalizarea unei părţi din operaţiunea de epurare etnică a albanezilor din timpul războiului din Kosovo. Peste imagini dezolante filmate în locaţii din Serbia unde au avut loc masacre sau care au fost martore tăcute ale unor procesiuni macabre sunt suprapuse înregistrări audio ale depoziţiilor complicilor, martorilor şi ale unei victime supravieţuitoare, luate în cadrul procesului lui Slobodan Milošević şi ale altor figuri proeminente din administraţia sa. Un cod al tăcerii sistemic este demontat treptat, suscitând hipnotic capacitatea imaginară a spectatorului. La 17 ani distanţă de la momentul crimelor, Glavonić opteză pentru un cinema al absenţei, în care invizibilul capătă corporalitate; fără să arate aproape niciun chip uman, însă lăsând loc vocilor celor implicaţi să se audă nemediat, acesta tratează cu precizia unui criminalist implicaţiile tulburătoare ale unei tragedii colective.
...