Diminetile lumii (Cambogia, Statele Unite ale Americii, Finlanda, India, Japonia, Maroc, Mexic, Senegal)
MAROC - Bine aţi venit în Aït Melloul, din împrejurimile Agadirului, la 20 de kilometri de centrul oraşului, unde locuieşte familia Isserrarne. În fiecare dimineaţă, Aïcha, mama, pregăteşte pâinea într-un mod tradiţional, pâinea „Melaoui”, care se aseamănă cu o clătită mai groasă. Abia răsare soarele când Aïcha îşi trezeşte copiii. Cele trei fiice: Aïcha de 10 ani, Zhara de 12, şi Tlayetmasse de 4 ani, dorm în aceeiaşi cameră. Ikram, ultima micuţă are mai puţin de un an. Ea încă doarme în pat cu părinţii. Odată îmbrăcate, surorile se duc la baie pentru a se spăla, apoi îşi aranjează părul. Mama lor li-l unge cu ulei de argan înainte de pieptănat. În acest timp, Hachemi, tatăl, îşi face rugăciunea acasă. Rugăciunile nu sunt obligatorii pentru copii, dar surorile mai mari, Aïcha şi Zhara, le spun frecvent. La ora pregătirii micului dejun, Aïcha îşi ajută mama să prepare ceaiul tradiţional de mentă. Apoi, ea îmbracă peste haine şorţul obligatoriu, pe care trebuie să-l poarte la şcoală, un fel de uniformă. Cu ghiozdanul deja în spate, îşi sărută ca întotdeauna părinţii înainte de a pleca la şcoală şi pleacă să-şi întâlnească cea mai bună prietenă.
CAMBOGIA - Bine aţi venit în Prek Toal, sat situat la malul lacului Tonle Sap în centrul ţării, fiind cel mai mare lac al Asiei de Sud-Est. În acest univers lacustru, trăieşte familia Sothea. Lina are 8 ani, iar sora sa mai mare, Chaliha, are 13 ani. Ele împart aceeaşi cameră. Casa familiei este un mic centru comercial al satului. Localnicii pot veni pentru înfrumuseţare, sau să-şi procure tot felul de nimicuri. În fiecare dimineaţă, în jurul orei 6:00, Hak, tatăl, este cel care trezeşte familia. În casa lor plutitoare, nu există apă curentă, căci apa este aproape: pentru a se spăla pe dinţi şi pe faţă, un simplu lighean cu apă de la robinet este suficient. Între timp, Bopha, mama lor, prepară micul dejun. În meniu, ouă fierte tari, caţiva creveţi prăjiţi şi orez. Este timpul să-şi îmbrace uniforma şcolară. Nu trebuie sa tragă de timp, căci clopoţelul şcolii sună la ora 7:15. Odată pregătiţi, Lina verifică dacă a băgat toate cele necesare în ghiozdan. Şcoala se află la un kilometru şi jumătate de casă în timpul sezonului ploios. Drumul este inundat, iar Chaliha, o bună vâslaşă, este cea care o duce pe sora ei la şcoală.
JAPONIA - Bine aţi venit în Tokyo, unul din cele mai mari oraşe din lume, unde regăsim familia Sakai. Masako, 32 de ani, este cea care are grijă să trezească în fiecare dimineţă copiii. Băieţii, Yuto de 8 ani, şi gemenii Shunta şi Hinata de 3 ani, dorm toţi în aceeaşi cameră, pe podea, pe o rogojină. Tatăl, Takeshi, are 33 de ani. Este luni şi copiii se bucură de prezenţa tatălui, înainte ca acesta să plece pentru încă o săptămână să lucreze, la câteva ore distanţă de Tokyo. El revine acasă vinerea, urmând să-şi petreacă weekend-ul în familie. În aşteptarea lui, Masako trebuie să administreze singură casa, lucru care nu o împiedică însă să şi lucreze, ea fiind şi profesoară, şi mamă. În fiecare dimineaţă ea pregăteşte micul dejun, nelipsitele chifteluţe din orez, legume şi peşte sau carne la grătar. Ea pregăteşte în acelaşi timp şi masa de prânz, realizând un „bento”, un preparat unic tradiţional pus într-o cutie compartimentată, care poartă acelaşi nume. Înainte de a merge la masă, ei exersează tehnica mânuirii beţişoarelor. În societatea japoneză, punctualitatea, politeţea, precum şi alte reguli de viaţă, sunt foarte importante. Este timpul să-şi pregătească ghiozdanul primit de la şcoală. Se strâng câte 3 sau 4 copii pentru a merge la şcoală, drumul lor fiind stabilit de primărie, care le asigură un traseu sigur.
MEXIC - Bine aţi venit în Tlayacapan, un orăşel liniştit din statul Morelos, situat la 80 km, la Sud de Mexic, unde regăsim familia Araujo. Tatăl, Enrique este brutar şi stă în picioare mai multe ore pe zi. Sebastian are 11 ani şi sora sa are 10 ani. Ei împart dintotdeauna aceeşi cameră. După ce se trezeşte, Sebastian trebuie să-şi trezească bunicii. Trei generaţii trăiesc sub acelaşi acoperiş. Brutăria familiei este singura din oraş. A fost fondată de tatăl lui Enrique. Pâinea este încă facută în vechiul cuptor, pe lemne. Este timpul să se îmbrace. Uniforma este încă obligatorie în şcolile din Mexic. Copiii îşi fac toaleta. Cochetăria – atât cea masculină cât şi cea feminină – este o trăsătură de caracter naţională, care se învaţă de mic. După toaletă, micul dejun se ia în familie, în jurul unei pâini calde şi o cană de cafea sau de ciocolată. Înainte de a pleca la şcoală, Sebastian îi dă tatălui său o mână de ajutor. Mariana îşi ajută mama, care se apucă să pregătească cina. Azi, prepară salată de cactus. Sebastian pregăteşte livrarea pâinii: îngrămădeşte pâinile într-un sombrero mare şi cu această pălărie pentru pâine, el se urcă pe bicicletă. La întoarcere, pleacă pe jos cu sora sa, spre centrul oraşului, acolo unde se află şcoala.
FINLANDA - Bine aţi venit în Angeli, localitate situată în regiunea Saami, la 250 km Nord de Cercul Polar. Aici locuieşte, într-o casă izolată, familia Lantto: tatăl, Taisto, de 50 de ani, şi soţia sa Sinikka, de 47 de ani. Cu puţin timp înainte de ora 7:00, Antti, băiatul de 8 ani, sare din pat. Încă somnoros, se îmbracă şi se îndreaptă spre bucătărie pentru micul dejun. Antti de descurcă singur cu pregătirea mesei. Un meniu zdravăn pentru a face faţă frigului: tartine, brânză, iaurt, cereale şi o băutură caldă. Alături de el, sora lui, Heidi, în vârstă de 9 ani, face la fel. În timp ce Antti îşi repetă lecţiile, Heidi îşi face toaleta. Între timp, tatăl pregăteşte o specialitate locală: o reţetă tradiţională pentru pregătirea renului. Asemenea tatălui său, el este crescător de reni. A venit timpul să se îmbrace pentru a ieşi din casă. O cameră întreagă este destinată hainelor de exterior. Aceasta permite de asemenea izolarea celorlalte camere de aerul rece de afară, atunci când se deschide uşa. Afară este încă noapte. În fiecare dimineaţă, atât vara cât şi iarna, copiii aşteaptă un taxi care vine să îi ducă la şcoala situată la peste 60 km distanţă. Durează o oră cu taxiul colectiv pentru a ajunge în Inari. Atunci când ajung la şcoală, e deja ziuă. Antti şi Heidi se grăbesc să-şi întâlnească prietenii înainte de a intra în clasă.
SENEGAL - Bine aţi venit la Sain-Louis, al doilea oraş al ţării. În Guet Ndar, din cartierul Gokhou Mbathe, trăieşte familia Fall. Este un cartier de pescari în care se îngrămădesc mai multe case modeste construite din ciment. Mamadou, tatăl, se întoarce de la rugăciunea de dimineaţă ţinută la moscheea din cartier. Toată familia locuieşte într-o încăpere de 9m2. Familia Fall nu este singura care locuieşte aici. În total, casa are 8 încăperi în care trăiesc alţi membri ai familiei. Tatăl işi trezeşte copiii, pe Adama de 11 ani, pe Idrissa de 8 ani şi pe Fatou de 3 ani. Aceştia dorm pe un covor aşezat direct pe pământ. Doar cel mai mic, Moustapha, de 7 luni, doarme în acelaşi pat cu părinţii săi. Fiecare zi a acestei familii începe cu îmbracatul. Chiar dacă există curent electric, în casă nu este apă curentă şi copiii trebuie să umple o găleată la robinet pentru a se putea spăla. În timp ce copiii se retrag într-un colţ al curţii, Aicha, mama, îşi duce la bun sfârşit abluţiunile obişnuite. Pentru şcoală, Adama şi Idrissa, îşi îmbracă tunicile africane. Înainte de a pleca la şcoală, Idrissa trebuie să-şi ajute mama, ea merge şi cumpără pâine pentru micul dejun. Bucătăria se rezumă la un aragaz şi la câteva obiecte. Pentru micul dejun, meniul este frugal: lapte praf şi tartine cu unt. A sosit timpul ca băieţii să plece la şcoală, care se află la un sfert de oră de mers pe jos. Ghiozdanele sunt de fapt un săculeţ, iar şcoala le oferă caiete şi stilouri.
INDIA - Bine aţi venit în Rishikesh. În această regiune, locuitorii sunt foarte credincioşi, iar în familia Négi, ziua începe întotdeauna cu o rugăciune. Mama, Pratima, se roagă zeilor în fiecare dimineaţă alături de soţul ei, Pradit. Sahil, în vărstă de 4 ani şi Ishita în vărstă de 8 ani nu s-au clintit, cu toate că toată familia doarme în aceeaşi cameră, şi chiar în acelaşi pat. În ceea ce priveşte toaleta, baia este afară. Pratima, ca marea majoritate a femeilor indiene, este casnică. Este timpul pentru micul dejun. Măncarea specifică Indiei este “chapati”, un fel de lipie făcută din pâine tradiţională. În acest timp, Pradit joacă cricket pe terasă. În timpul micului dejun familia mănâncă în aceeaşi cameră, în faţa televizorului. Pradit este maseur ayurvedic. În oraş, sunetul primelor clopote de rugăciune se pierde în tumultul oraşului care prinde viaţă. Acasă, Pratima deja o pregăteşte pe Ishita pentru şcoală. Şcolarii indieni poartă toţi uniforme, iar ţinuta, precum şi disciplina, sunt foarte stricte. Pradit, înainte de a pleca la muncă, îşi însoţeşte copiii în fiecacare dimineaţă până la şcoală. Aceasta se află la zece minute de mers pe jos. Pe străzile de pretutindeni din această lume, copiii traversează podul de pe Gange.
Statele Unite ale Americii - Bine aţi venit în Manhattan. Într-un cartier rezidenţial, în sud-estul oraşului, în satul Peter Cooper, trăieşte familia Hatchett. Cynthia, mama, este cea care se trezeşte adesea prima. Este încă noapte atunci cănd îi trezeşte pe copii. Trezirea şi îmbrăcarea! Ca şi părinţii lor, fetele îşi aleg mai întâi haine comode. Prima etapă a dimineţii, ora 7:00, puţin jogging cu mama. La familia Hatchett, după efort urmează reconfortarea, adică micul dejun, masa cea mai importantă în Statele Unite, precum şi în multe alte ţări anglo-saxone. Sucuri de fructe, ouă cu tot felul de sosuri, câteodată cu bacon... şi mai ales clătite… Cynthia ne-a destăinuit adevarata reţetă: doar 5 minute şi e gata! E timpul pentru pregătirea pacheţelului de prânz al lui Sarah, căci fiecare copil îşi aduce prânzul la şcoală. După periajul cu periuţa de dinţi electrică, urmează pieptănatul. Pentru Sarah a venit timpul să plece la şcoală. Are 5 minute de mers pe jos. Se întîlneşte cu cea mai bună prietenă a ei şi pleacă împreună cu familia. Lilly o va însoţi pe mama până la creşă...
...