-
Dacă 6 ar fi 9
Filmul este portretul unui bărbat de 50 de ani care încearcă să demonstreze că este „un om normal”. Corneliu Simionescu îşi găseşte refugiul în filmele pe care le face singur, de la producţie la actorie şi coloană sonoră, motiv pentru care se angajează în discuții contradictorii cu echipa filmului pe teme de cinema. Personajele pe care le joacă sunt cele pe care le iubeşte cel mai mult: Sfântul Nicolae şi Ştefan cel Mare. Obosit de lupta cu statul şi cu ceilalţi localnici, care se tem de el şi-l cred „nebun”, protagonistul caută salvarea în religie pentru că, spune el, relaţia cu Dumnezeu e consecventă, iar cu oamenii, nu.
...
-
Dansînd de unul singur
La vârsta de 12 ani, Biene fuge de acasă și ajunge într-un orfelinat, lăsând în urmă o familie marcată de ură și violență. Astăzi, ea are 33 de aniși își propune să îi reîntâlnească pe toți membrii familiei sale - mama, tatăl, fratele și surorile, în încercarea de a înțelege și de a-și clarifica trecutul. Revederea nu e dorită însă de nimeni, iar relațiile sunt în continuare tensionate, complexe, alterate de amintirile brutale din copilărie, de abuzurile fizice și sexuale. Puternic, șocant și neobișnuit, acest film este o reflecție crudă, fără menajamente a unui prezent aflat într-o imposibilă reconciliere cu trecutul.
...
-
Deșeuri
Pentru locuitorii Indiei antice nu existau deşeuri, în limba lor nu era un termen care să le denumească. Deşeurile au apărut de-a lungul istoriei coloniale care a înglobat o cultură veche agrară şi au devenit un concept odată cu revoluţia industrială. Astăzi, deşeurile reprezintă o monedă de dezvoltare, iar India produce un munte de deşeuri. Documentarul este o perspectivă personală asupra deşeurilor din India şi a ideii de reciclare, autorul încercând să identifice „deşeurile” pe care le-a produs de-a lungul timpului ca realizator de film şi să „recicleze” filmări mai vechi transformându-le în materiale de arhivă.
...
-
După fel și chip
Documentarul reuneşte mai multe poveşti ale unor oameni care, din timpul vieţii, vor să îşi aleagă fotografiile care să-i reprezinte pe piatra funerară. Unii dintre ei optează pentru fotografii din tinereţe, iar alţii sunt scrupuloşi şi nehotărâţi, preocupaţi de felul în care imaginea lor va fi percepută şi judecată ulterior, de generaţii viitoare. Expus sub forma unui album de fotografii publice, filmul scoate la iveală faptul că un cimitir poate fi, în fond, şi un document social viu.
...