Centrul Astra Film
Ro / En

                         

Astra Film Festival

Arhiva filme

0-9 | A | B | C | D | E | F | G | H | I | J | K | L | M | N | O | P | Q | R | S | T | U | V | W | X | Y | Z

  • Dacă 6 ar fi 9

    Filmul este portretul unui bărbat de 50 de ani care încearcă să demonstreze că este „un om normal”. Corneliu Simionescu îşi găseşte refugiul în filmele pe care le face singur, de la producţie la actorie şi coloană sonoră, motiv pentru care se angajează în discuții contradictorii cu echipa filmului pe teme de cinema. Personajele pe care le joacă sunt cele pe care le iubeşte cel mai mult: Sfântul Nicolae şi Ştefan cel Mare. Obosit de lupta cu statul şi cu ceilalţi localnici, care se tem de el şi-l cred „nebun”, protagonistul caută salvarea în religie pentru că, spune el, relaţia cu Dumnezeu e consecventă, iar cu oamenii, nu. ...

  • Dacă obiectele ar vorbi

    În Quebec City, capitala provinciei canadiene de limbă franceză, obiectele din magazinele de antichităţi sau din magazinele de specialitate se deosebesc de produsele de masă prin faptul că celebrează cultura şi identitatea locale. Un scurtmetraj etnografic despre chilipirurile de pe cea mai faimoasă stradă comercială a oraşului, If Objects Could Speak subliniază conexiuni surprinzătoare între obiecte şi modul cum ele sunt folosite. De exemplu, obiecte din fontă, articole vestimentare din piele, plăcuţe de maşină şi ghetele de iarnă devin dovezi ale complexităţii creuzetului cultural local. ...

  • Dacia, dragostea mea

    Filmul transpune in cheie umoristica odiseea Romaniei de la comunism catre capitalism din perspectiva unuia dintre cele mai putenice simboluri ale perioadei, automobilul Dacia. O serie de personaje, romani bogati sau saraci, tineri sau mai putin tineri, au ceva in comun? Dacia, masina care a jucat multa vreme un rol esential in viata lor. Ce loc va mai ocupa modestul automobil in viata framantata de schimbari a societatii romanesti? ...

  • DACIA: MOSTENIREA PIERDUTA A ROMANIEI

    Documentarul reexamineaza intrebarea fara raspuns „Cine sunt Dacii?" si analizeaza cele doua campanii de sase ani (101 - 106 d.Hr.) ale imparatului roman Traian impotriva Daciei si a regelui Decebal. De asemenea, el compara prezentarea propagandista facuta dacilor, care au trait pe teritoriul Romaniei de azi, pe vremea comunismului, cu o privire mai obiectiva obtinuta in urma probelor arheologice, cercetarii si studiilor realizate de-a lungul a zeci de ani. Productia documentarului, conceput de Nicholas Dimancescu ca al treilea film din seria „Romania la razboi", a inceput in ianuarie 2011. In luna mai a aceluiasi an, regizorul a murit intr-un accident tragic, cazand de pe o stanca in timpul filmarilor la Pestera Cioclovina. Inspirati de pasiunea lui de a-si explora radacinile romanesti, familia si colegii de la compania de film s-au hotarat sa termine acest documentar. ...

  • DACII - ADEVARURI TULBURATOARE

    "Varianta oficiala a istoriei Romaniei este pusa sub un mare semn de intrebare: suntem noi cu adevarat urmasii Romei? Dovezile istorice la care avem astazi acces ca si cercetarile de paleogenetica ne spun ca romanizarea nu s-a produs, ca teza etnogenezei poporului roman nu are un fundament stiintific. Romanii au cucerit doar o mica parte din Dacia, au ramas doar un secol si jumatate aici iar componenta etnica a trupelor romane si a colonistilor nu era dominant italica. Ca o confirmare a acestei situatii de fapt, cercetarile de paleogenetica realizate acum cativa ani la Hamburg, în Germania, cu scopul de a stabili originea poporului roman, evidentiaza, printre altele, ca ne inrudim foarte putin genetic cu italienii... Asadar, atat logica elementara cat si dovezile materiale infirma varianta oficiala a istoriei noastre, iar filmul documentar „Dacii - Adevaruri tulburatoare" aduce argumente capabile sa rastoarne tot ceea ce am stiut!" ...

  • Dacii liberi

    Locuitorii unui sat dacic, un grup cu convingeri mistice, administratorul sitului UNESCO Sarmisegetuza Regia şi participanţii la Congresele de Dacologie - pe toţi îi uneşte pasiunea comună pentru daci, dar îi despart perspectivele diferite asupra unui episod istoric care devine tot mai popular în România... Programat pentru premiera naţională exact pe 1 decembrie, ziua când România celebrează Centenarul Marii Uniri, filmul se prezintă ca o alternativă la evenimentele naţionaliste şi populiste organizate cu această ocazie în întreaga ţară. ...

  • Dadestar Chaveste - Expoziție de fotografie Iulian Ignat

    „Din tată în fiu” se spune în limba romani „dadestar chaveste”. În carte aflăm despre poveștile lor de viață și despre continuitatea acestei meserii, de-a lungul anilor, în familie. Volumul conține 64 de fotografii alb-negru, dintre care 20 se regăsesc în cea de-a 14 a expoziție personală a autorului.

    „Am fost cucerit de căldura, de umorul, de firescul acestor oameni și, în primul rând, de muzica lor. Îi văd ca pe niște mesageri ai unei meserii magice, purtate din generație în generație, până în ziua de azi”. Iulian Ignat „Bun gazetar și iubitor de muzici, Iulian Ignat a avut flerul să transmită istoriile orale ale unor dinastii de lăutari, dezvăluind o lume în toată autenticitatea și savoarea sa”.

    Adriana Bittel
    „Cartea este o colecție de interviuri seducătoare și pline de miez cu câțiva dintre cei mai valoroși muzicieni populari din România de azi, totodată oameni inteligenți, reflexivi, cu o vorbire concisă și expresivă”. Speranța Rădulescu

    Lansarea albumului de fotografie „Dadestar chaveste” are loc luni, 16 octombrie 2023, în foaierul lateral al sălii Thalia, de la ora 16.00 Invitați: Louis Guermond și Iulian Ignat ...

  • Daiana

    Împinsă de la spate de bunica ei, care a fost nevoită să renunţe în tinereţe la visul de a deveni cântăreaţă de muzică populară, Daiana, o adolescentă dintr-un mic sat din România, visează şi ea la o carieră pe scenă. Filmul o urmează în timp ce-şi îndeplindeşte sarcinile de pe lângă casă, urmate de pregătirea aristică, oferindu-ne acces în relaţia ambivalentă dintre Daiana şi bunica ei, în acelaşi timp cel mai mare fan şi cel mai îndârjit critic al fetei. Documentarul observă subtil o adolescentă care încă nu şi-a dat seama dacă dispune de toate calităţile necesare pentru a-şi atinge visul. ...

  • Dan Perjovschi. Document. Un insert în Astra Film 30

    „Documentele” trasează 30 de ani de activitate activistă, socială, culturală, caritativă sau comunitară. O istorie a României în desene, marca Dan Perjovschi. Artistul este cetățeanul căuia îi pasă de orașul, țara, continentul și lumea în care trăiește. Critic și mereu prezent, comentând sau reflectând moravurile și practicile societății contemporane. Într-o lume obsedată de individualism, competitivitate și profit, artistul empatizează, asistă, ajută, sprijină, participă. Pune osul. Sau tricoul. Sau sacoșa. ...

  • Dana

    Dana povestește cu emoție și nostalgie despre fosta sa carieră de sportivă profesionistă, dar și despre ce înseamnă, ca femeie, să faci performanță în box. Încă îi poartă recunoștință antrenorului ei care a murit recent și care a încurajat-o să nu renunțe niciodată. Astăzi, în sala de antrenament, atmosfera este electrizantă și mai multe fetițe învață de la Dana să boxeze. Între regizoare și personajul ei apare un sentiment de solidaritate, într-un film despre femei care performează într-un sport considerat pentru bărbați. ...

  • Dance Lessons (Ep. 8 Kids on the Silk Road, Season 2)

    ...

  • Dans pentru tine

    Vilde este o fată de 12 ani care trăiește într-o zonă rurală din Norvegia, unde se bucură de natură și de viața liniștită alături de familia ei. Vilde are o pasiune mai puțin obișnuită pentru o fată, dansul tradițional norvegian Halling, care este foarte solicitant fizic și a fost rezervat în trecut exclusiv bărbaților, fata dorindu-și chiar să participe la campionatul național. Antrenamentele se desfășoară atât în interior, în sală, cât și în exterior, prin frumoasele păduri și peisaje muntoase din apropiere. Deși poate părea o încălcare a tradițiilor, pasiunea pentru Halling este, în fapt, o declarație de dragoste și atașament față de ele, față de familia ei și de bunicul bolnav de cancer, căruia Vilde speră să îi ofere astfel un motiv de a lupta și de a-și dori să trăiască. ...

  • Dansez și eu la nunta părinților mei

    Un demers personal de recuperare și înțelegere a trecutului părinților ei care divorțează la doar trei ani după ce se căsătoresc, prin analizarea succesivă a imaginilor de pe caseta video de la nuntă, filmate de un neprofesionist, se transformă într-un demers artistic. Rezultatul final este un film personal în care autoarea care comentează imaginile din off încearcă să creioneze destine, dar și să justifice decizii sau să-și explice propriile sale angoase și incertitudini. ...

  • Dansînd de unul singur

    La vârsta de 12 ani, Biene fuge de acasă și ajunge într-un orfelinat, lăsând în urmă o familie marcată de ură și violență. Astăzi, ea are 33 de aniși își propune să îi reîntâlnească pe toți membrii familiei sale - mama, tatăl, fratele și surorile, în încercarea de a înțelege și de a-și clarifica trecutul. Revederea nu e dorită însă de nimeni, iar relațiile sunt în continuare tensionate, complexe, alterate de amintirile brutale din copilărie, de abuzurile fizice și sexuale. Puternic, șocant și neobișnuit, acest film este o reflecție crudă, fără menajamente a unui prezent aflat într-o imposibilă reconciliere cu trecutul. ...

  • Dansuri de aur

    Dupa o viata întreaga în care a lucrat brocart cu fir de aur, un batrân iranian ramâne fara slujba în urma razboiului si a situatiei economice precare din tara sa. Aurul pe care îl folosea a devenit mult prea scump. O solutie ar fi cartusele, pe care le transforma în fire subtiri si stralucitoare. Filmul descrie drumul parcurs de cartuse, de la barcile militare pâna la ornamentele care împodobesc costume si instrumente muzicale traditionale iraniene. ...

  • Das Wachtelkönig Paradox

    Austria îşi celebrează ziua naţională cu o gigantică paradă militară în Piaţa Eroilor din Viena. Documentarul prezintă această desfăşurare de forţe gata să pună în valoare o validare hegemonică a suveranităţii de stat, a puterii, a masculinităţii. Mii de imagini sunt realizate şi distribuite de la paradă de publicaţii private sau de stat, de spectatori şi chiar de forţele militare. Dar oare nu putem privi evenimentul şi aceste imagini dintr-o altă perspectivă? ...

  • David

    După ce, în urma unui casting, echipa sa a selectat un grup de copii cu vârste între 12 şi 14 ani, dintre care unii nu au fost niciodată în vreo drumeţie, sportivul de anduranţă Tibi Ușeriu creează împreună cu aceştia „Drumul lui David” ce va face parte din traseul Via Transilvanica. Timp de 7 zile din vacanţa de vară, copiii străbat 5 versanţi, stau la cort, leagă prietenii şi compun un cântec de tabără. Itinerariul este provocator şi plin de surprize, peripeţii şi evenimente comice, iar copiii au ocazia să îşi exerseze abilitățile de supraviețuire și orientare în natură, precum şi aptitudinile de leaderi şi ghizi. Recomandat copiilor cu spirit de aventură şi celor pasionaţi de drumeţii în natură. Acest film este potrivit pentru a fi vizionat de către elevii capabili să urmărească un film cu durata de peste o oră şi jumătate. ...

  • David vrea sa zboare

    Povestea fara precedent a lui Maharishi Mahesh a început pe înaltimile din Himalaya. La sfârsitul anilor 1950, guru Maharishi a venit la Hollywood pentru a-si face cunoscuta învatatura, cu ajutorul careia „pacea lumii" putea fi atinsa prin meditatie. Pe atunci, Maharishi si-a facut multi adepti celebri, printre care membrii formatiei Beatles, Mia Farrow sau Clint Eastwood. Astazi, aproape sase milioane de oameni practica meditatia transcendentala. David, un tânar cineast în cautare de inspiratie, e dispus sa încerce si el, mai ales ca idolul sau, legendarul regizor David Lynch, l-a asigurat personal ca meditatia transcendentala e o sursa frantastica de creativitate si o cheie a succesului. ...

  • DAY PASS

    Acces la oricare dintre filmele AFF2024 din ziua respectivă, cu excepția proiecțiilor din DOME și AF Junior. Pentru garantarea locului în sală, e necesară achiziționarea din timp a unui bilet cu valoare 0 lei ...

  • De când mă știu

    Un documentar minimalist care îmbină experiența autobiografică și o abordare microsociologică pentru a chestiona sistemul de educație georgian și mecanismele sale de îndoctrinare.Prin mijlocul unor tablouri observaționale, stilizate, în care putem observa interacțiunea strictă și intransigentă dintre profesori și varii grupuri de elevi, și cu un abil simț al absurdului, Ever Since I Knew Myself interoghează relația dintre, pe de-o parte, conformism și obediență și, de partea cealaltă, naționalism, roluri de gen patriarhale, dogmatism și control social. ...

  • De ce luptăm

    Rapoartele despre climă se fac constant şi oamenii de știință emit avertismente din ce în ce mai sumbre. Chestionând incapacitatea oamenilor de a conștientiza impactul pe care îl au asupra mediului și pericolul iminent care ne amenință, Camille pleacă împreună cu doi prieteni într-o călătorie în Islanda, spre cel mai mare ghețar din Europa, la bordul unei ambarcaţiuni. Îi însoțim pe cei trei tineri activişti de mediu în această aventură și conștientizăm pe parcurs de ce e gravă topirea ghețarilor și, mai mult, cum influențează topirea ghețarilor întreaga viață pe Pământ. ...

  • De ce mă cheamă Nora, când cerul meu e senin

    Nora este invitată la Târgul de Carte de la Frankfurt și pleacă împreună cu regizoarea în această călătorie plină de poveste, cu trenul. Toate peripețiile de pe acest drum, dar și ceea ce se întâmplă la destinaţie și acasă, dezvăluie universul emoțional, percepția și spiritul unei femei cu o sensibilitate aparte. O surprindem în rutina ei zilnică, în afara zonei de confort, analizând diverse gânduri pe care le are, în timp ce creează, în timp ce își amintește lucruri din viața ei sau își exprimă romantismul. Întâlnim un personaj complex și fermecător, la peste 90 de ani, lucid și capabil de umor și autoironie. ...

  • De ce n-ai rămas de dragul meu?

    Pornind de la o traumă personală, autoarea realizează o serie de interviuri cu întrebări fruste, adresate unor copii de 10-13 ani ai căror părinți s-au sinucis, încercând, într-un film curajos și cu o temă sensibilă, să afle modul în care copiii înțeleg acest gest extrem și cum reușesc să-l depășească. ...

  • De Humani Corporis Fabrica

    Cu cinci secole în urmă, anatomistul André Vésale a creat o operă de căpătăi, făcând accesibil trupul uman ştiinţei pentru prima dată în istorie. Acum, De Humani Corporis Fabrica face accesibil trupul uman cinema-ului, arătând cum acesta este un peisaj ieşit din comun, care există numai când este îngrijit şi privit de cei din jur. Locuri unde grija, suferinţa şi speranţa coexistă, spitalele sunt înfăţişate ca nişte laboratoare ce conectează fiecare individ. Ca şi în filmele anterioare, regizorii Véréna Paravel şi Lucien Castaing-Taylor explorează un spaţiu aflat la jumătatea distanţei dintre frumuseţe şi oroare, arătându-ne trupul uman aşa cum nu l-am mai văzut niciodată. ...

  • De la idee la ecran: Masterclass #DOCSCONNECT TRAINING

    Agenda we will follow:
    Project development & Art of Pitching – What are the first steps to be taken from the initial idea towards successfully finishing your documentary film? Finding the core of the film and how to present it. – How can the local stories be turned into international ones? How can the films cross borders and be seen by a wider audience? Financing & Co-production– Where to find funding for the project and how to secure it effectively? How does international coproduction work? Promotion, Festivals & Distribution Strategies– How to create ideal promotional materials and campaigns for the specific project? How to plan a festival strategy and how the pandemic has changed the festival market? How to get a sales agent and distribute your film? How to reach your audience? ...

  • De la Moscova la Pietushki

    Filmul lui Pawliwoski evoca cu umor si co o oarecare amaraciune romanul 'Moscow to Pietushi' de Vyenedict Yerefeyev, unul din cei mai buni scriitori rusi din perioada hruscioviana, un timp în care speranta pentru eliberarea s-a stins, si o întreaga generatie de rusi au gasit scapare în alcool. Un supravietuitor al unui cancer la gât, Yrefevev are nevoie de asistenta mecanica pentru a vorbi, în timp ce umorul sau sec ramâne intact. ...

  • De la risipă la gust

    Iată un film despre o comunitate de brazilieni care depun eforturi pentru a opri risipa alimentară. Ei identifică şi refolosesc alimente care altfel ar fi fost aruncate şi învaţă viitoarele generaţii despre pericolele risipei. Risipa alimentară este una dintre cele mai mari probleme din prezent ale umanităţii: producerea alimentelor şi folosirea lor iresponsabilă afectează profund mediul înconjurător. ...

  • De neoprit: Tineretul pentru climă

    Realizat de o tânără regizoare, filmul spune povestea ei și a miilor de tineri din toată lumea care încearcă să se opună industrializării cu efecte dăunătoare asupra mediului. Interesată încă din copilărie de natură și protejarea ei, Slater a început de la zece ani să ia interviuri pe aceste teme politicienilor și celebrităților. Au urmat apoi implicări în diverse țări și diverse acțiuni de protest împotriva activităților umane care afectează definitiv și iremediabil mediul înconjurător. Însoțită mereu de camera de filmat, timp de zece ani, Slater a realizat acest documentar care prezintă nașterea mișcării globale de tineret pentru protecția mediului, prieteniile dintre acești tineri legați de interesul față de viitorul planetei, mobilizarea lor mondială prin rețelele de socializare, frustrările trăite în urma manipulării de către politicieni, speranța că mai tinerele generații care s-au făcut auzite în ultimul an vor reuși să aducă schimbările necesare, la timpul potrivit. Tineri de neoprit. Dar, oare… și de neînvins? ...

  • De profesie străin. Asen Balicki și etnografia vizuală

    Asen Balikci has been a leading figure in making ethnographic films for many decades. In a series of talks between Balikci and filmmaker Rolf Husmann in different locations, the life and work of Asen Balikci are shown and discussed: the film takes us from Asen’s youth in Istanbul to his career in Canada where he became famous for making the Netsilik Eskimos Series, to filming in Afghanistan and then turning to two other activities of his: as a networker for the Commission on Visual Anthropology (CVA) and as a teacher of Summer Schools in Siberia and Bulgaria. His film work among the Bulgarian Pomak and his still ongoing work in Sikkim (India) conclude the film which is not only the portrait of a famous expert in Visual Ethnography, but also more generally touches upon vital issues of ethnographic filmmaking. ...

  • De va fi război

    Peter pare să aibă existenţa tipică a adolescentului european: locuieşte cu părinţii, are o prietenă atrăgătoare şi a intrat la facultate. Dar pe Peter îl preocupă un alt aspect al vieţii sale, căci este şeful unei grupări paramilitare numite Slovenski Branci. Cu aprobarea tacită a autorităţilor, aceasta recrutează sute de tineri slovaci, având ca scop pregătirea pentru vremuri de război şi crearea unei comunităţi exemplare bazate pe pregătire militară, obedienţă şi frică. Peter visează ca într-o zi să devină un politician influent şi să-şi atragă de partea lui întreaga societate. ...

  • De vorba cu Jean Rouch

    În anii '70, Gardner a gazduit si produs De vorba cu Fean Rouch, o serie de programe desore filmul independent si experimental. Seria a devenit un document de inestimabila valoare pentru cinematografia moderna. La AFF 2006, se vor putea viziona episoade care cuprind inteviuri cu Ricky Leacock, Alan Lomax, Peter Huton si Jean Rouch. De vorba cu Jean Rouch a fost realizat în luna iulie a anunului 1980 si cuprinde fragmente din Les Maitres Fous, Rythm of Work si Death of a Priest. Timp de cinci decenii, Jean Rouch a produs mai multe filme despre populatiile Songhay si Dogon din vestul Africii, iar împreuna cu Edgar Morrin a realizat clasicul Chronique d'un ete. ...

  • Decupaj

    Vitrinele elegante ale magazinelor din centrul Teheranului atrag privirile trecatorilor. Curând însa sesizezi ca ceva nu e în regula: manechinele înfatisând siluete feminine au fost mutilate pentru a corespunde femeii musulmane în conformitate cu standardul oficial. Dupa razboiul dintre Iran si Iraq, manechinele au reaparut, dupa ce disparusera complet în anii 1980. Primele au fost cele masculine, iar mai apoi si cele înfatisînd femei, nu înainte de a li se decupa sînii si de a li se înlatura orice trasatura feminina. Filmul patrunde dincolo de chadar-ul care acopera societatea iraniana, vorbind în imagini puternice despre consecintele, adesea absurde, ale normelor impuse de societate. ...

  • Defilări

    Agapi a filmat defilarea organizată la Iași la aniversarea a 50 de ai de la înființarea Partidului Comunist Român în cadrul obligației extraşcolare de a filma și fotografia toate evenimentele politice. După mai mult de patru decenii, ceea ce a fost o simplă filmare de rutină devine imagine-document a societății ieșene a vremii. ...

  • Delta Bucureştiului

    1984. Ceauşescu dă ordin să se demoleze un monument arhitectural din secolul 18, impunătoarea mănăstire Văcăreşti, devenită închisoare în 1846. Planul dictatorului era să construiască un lac artificial în loc. După ce a construit cinci kilometri de ziduri, nu a mai avut timp să-şi vadă proiectul dus la îndeplinire: istoria îl prinde din urmă şi este executat în 1989. Terenul abandonat a ceea ce fusese cândva Văcăreşti s-a transformat încetul cu încetul în cea mai mare deltă urbană din lume... Iată povestea acestui loc ieşit din comun. ...

  • Delta Zoo

    În martie 1990, Lituania a devenit prima republică sovietică gata să-şi declare independenţa. În ianuarie 1991, trupele sovietice au luat oraşul Vilnius cu asalt, dar localnicii neînarmaţi le-au opus rezistenţă. 14 oameni au murit şi şapte sute au fost răniţi. Delta Zoo este un documentar cu fragmente animate despre 13 adolescenţi aleşi pe sprânceană - printre ei Crabul, Păianjenul, Crocodilul şi Balena - care se joacă de-a războiul. Fără nicio pregătire, dar cu un curaj şi patriotism ieşite din comun, ar fi fost în stare să oprească tancurile sovietice cu mâinile goale şi cu lovituri de karate învăţate din filmele de acţiune văzute la video. ...

  • Demnitate umana

    S-au spus si s-au scris multe despre palestinieni şi evrei. Cu toate acestea, o latură a coexistenţei lor a fost ocolită atât de presă cât şi de antropologi. În Israel trăiesc ca cetăţeni ai statului evreu 900000de palestinieni. Filmul pune în lumină situaţia acestei minorităţi. Samieh are 20 de ani. Împreună cu vărul ei Nidal, ea ne face să înţelegem frustrările, speranţele, visele şi coşmarurile pe care le trăiesc tinerii arabi bombardaţi de valorile şi idealurile Occidentului. În plus, statul îşi face simţită prezenţa în cele mai mărunte aspecte ale vieţii lor. Minoritatea palestiniană duce o viaţă prosperă, la fel ca şi restul societăţii israeliene. Dar "banii nu sunt totul" spuse tatăl lui Samieh. "Banii vin şi se duc, dar al karamah (demnitatea) pierdită nu revine niciodată." ...

  • Dempsey, supereroina cu diabet

    Necesitând monitorizare permanentă și tratament, boala ei afectează întreaga familie, care a trebuit să învețe să calculeze caloriile din alimente, să o supravegheze pe fată pentru a evita eforturile prea mari, să intervină în caz de urgență. Dempsey a învățat să își măsoare singură glicemia, să își dozeze insulina și să mănânce la ore fixe alimentele permise, să fie independentă și să nu lase boala să îi conducă viața. Ea reușește să se antreneze în același ritm cu colegele de la gimnastică și, la fel ca ele, speră să devină campioană olimpică. Filmul demonstrează cât de importantă este informarea în cunoașterea și ținerea sub control a bolilor și cât de important este să consideri boala nu ca un obstacol de netrecut, ci ca un neajuns pe care îl poți controla și cu care poți să trăiești toată viața. ...

  • Denoise

    Un câmp petrolier din Texas, sala motoarelor a unui cargobot şi o imensă cameră surdă în Elveţia. Aceste locuri sunt esenţiale pentru existenţa noastră pentru că obiectele pe care ne place să le avem în jur şi-au început sau îşi sfârşesc călătoria într-unul din locurile de mai sus. După ce aflăm aceste lucruri, oare înţelegem mai bine lumea înconjurătoare? ...

  • Departe e Mako de Ierusalim. Întoarcerea

    "Întoarcerea" este ultimul episod al serialului "Departe e Mako de Ierusalim". Filmul prezintă întâlnirea evreilor ortodocşi veniţi din toate colţurile lumii în localitatea Mako pentru a comemora în oraşul unde s-au născut ei sau părinţii lor, a 50-a aniversare a Holocaustului şi moartea ultimului rabin din Mako. Nu a fost numai o ocazie de a intâlni vechi prieteni şi a depăna amintiri. A reieşit mai ales că viaţa şi tradiţiile comunităţii evreieşti din Mako aproape că au încetat să existe. Cât de puţin a mai rămas se poate deduce din vizita la cimitirul evreiesc, la sinagogă - care urmează să fie restaurat cu ajutorul financiar al vizitatorilor - şi la fosta casă a rabinului. ...

  • Dependenți de net

    China este prima țară din lume care a clasificat dependența de internet drept o tulburare clinică. Acest documentar prezintă tratamentul revoluționar aplicat în Centrul de Reabilitare din Beijing și explorează cazurile a trei adolescenți din ziua sosirii lor la clinică și până la sfârșitul perioadei de reabilitare. Programul de trei luni se adresează copiilor cu vârste între 13 și 18 ani; parte din tratament este un antrenament fizic milităresc, cu mese și recreații strict organizate și sesiuni de terapie de grup. În ciuda regimului strict și a costurilor ridicate, părintii își trimit copiii la centru, dorindu-i vindecați. Web Junkie prezintă un micro-univers al vieții moderne din China, examinează presiunile dintre generații și aruncă o privire realistă asupra simptomelor așa-numitei ere digitale. ...

  • Deprogramat

    Faceți o plimbare virtuală prin peisajul mental al unui fost membru al Bisericii de Unificare, un skinhead și un jihadist. Aceștia sunt ghizii dumneavoastră, care explică prin propriile lor cuvinte cum spălarea creierului și presiunea de grup i-au împins să adopte ideologii extremiste. ...

  • Descântec de război

    Documentar hibrid profund poetic, Our Song to War observă oraşul afro-columbian Bojaya în proces de reconciliere cu trecutul devastat de război. Printre ruine sătenii îşi văd de viaţă. Copiii, unii cu părinţi luptători de gherilă, alţii cu părinţi membri ai organizaţiilor paramilitare sau civili, leagă prietenii improbabile, apropiindu-se prin pierderea pe care cu toţii au suferit-o. În loc să rămână blocaţi în trauma trecutului, ei se eliberează de aceasta prin ritualuri cathartice. Folosind filmări observaţionale candide și un voice over ce şopteşte misterios poveşti supranaturale, documentarul se dovedeşte o oglindă a aurei mistice înrădăcinate în acest loc. Atât în Bojaya, cât şi în film, lumescul și fantasticul coexistă. ...

  • Deschiderea oficiala AFF 2015- Spectacolul Double Bind

    Double Bind Double Bind este un spectacol de teatru-documentar, rezultatul unui atelier teatral cu actori români și maghiari, care au trecut printr-un proces de creație bazat pe experiența lor personală, în cursul căruia au dat frâu liber sentimentelor și gândurilor ascunse ale ambelor comunități. Alina Nelega, autor dramatic şi om de teatru underground și Kincses Réka, regizor de film, împărtășesc plăcerea de a forța tabuuri și de a ataca teme de care oamenilor le e teamă și preferă să le țină sub tăcere. Din demersul lor comun s-a născut un spectacol care apelează la tehnica filmului documentar: nu inventează nimic, ci captează bucăți de realitate. ...

  • Despărţirea de Nouă-Și-Jumătate

    Tom şi Piet, din Germania, sunt de nedespărţit şi descoperă lumea împreună. Tom încearcă să găsească răspunsuri potrivite la toate întrebările despre noi şi lumea înconjurătoare, puse de către fratele său mai mic, ajutându-l pe micul Piet să înţeleagă secretele vieţii. Tom reuşeşte să găsească explicaţii pentru orice şi să dea sens lucrurilor, indiferent dacă acestea sunt sau nu adevărate. Recomandat pentru înţelegerea lumii în care trăim. Acest film se difuzează împreună cu un alt film, la preţ de o proiecţie. Vă rugăm să consultaţi programul. ...

  • Despre dragoste: Ira

    Aceasta este povestea unei tinere femei pe nume Ira care trăiește, ca noi toți, între iubire și dezgust, cu certuri mărunte, rutine, visuri nerealizate și speranța pentru mai bine. Dar în primul rând aceasta este o poveste despre iubire, iubirea pentru viața nebună, iubirea care nu se aseamănă deloc cu iubirea din Biblie și despre sensul idealistic pe care cuvântul îl transmite adesea. Acest film este despre iubire, destin și viață... Despre noi toți. ...

  • Despre Iulian Mihu, asa cum a fost - Despre noi asa cum suntem

    Personalitate de prim rang a cinematografiei românesti, Iulian Mihu, de la a carui disparitie se împlinesc anul acesta 10 ani, a marcat evident cinematografia româna. Despre artist vorbesc, în primul, rând, filmele sale. Realizatorii acestui documentar au dorit însa ca amintirea lui, în afara de filme, în absenta dureroasa si incredibila a oricaror marturii materiale, sa fie evocata de unii dintre colaboratori si prieteni. Nume importane : Violeta Andrei, Irina Petrescu, Sergiu Nicolaescu, Julieta Szonyi, Liliana Tudor Iorgulescu, Radu Boruzescu, regizorul secund Adriana Lupu, Gabriela Nasta -monteur si altii îl evoca, fiecare în propria maniera. Se contureaza astfel imaginea unui regizor care sfida, cu nonsalanta, regulile si canoanele. Temperament greu de descifrat, când vijelios, când generos si tandru, un om în mare masura enigmatic, a carui deviza putea sa fie “filmam si ca sa ne amuzam” , regizorul este fascinant, iar realizatorii au încercat, ca, macar în parte, acest film sa-i semene : sincer si neconventional. Creator a carui cariera a avut vârfuri spectaculoase, dar si caderi, adevarate filme - scandal, Iulian Mihu ramâne, mai presus de toate, un spirit liber, totdeauna credincios lui însusi. ...

  • Despre orbire - Călătorie într-o lume lipsită de vedere

    Despre Orbire este un proiect interactiv pe mai multe platforme, creat pe marginea documentarului de lungmetraj omonim. Proiectul foloseşte noi forme de naraţiune, mecanica jocului interactiv şi realitatea virtuală pentru a explora experienţa cognitivă şi emoţională de orbire a lui John. Fiecare scenă va aborda o amintire, un moment şi un anumit loc din jurnalul audio al lui John, folosing materiale audio binaurale şi animaţii 3D în timp real pentru a se crea o experienţă complet imersivă într-o lume „lipsită de vedere”. ...

  • Destinația: Marte

    NASA şi multe alte instituţii au pus ochii pe Planeta Roşie şi acum dau zor să construiască tehnologia necesară pentru a ne duce până acolo! Filmul prezintă publicului această cea mai spectaculoasă misiune a umanităţii. Iată ce activităţi au loc pe glob pentru a face acest vis realizabil. Şi iată rachetele şi vehiculele care îi vor purta pe oameni dincolo de Lună şi, într-o bună pe zi, până pe Marte! ...

  • Deșeuri

    Pentru locuitorii Indiei antice nu existau deşeuri, în limba lor nu era un termen care să le denumească. Deşeurile au apărut de-a lungul istoriei coloniale care a înglobat o cultură veche agrară şi au devenit un concept odată cu revoluţia industrială. Astăzi, deşeurile reprezintă o monedă de dezvoltare, iar India produce un munte de deşeuri. Documentarul este o perspectivă personală asupra deşeurilor din India şi a ideii de reciclare, autorul încercând să identifice „deşeurile” pe care le-a produs de-a lungul timpului ca realizator de film şi să „recicleze” filmări mai vechi transformându-le în materiale de arhivă. ...

  • Devi si sora ei

    Când oamenii au găsit-o într-o gară din Delhi, părăsită și aproape moartă de foame, Devi avea un an. Poliția a dus-o la orfelinatul Palna, unde și-a petrecut al doilea an al vieții. „Apoi au venit doi oameni cu fețele albe și s-au jucat cu mine și după trei zile am înțeles că ei vor fi mama și tata”. Când a învățat să vorbească, Devi povestea mereu despre Amma, mama ei adevarată, care „era bolnava și nu putea să aibă grijă de mine. Dar mă ținea în brațe”. Filmul ne-o arată pe Devi, care are acum șase ani și călătorește în propriul ei trecut. Chiar în această perioadă, familia adoptă încă o fetiță, tot de la orfelinatul Palna. Devi, care are acum o surioară, declară: „Și eu am stat la Palna. Nu m-au cumpărat de la magazin”. ...

  • Deznodământ deliberat

    În mijlocul unei filmări despre viața sa în mișcarea anti-război, Mayer Vishner, un radical șaizecist declară că timpul său a trecut și că ultimul său act politic va fi să se sinucidă și vrea ca totul să fie filmat. Regizorul trebuie să decidă dacă să își închidă camera sau să folosească filmul pentru a-și ține intervievatul și prietenul în viață. Mayer și-a găsit locul în contracultura șaizecistă în 1965 la vârsta de 16 ani și legăturile puternice cu comunitatea de activiști din care făcea parte i-au dat vieții sale un scop și un sens. Left on Purpose tratează problema tot mai mare a depresiei, izolării și îmbătrânirii printr-o poveste intensă, bazată pe personaje, a relației dintre documentarist și subiect. Oferă o perspectivă cinematografică rară asupra prieteniei cu o persoană suferindă. ...

  • Dhobighat

    Filmul se concentrează asupra unei instituţii din India, care, asemenea altora din această ţară, trezeşte neîncrederea occidentalilor. Dhobighat sunt cele mai mari spălătorii în aer liber din lume. În multe oraşe indiene, spălatul rufelor nu se face acasă. Este treaba celor numiţi dhobi wallahs, adică oamenii care spală. În Mumbay (fost Bombay), patru mii de dhobi wallahs spală, usucă, calcă şi livrează la domiciliu hainele a 15 milioane de locuitori. Dhobi wallahs, spălătorii, şi-au câştigat o oarecare faimă, datorită ghidurilor de călătorie şi articolelor din revistele de turism, care remarcă în special sistemul misterios si fără greş după care identifică hainele. Din maldăre nesfârşite de rufărie, nici o haină nu se rătăceşte. Spălate şi călcate, toate îşi găsesc drumul către proprietarii lor. Se spune că şi poliţia apelează uneori la dhobi pentru indicii în urmărirea infractorilor. Dhobi sunt consideraţi membri ai unei clase inferioare, iar ocupaţia de spălător este ereditară. Filmul lui Giorgio Garini are meritul de a trece dincolo de exotic şi de spectaculos, apropiindu-se de aceşti oameni şi de poveştile lor. ...

  • Dialoguri de baltă

    Delta Dunării din România - ”Ultimul Sanctuar European” - este pe lista de obiective protejate UNESCO. Chiar dacă se fac mari eforturi pentru a proteja biodiversitatea, problema comunităților locale este în mare parte neglijată. Cercetătorii din domeniul științelor sociale susțin că natura traumatică a mlaștinii apasă greu asupra vieților sătenilor. Dar poate să fie Natura de vină? ”Dialoguri de baltă” este bazat pe o asiduă cercetare de teren a creării discursive a sălbăticiei în Rezervația Biosferei Delta Dunării. Printr-un montaj argumentativ construit atent, în întregime bazat pe limbaj cinematografic, filmul e o analiză antropologică ce în același timp reflectă asupra întrebărilor epistemologice legate de producerea cunoașterii în științele sociale. ...

  • Dilema lui Duka

    Femeie măritată şi mamă a cinci copii, Duka trăieşte în Hamar, în sudul Etiopiei. Din momentul în care soţul ei şi-a luat o a doua nevastă, tînără şi frumoasă, Duka nu-şi găseşte liniştea. Cei din neamul Hamar trăiesc din creşterea animalelor şi din cultivarea sorgului. Deşi poligamia e permisă, puţini o practică. Aşa că Duka nu ştie ce să creadă despre a doua căsătorie a soţului ei. Nu cumva o crede prea bătrînă? Sau poate e sătul de accesele ei de malarie? Noua soţie e încă un motiv de nedumerire. Duka nu ştie cum să se poarte cu o persoană care tace tot timpul şi comunică doar prin accese de furie. Ca şi cum nu ar fi fost destul, şi soacra îi face probleme. Într-un stil intim şi personal, filmul urmăreşte evoluţia crizei din familie, care culminează cu naşterea primului copil al celei de-a doua soţii. Duka, soţul ei, soacra şi a doua soţie îşi spun pe rînd părerile, pe măsură ce totul evoluează către rezolvarea crizei. ...

  • Dilema sfântă

    Un documentar intim și onest, care pune discret în discuție regula celibatului pentru preoții catolici și ne prezintă pe larg frământările și dilemele lui Robi, un preot paroh dintr-un sat din Ungaria. Robi este apreciat și respectat de enoriași, cu toate că are o relație de lungă durată cu o femeie pe care o iubește și care este mama celor trei copii ai săi. După mai multe încercări de a găsi o soluție agreată de biserică, într-un final el se vede nevoit să renunțe la preoție pentru a putea fi alături de familie. ...

  • Diminetile lumii (Cambogia, Statele Unite ale Americii, Finlanda, India, Japonia, Maroc, Mexic, Senegal)

    MAROC - Bine aţi venit în Aït Melloul, din împrejurimile Agadirului, la 20 de kilometri de centrul oraşului, unde locuieşte familia Isserrarne. În fiecare dimineaţă, Aïcha, mama, pregăteşte pâinea într-un mod tradiţional, pâinea „Melaoui”, care se aseamănă cu o clătită mai groasă. Abia răsare soarele când Aïcha îşi trezeşte copiii. Cele trei fiice: Aïcha de 10 ani, Zhara de 12, şi Tlayetmasse de 4 ani, dorm în aceeiaşi cameră. Ikram, ultima micuţă are mai puţin de un an. Ea încă doarme în pat cu părinţii. Odată îmbrăcate, surorile se duc la baie pentru a se spăla, apoi îşi aranjează părul. Mama lor li-l unge cu ulei de argan înainte de pieptănat. În acest timp, Hachemi, tatăl, îşi face rugăciunea acasă. Rugăciunile nu sunt obligatorii pentru copii, dar surorile mai mari, Aïcha şi Zhara, le spun frecvent. La ora pregătirii micului dejun, Aïcha îşi ajută mama să prepare ceaiul tradiţional de mentă. Apoi, ea îmbracă peste haine şorţul obligatoriu, pe care trebuie să-l poarte la şcoală, un fel de uniformă. Cu ghiozdanul deja în spate, îşi sărută ca întotdeauna părinţii înainte de a pleca la şcoală şi pleacă să-şi întâlnească cea mai bună prietenă. CAMBOGIA - Bine aţi venit în Prek Toal, sat situat la malul lacului Tonle Sap în centrul ţării, fiind cel mai mare lac al Asiei de Sud-Est. În acest univers lacustru, trăieşte familia Sothea. Lina are 8 ani, iar sora sa mai mare, Chaliha, are 13 ani. Ele împart aceeaşi cameră. Casa familiei este un mic centru comercial al satului. Localnicii pot veni pentru înfrumuseţare, sau să-şi procure tot felul de nimicuri. În fiecare dimineaţă, în jurul orei 6:00, Hak, tatăl, este cel care trezeşte familia. În casa lor plutitoare, nu există apă curentă, căci apa este aproape: pentru a se spăla pe dinţi şi pe faţă, un simplu lighean cu apă de la robinet este suficient. Între timp, Bopha, mama lor, prepară micul dejun. În meniu, ouă fierte tari, caţiva creveţi prăjiţi şi orez. Este timpul să-şi îmbrace uniforma şcolară. Nu trebuie sa tragă de timp, căci clopoţelul şcolii sună la ora 7:15. Odată pregătiţi, Lina verifică dacă a băgat toate cele necesare în ghiozdan. Şcoala se află la un kilometru şi jumătate de casă în timpul sezonului ploios. Drumul este inundat, iar Chaliha, o bună vâslaşă, este cea care o duce pe sora ei la şcoală. JAPONIA - Bine aţi venit în Tokyo, unul din cele mai mari oraşe din lume, unde regăsim familia Sakai. Masako, 32 de ani, este cea care are grijă să trezească în fiecare dimineţă copiii. Băieţii, Yuto de 8 ani, şi gemenii Shunta şi Hinata de 3 ani, dorm toţi în aceeaşi cameră, pe podea, pe o rogojină. Tatăl, Takeshi, are 33 de ani. Este luni şi copiii se bucură de prezenţa tatălui, înainte ca acesta să plece pentru încă o săptămână să lucreze, la câteva ore distanţă de Tokyo. El revine acasă vinerea, urmând să-şi petreacă weekend-ul în familie. În aşteptarea lui, Masako trebuie să administreze singură casa, lucru care nu o împiedică însă să şi lucreze, ea fiind şi profesoară, şi mamă. În fiecare dimineaţă ea pregăteşte micul dejun, nelipsitele chifteluţe din orez, legume şi peşte sau carne la grătar. Ea pregăteşte în acelaşi timp şi masa de prânz, realizând un „bento”, un preparat unic tradiţional pus într-o cutie compartimentată, care poartă acelaşi nume. Înainte de a merge la masă, ei exersează tehnica mânuirii beţişoarelor. În societatea japoneză, punctualitatea, politeţea, precum şi alte reguli de viaţă, sunt foarte importante. Este timpul să-şi pregătească ghiozdanul primit de la şcoală. Se strâng câte 3 sau 4 copii pentru a merge la şcoală, drumul lor fiind stabilit de primărie, care le asigură un traseu sigur. MEXIC - Bine aţi venit în Tlayacapan, un orăşel liniştit din statul Morelos, situat la 80 km, la Sud de Mexic, unde regăsim familia Araujo. Tatăl, Enrique este brutar şi stă în picioare mai multe ore pe zi. Sebastian are 11 ani şi sora sa are 10 ani. Ei împart dintotdeauna aceeşi cameră. După ce se trezeşte, Sebastian trebuie să-şi trezească bunicii. Trei generaţii trăiesc sub acelaşi acoperiş. Brutăria familiei este singura din oraş. A fost fondată de tatăl lui Enrique. Pâinea este încă facută în vechiul cuptor, pe lemne. Este timpul să se îmbrace. Uniforma este încă obligatorie în şcolile din Mexic. Copiii îşi fac toaleta. Cochetăria – atât cea masculină cât şi cea feminină – este o trăsătură de caracter naţională, care se învaţă de mic. După toaletă, micul dejun se ia în familie, în jurul unei pâini calde şi o cană de cafea sau de ciocolată. Înainte de a pleca la şcoală, Sebastian îi dă tatălui său o mână de ajutor. Mariana îşi ajută mama, care se apucă să pregătească cina. Azi, prepară salată de cactus. Sebastian pregăteşte livrarea pâinii: îngrămădeşte pâinile într-un sombrero mare şi cu această pălărie pentru pâine, el se urcă pe bicicletă. La întoarcere, pleacă pe jos cu sora sa, spre centrul oraşului, acolo unde se află şcoala. FINLANDA - Bine aţi venit în Angeli, localitate situată în regiunea Saami, la 250 km Nord de Cercul Polar. Aici locuieşte, într-o casă izolată, familia Lantto: tatăl, Taisto, de 50 de ani, şi soţia sa Sinikka, de 47 de ani. Cu puţin timp înainte de ora 7:00, Antti, băiatul de 8 ani, sare din pat. Încă somnoros, se îmbracă şi se îndreaptă spre bucătărie pentru micul dejun. Antti de descurcă singur cu pregătirea mesei. Un meniu zdravăn pentru a face faţă frigului: tartine, brânză, iaurt, cereale şi o băutură caldă. Alături de el, sora lui, Heidi, în vârstă de 9 ani, face la fel. În timp ce Antti îşi repetă lecţiile, Heidi îşi face toaleta. Între timp, tatăl pregăteşte o specialitate locală: o reţetă tradiţională pentru pregătirea renului. Asemenea tatălui său, el este crescător de reni. A venit timpul să se îmbrace pentru a ieşi din casă. O cameră întreagă este destinată hainelor de exterior. Aceasta permite de asemenea izolarea celorlalte camere de aerul rece de afară, atunci când se deschide uşa. Afară este încă noapte. În fiecare dimineaţă, atât vara cât şi iarna, copiii aşteaptă un taxi care vine să îi ducă la şcoala situată la peste 60 km distanţă. Durează o oră cu taxiul colectiv pentru a ajunge în Inari. Atunci când ajung la şcoală, e deja ziuă. Antti şi Heidi se grăbesc să-şi întâlnească prietenii înainte de a intra în clasă. SENEGAL - Bine aţi venit la Sain-Louis, al doilea oraş al ţării. În Guet Ndar, din cartierul Gokhou Mbathe, trăieşte familia Fall. Este un cartier de pescari în care se îngrămădesc mai multe case modeste construite din ciment. Mamadou, tatăl, se întoarce de la rugăciunea de dimineaţă ţinută la moscheea din cartier. Toată familia locuieşte într-o încăpere de 9m2. Familia Fall nu este singura care locuieşte aici. În total, casa are 8 încăperi în care trăiesc alţi membri ai familiei. Tatăl işi trezeşte copiii, pe Adama de 11 ani, pe Idrissa de 8 ani şi pe Fatou de 3 ani. Aceştia dorm pe un covor aşezat direct pe pământ. Doar cel mai mic, Moustapha, de 7 luni, doarme în acelaşi pat cu părinţii săi. Fiecare zi a acestei familii începe cu îmbracatul. Chiar dacă există curent electric, în casă nu este apă curentă şi copiii trebuie să umple o găleată la robinet pentru a se putea spăla. În timp ce copiii se retrag într-un colţ al curţii, Aicha, mama, îşi duce la bun sfârşit abluţiunile obişnuite. Pentru şcoală, Adama şi Idrissa, îşi îmbracă tunicile africane. Înainte de a pleca la şcoală, Idrissa trebuie să-şi ajute mama, ea merge şi cumpără pâine pentru micul dejun. Bucătăria se rezumă la un aragaz şi la câteva obiecte. Pentru micul dejun, meniul este frugal: lapte praf şi tartine cu unt. A sosit timpul ca băieţii să plece la şcoală, care se află la un sfert de oră de mers pe jos. Ghiozdanele sunt de fapt un săculeţ, iar şcoala le oferă caiete şi stilouri. INDIA - Bine aţi venit în Rishikesh. În această regiune, locuitorii sunt foarte credincioşi, iar în familia Négi, ziua începe întotdeauna cu o rugăciune. Mama, Pratima, se roagă zeilor în fiecare dimineaţă alături de soţul ei, Pradit. Sahil, în vărstă de 4 ani şi Ishita în vărstă de 8 ani nu s-au clintit, cu toate că toată familia doarme în aceeaşi cameră, şi chiar în acelaşi pat. În ceea ce priveşte toaleta, baia este afară. Pratima, ca marea majoritate a femeilor indiene, este casnică. Este timpul pentru micul dejun. Măncarea specifică Indiei este “chapati”, un fel de lipie făcută din pâine tradiţională. În acest timp, Pradit joacă cricket pe terasă. În timpul micului dejun familia mănâncă în aceeaşi cameră, în faţa televizorului. Pradit este maseur ayurvedic. În oraş, sunetul primelor clopote de rugăciune se pierde în tumultul oraşului care prinde viaţă. Acasă, Pratima deja o pregăteşte pe Ishita pentru şcoală. Şcolarii indieni poartă toţi uniforme, iar ţinuta, precum şi disciplina, sunt foarte stricte. Pradit, înainte de a pleca la muncă, îşi însoţeşte copiii în fiecacare dimineaţă până la şcoală. Aceasta se află la zece minute de mers pe jos. Pe străzile de pretutindeni din această lume, copiii traversează podul de pe Gange. Statele Unite ale Americii - Bine aţi venit în Manhattan. Într-un cartier rezidenţial, în sud-estul oraşului, în satul Peter Cooper, trăieşte familia Hatchett. Cynthia, mama, este cea care se trezeşte adesea prima. Este încă noapte atunci cănd îi trezeşte pe copii. Trezirea şi îmbrăcarea! Ca şi părinţii lor, fetele îşi aleg mai întâi haine comode. Prima etapă a dimineţii, ora 7:00, puţin jogging cu mama. La familia Hatchett, după efort urmează reconfortarea, adică micul dejun, masa cea mai importantă în Statele Unite, precum şi în multe alte ţări anglo-saxone. Sucuri de fructe, ouă cu tot felul de sosuri, câteodată cu bacon... şi mai ales clătite… Cynthia ne-a destăinuit adevarata reţetă: doar 5 minute şi e gata! E timpul pentru pregătirea pacheţelului de prânz al lui Sarah, căci fiecare copil îşi aduce prânzul la şcoală. După periajul cu periuţa de dinţi electrică, urmează pieptănatul. Pentru Sarah a venit timpul să plece la şcoală. Are 5 minute de mers pe jos. Se întîlneşte cu cea mai bună prietenă a ei şi pleacă împreună cu familia. Lilly o va însoţi pe mama până la creşă... ...

  • Diminetile lumii (Indonezia, India, Egipt, Oman, Australia, Peru, Siria, Bolivia)

    Bolivia O dimineață în Bolivia. Bine ați venit la 3800 m altitudine, pe cel mai mare lac din America de Sud. Lacul Titicaca este pentru indienii din Anzi leagănul primului incaș născut din apele sale. ”Insula Soarelui” este un loc sacru, ca pe timpul imperiului. O legendă locală autohtonă spune că cei dintâi locuitori ai regiunii aveau șase degete și se numeau uros. În zilele noastre, îi numim uros pe cei care trăiesc pe insule plutitoare făcute din trestii. Unde dorm și cum se trezesc descendenții incașilor? Cum încep ei ziua când trăiesc pe o insulă atât de uimitoare? Cum ajung copiii la școală? Siria O dimineață în Siria. Bine ați venit într-o oază din inima deșertului sirian. Orașul Tadmor este mai cunoscut sub numele vechii cetăți romane pe care o adăpostește: Palmyra. La o aruncătură de băț de orașul modern, descoperim minunatele ruine și crângul de palmieri care servește drept loc de joacă pentru copiii din oraș. Cum fac ei ca să nu se piardă în acest labirint de pietre vechi și de grădini umbroase? Oare trebuie să dea o mână de ajutor la irigarea palmierilor? Nu e aceasta o bună ocazie pentru ei să împartă cu tatăl lor o bucată de pâine înmuiată în ulei de măsline? Peru O dimineață în Peru. Bine ați venit în orașul amazonian Iquitos, cel mai mare oraș din lume accesibil doar cu vaporul sau cu avionul. Cartierul Belen e un cartier modest supranumit Veneția Amazoniei. În timpul inundațiilor anuale ale fluviului Amazon, cartierul dispare sub apele fluviului și atunci toată lumea se deplasează cu barca. Pentru copiii din Belen, ce poate fi mai firesc decât să mergi la școală cu barca? Populația orașului e un amestec de locuitori ai Amazoniei și ai țărilor limitrofe. Cum se amestecă practicile și tradițiile moștenite de la amerindieni și de la locuitorii acestui oraș în Amazonia? Egipt O dimineață în Egipt. Bine ați venit în capitala Cairo, o metropolă gigantică cu mai bine de 17 milioane de locuitori. În inima celui mai mare oraș din Africa, se ascunde un cartier care adăpostește una dintre cele mai vechi piețe din lume. Souk-ul Khan El Khalili, construit în 1382, este un veritabil labirint de străzi, de dughene de tot felul și de ateliere de meșteșugari. De ce să nu ne abatem puțin din drumul spre școală și să trecem prin souk? Mai ales când tata e deja la magazinul lui și cunoaștem fiecare străduță ca-n palmă... Indonezia O dimineață în Bali. Bine ați venit pe această insulă indoneziană situată între insulele Java și Lombok. Bali prezintă originalitate prin faptul că este singura insulă din Indonezia care a rămas, în esență, hindusă. Frumusețea peisajelor constă în multitudinea de orezării în terase și ineditul templelor. După ce au fost treziți de mama lor cu multă blândețe, la ce vânzător ambulant se vor duce copiii ca să ia micul dejun? Mergând spre școală în grupuri mici, oare o vor lua pe scurtătură prin orezării ca să aducă jertfă într-un templu înainte de a-și relua drumul obișnuit? Australia O dimineață în Australia. Bine ați venit pe plajele din Queensland. Coasta de Aur a Queenslandului este un colț de rai pentru îndrăgostiții de natură și plajă. Pentru unii australieni, surfingul este mai mult decât un sport, e un mod de viață. Părinți care s-au decis să locuiască la câțiva metri de plajă profită de diminețile însorite pentru a-și duce copiii la surfing înainte de școală. La ce oră se trezesc ei și ce mănâncă înainte de a ”ataca” primele valuri? India O dimineață în Ladakh, regiune situată la granița dintre Munții Himalaya și Karakorum. Bine ați venit la Tiktse, 3500m altitudine, sătuc pe acoperișul lumii, acolo unde se află o mânăstire celebră cu călugări cu bonete galbene și novici care se grăbesc să ajungă la cursurile de tibetană. Toată lumea este la ora de rugăciune... Iarna ține 8 luni și vara 4 luni, condițiile de viață sunt grele... Copiii își ajută părinții la muncile agricole și la creșterea caprelor și iacilor. Între acești munți de mai bine de 6000m înălțime și aceste câmpii verzi cu culturi de orz și de grâu, cum mergem la școală? Oare copiii primesc la micul dejun tot ceai cu un sărat? Oman O dimineață în Oman. Bine ați venit în Muscat, capitala acestui Emirat din sudul peninsulei arabice – la granița cu marea căreia îi dă numele. Orașul Muscat și portul său numără 600 000 de locuitori. Urbanismul respectă tradițiile arhitecturii arabe: fără imobile înalte și acoperișuri înclinate, cu străzi curate și construcții de culoarea nisipului sau albe. E capitala cea mai mică din lume, dar și cea mai călduroasă, cu temperaturi de 45˚C din mai până în august, care nu coboară iarna decât rareori sub 25˚C. Ce educație primesc copiii din Oman? Care sunt condițiile de viață ale acestor copii? Cum se roagă ei dimineața? Cum se îmbracă atunci când merg la școală? ...

  • Din adâncul albastrului

    O familie de pescari din Cabo Pulmo, Castro ia o decizie revoluționară pentru a salva reciful în prag de dispariție din cauza pescuitului excesiv: aceștia își sacrifică sursa veniturilor și a alimentelor, interzicând pescuitul pe propria insulă pentru a încuraja viața marină să revină la viață. ...

  • Din floare în floare

    Filmul prezintă frânturi din viața tatălui autoarei – un bărbat nonconformist, hedonist și histrionic care locuiește singur și povestește relaxat despre relațiile lui cu femeile, atât în fața camerei cât și a nepoților săi, inclusiv despre cea cu Ruth, marea sa iubire, de care divorțat de mulți ani. Folosindu-se de fotografii de familie și descoperind amintiri uitate, autoarea își portretizează părinții, pe fiecare din perspectiva celuilalt și încearcă să provoace o reconcicliere. Întâlnirea dintre cei doi decurge firesc, o dovadă că toate reproșurile și ranchiuna au rămas undeva în trecut. ...

  • DIN NOU IN PIATA

    Am filmat in Egipt timp de un an de la inceputul revolutiei din ianuarie 2011 si am urmarit cinci personaje, care au avut de suferit nedreptati din partea statului de la debutul evenimentului: un baiat analfabet si sarac, manipulat sa lupte impotriva protestatarilor din Piata Tahrir; un fost puscarias care vorbeste despre modul in care statul foloseste criminali pentru actiuni violente; un cuplu de tineri casatoriti arestat in mod arbitrar; o activista in varsta de 20 de ani, arestata de militie, torturata si fortata sa treaca printr-un test de virginitate; un student la informatica, in varsta de 19 ani, care protesteaza impreuna cu prietenii pentru eliberarea fratelui sau aflat in inchisoare deoarece a criticat armata. Filmul nostru este despre curajul de a rezista nedreptatii in Egiptul postrevolutionar. ...

  • Dincolo de dragoste nu e neapărat ură

    Un secret întunecat se ascunde sub podelele casei pe care patru fraţi au de gând să o vândă. În acest documentar personal, echilibrul precar al familiei şi ecourile poveştii unuia dintre membrii ei sunt alternativ în centrul atenţiei. Amintirile celor patru copii sunt prezentate într-un context oniric, în care ei ajung să-şi înfrunte trecutul dificil. ...

  • Dincolo de frontiere

    Comentariile unui profesor japonez, după a cărui opinie ajutorul nu trebuie să fie unilateral. El consideră că trebuie să existe o reciprocitate, chiar dacă aceasta nu poate fi de natură financiară. Este un mod de a înţelege fenomenul pe care filmul îl analizează. Aşa cum Japonia trimite ajutoare către Bangladesh, de aici emigrează forţă de muncă înspre Japonia. Tot mai multi emigranţi se căsătoresc cu japoneze şi fie se stabilesc în Japonia fie îşi aduc soţiile în Bangladesh. Filmul "Dincolo de frontiere" urmăreşte trei asemenea cupluri, cu bucuriile şi greutăţile relaţiei lor construite pe culturi total diferite. ...

  • Dincolo de gard

    În timp ce budiștii extremi propagă sentimentul anti-musulman din întreaga țară, în interiorul lagărului care închide minoritatea musulmană Rohingya din Birmania, Abul face tot posibilul pentru a-și ajuta soția bolnavă, Barbul, și un băiat de 12 ani al cărui viitor este diminuat din cauza constrângerilor de a trăi în această închisoare în aer liber. ...

  • Dincolo de linie

    Dincolo de linie este o experienţă imersivă de realitate virtuală care combină video 360° cu tehnologia CGI (imagini generate de computer) pentru a-i pune pe spectatori în pielea unei paciente care intră într-o clinică un avort în condiţii sigure şi legale. Folosind materiale audio reale strânse de la protestele anti-avort, scenarii şi materiale de film documentar, acest hibrid de ficţiune-documentar este o descriere la cotă de mare intensitate a oprobriului la care sunt supuse clinicile de avorturi, personalul medical și pacientele în America, într-o zi obişnuită. ...

  • Dincolo de munte

    În zona muntoasă din nord estul Portugaliei se spune adesea că pâinea şi vinul fac calea mai uşoară. Secole de-a rândul, singura plantă cerealieră cultivată aici era secara. Se spune că celţii, locuitori ai vechilor "castros" ar fi fost primii care au cultivat-o. Iunie este luna recoltei. După seceriş, odată ce snopurile au fost legate, vine vremea treieratului. Foarte puţini mai treieră astăzi cu maiul. Mai poate fi însă întâlnită claca. Morile îşi leagă strâns existenţa de cultivarea secarei. Sunt construcţii foarte vechi şi de obicei servesc întregii comunităţi. Fiecare familie are dreptul să folosească moara un anumit număr de ore. Ciclul secarei se sfârşeşte cu coptul pâinii. Femeile rostesc vechi formule tradiţionale, considerate esenţiale pentru a coace o pâine bună. ...

  • Dincolo de pădure

    Recenta emigrare în masa a sasilor si svabilor din Ardeal spre Germania a provocat drame individuale si colective. Una dintre ele e singuratatea celor ramasi în urma, care fie nu au avut pe nimeni la care sa mearga în Germania, fie pur si simplu nu au vrut sa-si abandoneze casele si pamânturile. Se simt acasa în Ardeal, dar cum poti fi acasa fara ai tai? ...

  • Direcție inversă

    Criza refugiaţilor surprinsă într-o singură noapte, printre mulţimile epuizate de migranţi în căutare de muncă şi refugiaţi care persverează în încercarea lor de a avea o viaţă mai bună. În faţa Departamentului Imigrări din Tel Aviv sute de oameni se aşază la coadă noapte de noapte pentru a fi siguri că sunt în faţă la începerea programului. Cei mai mulţi nu vor intra în clădire, iar cei care intră vor avea de înfruntat un proces birocratic ce nu le garantează deloc succesul. ...

  • Disconnection

    Acest film s-a născut ca un comentariu-reflecţie la evidenta şi axiomatica izolare a fiinţelor umane şi la prezentul marcat de o deteriorare socială acută. Regizorul columbian Jorge Bandera are interese artistice foarte variate, de la imaginile în mişcare la animaţie, design şi artă generative, iar recent a descoperit formatele imersive. În prezent experimentează cu formatul Full Dome şi realizarea de naraţiuni vizuale pentru realitatea virtuală. ...

  • Discovery - Oricine poate fi erou

    Modelatori de atitudini Colectionari de istorie Acasa pe Pamant Aventurier incurabil Maestrul echilibrului Supravietuitor extrem Un velier si 3 generatii Chiropterolog 243 km Bicicleta de lemn 1. Laurenţiu Şerban (32) este adept al sporturilor extreme și trăiește fiecare clipă la intensitate maximă, în ciuda accidentului suferit în Afganistan, în urma căruia și-a pierdut un picior. 2. Andrei Cemortan (40) este pasionat de istoria celor două războaie mondiale. El face totul pentru a înțelege și a împărtăși celorlalți un altfel de adevăr istoric: acela privit din unghiul participantului efectiv la drama unui război. 3. Anton Duma (44) a reușit să-și împlinească visul de a realiza expediția ciclo-turistică ”Descoperă-te în necunoscut” cu ajutorul comunităților de români pe care le-a întâlnit de-a lungul expediției. 4. Elena Miscodan (33) este un medic pasionat de sporturile extreme. Atitudinea ei pozitivă și firea sa îndrăzneață au ajutat-o să învingă boala de care a aflat că suferea la o vârstă fragedă: cancerul. 5. Florin Limbovici (34) este un pionier al slackline-ului, un sport de echilibru, de concentrare și de coordonare a mișcărilor prea puțin cunoscut în România. El s-a clasat în primii 8 la Cupa Mondială de Slackline 2011 de la München. 6. Mihai Pătraşcu (42) este director de imagine și căpitanul velierului Allegro, o ambarcațiune ”bricolată” manual chiar de tatăl său. Acesta este primul yacht românesc câștigător al unei regatte internaționale. 7. Oana Mirela Chachula (32) este biolog și este pasionată de aventură, natură, alpinism, scufundări și fotografie. Pasiunile sale i-au arătat că poate ajunge în locuri în care nimeni nu a mai fost vreodată. 8. Paul Dicu (42) a alergat pentru România în cel mai greu maraton mondial. Participarea la Marathon des Sables a fost una dintre cele mai răscolitoare experiențe ale vieții sale. 9. Sandor Czirjak (67) este faimos în Cluj pentru talentul și îndemânarea de a prelucra manual lemnul. Una dintre lucrările sale preferate este o bicicletă realizată 100% din lemn, perfect funcțională. 10. Alin Uhlmann-Useriu (41) desfășoară proiecte de educație ecologică și încearcă să transmită un mesaj clar referitor la cauzele inundațiilor catastrofale din țara noastră: defrișările abuzive și necontrolate. ...

  • Disonanță

    Doi îndrăgostiți - un bărbat care a învins o tumoră pe creier și o femeie care suferă de leucemie se reunesc pentru a cânta împreună. Søren si Malene n-au mai cântat împreună de când s-au îmbolnăvit și cu ocazia filmului au la dispoziție trei camere în care pot să se redescopere prin muzică și să-și mărturisească tot ce nu au avut curaj până acum. O îmbinare unică de documentar observațional și expozițional cu un aspect suprarealist, în care sunetul joacă un rol important. ...

  • Distanța dintre mine și mine

    Toţi ne luptăm cu propriul trecut. Unii, mai mult ca alţii. Cu o reputaţie de femeie fatală, băutoare şi fumătoare prodigioasă, poeta avangardistă, compozitoarea şi graficiana Nina Cassian are şi cu ce să se lupte: după ce în anii fascismului în România s-a refugiat în ilegalismul comunist, a devenit simultan complice şi problematică pentru noul-instalat regim stalinist, ca apoi să intre în conflict direct cu regimul Ceauşescu, terminând într-un exil nedorit la New York în 1985. Un film despre credinţe, artă şi putere, Distanţa dintre mine şi mine explorează fricţiunea dintre memoria personală şi arhiva oficială, dintre realitatea noastră actuală şi naraţiunile pe care le construim despre trecut. ...

  • DISTANȚA PÂNĂ LA TINE

    O fereastră în lumea a patru femei evreice ultraortodoxe: iată-le conflictele, dilemele şi visele, dar şi periculoasa echilibristică între Dumnezeu şi artă, între aşteptările comunităţii ultraortodoxe şi dorinţele cele mai ascunse ale acestor femei. The Distance to You este un documentar liric despre primii paşi şovăielnici pe durerosul drum spre adevăr şi împlinirea de sine. ...

  • Distopii Locale Într-o Utopie Globală

    Într-un deșert vast, o experiență cinematografică unică prinde viață în dome, fiecare narând o poveste arhitecturală distopică. Explorează „High Rise Cult,” unde zgârie-norii fragili plutesc pe baloane, „The Doomed City,” inspirat de Nicholas Roerich, și „Phygital Limbo,” o lume digitală alimentată de emoțiile umane. Acest film imersiv estompează perfect granițele dintre imaginația arhitecturală și realitate. ...

  • Divort în stil iranian

    Actiunea se petrece la Curtea Drepturilor Familiei, în Teheran. Sunt urmarite povestile a trei femei care vor sa divorteze. Jamileh vrea sa se desparta de sotul care o bate, Ziba are 16 ani si vrea sa divorteze de barbatul ei de 38. Maryam se lupta pentru custodia celor doua fiice ale sale. Filmul prezinta un altfel de Iran. În loc sa vada o tara a razboiului si a luarii de ostatici, spectatorul cunoaste femei obisnuite care se adreseaza Curtii în încercarea de a-si face viata mai buna. ...

  • Divorţ în stil albanez

    În 1961, dupa ce Albania a rupt relatiile diplomatice cu URSS, albanezii casatoriti cu straine au fost fortati sa se desparta de sotiile lor. Aceasta este o poveste despre iubire si despre despartire. Prin ochii câtorva oameni care au trait aceasta perioada neobisnuita, filmul spune povestea a mii de familii destramate de regimul totalitar al lui Enver Hodja, cel mai longeviv al secolului 20. Mii de femei alaturi de copiii lor au fost alungate din tara. Familii întregi au fost distruse, visele si planurile lor de viitor, destramate peste noapte. Cei care au ramas în Albania au petrecut ani de zile închisori. Filmul spune povestea a trei cupluri care au trait acest cosmar si a câtorva dintre activistii si ofiterii de securitate care i-au persecutat. ...

  • Dizidentul

    Un film despre o pagină importantă din istoria Ţărilor Baltice, văzută din perspectiva Lituaniei. Este un film portret dedicat lui Jonas Pajamjis, un om care şi-a oferit întreaga viaţă luptei pentru o Lituanie liberă şi care şi-a văzut în sfârşit visul cu ochii. În general, puţini ştiu câte ceva despre Lituania, din cauza celor 50 de ani de izolare şi informaţii denaturate. Dintre Republicile Baltice, Lituania s-a opus cel mai energic demaraţiei sovietice, devenind ţinta predilectă a atacurilor şi campaniilor de dezinformare ale KGB-ului. ...

  • DJ Jarl Flamar

    DJ și instrumentist polivalent, Jarl Flammar navighează de pe scenă pe scenă pentru a-și propovădui lumea imaginară Capacitatea sa de a cânta la aproape orice instrument din orientul mijlociu alături de aptitudinile sale de sound engineering l-au ajutat să creeze un sound de muzică house hipnotic și puternic, eficient atât în cluburi underground cât și la petreceri de zi, în grădină. A fost decsoperit la festivaluri mari precum FUSION, RITUEL DAYS, OZORA și ASTROPOLIS, iar acum are deja la activ mixuri în zeci de țări din toată lumea. Recomandat și de unele dintre cele mari influențe label-uri cântecele lui sunt reprezenattive pentru BAIKAL NOMADS, MONADA, ART VIBES și ORIENTAL DEEP. ...

  • DJ Kendis

    Lavanya Raghoenandan, o fată de 15 ani din Olanda, luptă cu durerile resimțite în urma unui accident pentru a-și clădi o carieră ca DJ. Ea a început să participe încă de la 9 ani la diverse festivaluri – numele de scenă este Kendis DJ - și a cunoscut deja succesul în acest domeniu. Însă, după ce a fost lovită de un autobuz, a rămas cu sechele care îi afectează viața de zi cu zi: durerile pe care le are în tot corpul o împiedică să stea mult în picioare și să mixeze muzica pe platane. Însoțită și încurajată de tatăl ei, care are și el experiență în lumea muzicală, ea refuză să ia în considerare eventualitatea renunțării la cariera de DJ, fiind convinsă că visul ei merită suferința și eforturile depuse. ...

  • Djénéba- o malineza din sud

    Djeneba traieste în Mali, în regiunea Kadioloko,aflata în sudul tarii, cu cei noua copii ai ei. Cu câtiva ani în urma, sotul ei si-a parasit familia, iar femeia si copiii trebuie sa se descurce singuri cu munca câmpului. De curând, baiatul cel mare, Madou, s-a însurat cu o fata pe care a întâlnit-o la oras. Documentarul o urmareste pe Djeneba încercând sa faca fata tuturor responsabilitatilor care îi revin în calitate de cap al familiei. Autoarea Bata Diallo, de origine malineza, reda viata Djenebei utilizând un stil observational, combinat cu conversatii foarte personale. Un documentar despre viata rurala cotidiana malineza, vazuta prin ochii unei femei. ...

  • Doamna E

    Filmul este un documentar portret al unei femei excentrice. Eila Lemmela e sotie de fermier. In acelasi timp este o pasionata colectionara de arta. Madame E se simte in largul ei in crescatoria de porci, dar si la sedintele Consiliului parohial, a carui membra este. Adora sa pozeze pentru pictori si graficieni si sa participe la vernisaje. Intreaga ei viata se invarte in jurul artei: prepara prajituri artistice, bradul de Craciun e si el artistic, ca sa nu mai vorbim de palarii. Eila duce o viata plina de neprevazut. O vedem la ferma, ajutand scroafele sa fete, pentru ca in momentul imediat urmator sa alerge la un vernisaj sau la o seara de poezie. Dar, inevitabil, viata are si accente tragice. ...

  • Doamna Fang

    Un document vizual răscolitor despre o bătrână muribundă devine sub autoratul lui Wang Bing o privire neliniștitoare asupra schimbărilor culturale din China de azi. . [...] Conștiința acută a climatului politic se calchiază pe țesătura emoțională creată de imaginea unei femei aflate pe patul de moarte, autorul anulând distanțele dintre cameră, subiect și concept estetic. Rezultatul e mult mai mult decât cronica unei morți. În mijlocul familiei și al vecinilor care sporovăiesc nepăsători, Fang Xiuying își trăiește ultimele clipe într-o cameră modestă, într-un sat din sudul Chinei. [...] În jurul ei, cei vii se agită să facă bani, vorbesc despre cum să facă bani și mai mulți, fumează, se joacă la mobil sau pescuiesc în ape prea puțin adânci. Pare că doar obiectivului lui Wang îi pasă de muribundă. Scrutându-i fața inocentă în căutarea unei urme de umanitate, Wang trece dincolo de limitele documentarului. Ceea ce creează este o imagine care bântuie, o reflexie a unei culturi milenare înghițite de capitalismul bulimic, în care pierderea memoriei e loc comun, iar atitudinea în fața vieții și a morții s-a schimbat din temelii. (Giovanna Fulvi, Toronto International Film Festival) ...

  • Doamne, fă din leu dolar!

    În urmă cu mai bine de un secol, străbunicul autorului, un țăran dintr-un sat de la poalele munților Făgăraș, a plecat peste ocean de unde s-a întors mai bogat, iar cu banii strânși în America și-a cumpărat pământ. Fenomenul a intrat în folclorul local, iar averea și visul american al străbunicului au rămas moșternire altor generații care, la rândul lor, au emigrat în Statele Unite. Folosindu-se de imagini din arhiva de familie și de filmări din satul de astăzi, regizorul încearcă să refacă traseele acestor destine care se intersectează. Filmul evocă un fenomen de migrație destul de puțin cunoscut în România, această experiență era însă răspândită în toate regiunile în Transilvania, Banat, parțial, Maramureș, și în tot imperiul Austro-ungar. ...

  • Doar aici ne putem iubi

    Un documentar sensibil, narat cu acuratețe și empatie, care ne prezintă modul în care trăiesc femeile din Macedonia de Nord ai căror soți sunt în închisoare, cum reușesc să mențină iluzia unei vieți normale și cum sunt afectați copiii de această situație. O poveste despre dragoste, familie și singurătate, despre fragilitatea unor momente de intimitate suspendate într-o cameră străină, destinată vizitelor conjugale. ...

  • Doar o răsuflare

    Dobrin Sicrea trăiește cu soția și cei trei copii în Copșa Mică, cel mai poluat oraș din Europa până în 2009, când fabrica Sometra, la care acesta lucra, s-a închis. Fiica cea mică, Denisa, este semiparalizată iar părinții duc o viață profund religioasă. Monica Lăzurean-Gorgan surprinde - prin cadre fixe și compoziții care amintesc de stilul lui Ulrich Seidl - 7 ani din viața acestei familii, oferind spectatorilor ocazia de a observa dinamica nuanțată a relațiilor de familie de-a lungul timpului. Unele lucruri se schimbă, pe măsură ce copiii cresc, în vreme ce altele par să rămână constante. DOAR O RĂSUFLARE explorează cu maturitate și empatie dilemele morale cu care se confruntă Dobrin, odată ce ajunge în mai multe rânduri la intersecția dintre medicină și religie. Similar parabolei biblice a lui Iov, și credința familiei Sicrea pare a fi testată în așteptarea unui miracol. ...

  • Doar vântul

    Aceasta este revenirea lui după 70 de ani în locul în care a fost exilat de sovietici împreună cu alţi 300.000 de polonezi în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Este şi o călătorie sentimentală, în care face cunoștință cu urmaşii iubitei pe care a fost nevoit să o părăsească. Interacţiunile dintre Siskin şi nepoata lui dau deliciu filmului. Grija pe care ea o poartă bunicului şi materializarea poveștilor care i-au fost spuse, în combinație cu ceea ce se petrece în timpul călătoriei, ne dau ocazia de a avea o viziune rar întâlnită asupra timpului, a schimbului de generații și asupra poverilor fiecăreia dintre ele. ...

  • DOC TALK „Ortodoxismul nuclear”, cu Vasile Ernu

    În ultima perioadă s-a discutat mult despre rolul Bisericii Ortodoxe Ruse în configurarea arhitecturii regimului Putin și mai ales în ce privește rolul ei în problema militară și a războiului de ocupație dus în Ucraina. Un rol important în noua doctrină îl ocupă conceptul de „Ortodoxie nucleară” sau „Ortodoxie atomică” care este o versiune a conceptului „ideea rusă” potrivit căreia Ortodoxia - confesiunea care reprezintă Rusia - și scutul nuclear sunt cele două componente ale securității Rusiei.

    Prelegerea are ca scop prezentarea originilor și evoluția acestei doctrine precum și rolul ei în derularea războiului precum și influența ei în spațiul creștin ortodox dincolo de hotarele Rusiei.

    Evenimentul va avea loc luni, 10 octombrie, de la ora 15, la Biblioteca Universității Lucian Blaga din Sibiu - Sala Senatului (str. Lucian Blaga, nr.2 A). Acces liber în limita locurilor disponibile.

    ...

  • DocTalk Carnea noastră cea de toate zilele

    Food for profitFilmul jurnaliștilor Giulia Innocenzi și Pablo D’Ambrosi este o investigație jurnalistică realizată vreme de cinci ani în mai multe țări europene, care arată legăturile dintre industria cărnii, lobby și coridoarele puterii de la Bruxelles. Regula numărul 1: productivitatea contează, restul sunt detalii. Realitățile expuse sunt șocante. Pe de o parte, sunt fermele intensive, unde animalele sunt maltratate, mediul este poluat masiv, normele de igienă sunt inexistente.


    Pe de altă parte, se află lobbyul cinic și politicienii fără scrupule, care propun experimente genetice în Africa, unde „oamenii mor de foame și se bucură dacă o găină face 8 ouă în loc de 6”. Sau parlamentari gata să susțină amendamente-fake precum creșterea animalelor modificate genetic, cu 6 picioare, pentru a optimiza profitul pe corp crescut, vaci cu două sisteme reproductive, pentru creșterea producției de lapte pe cap de vită etc. Totul, subvenționat masiv cu bani europeni.


    Dezbaterea caută să arate ce mâncăm în realitate atunci când comandăm o friptură, care sunt legăturile dintre lumea politică și industria cărnii, cum s-a ajuns ca interesul consumatorului să fie pe ultimul loc, deși politicile ar trebui să fie în favoarea oamenilor și a comunităților, și dacă putem face, totuși, ceva cât încă nu e prea târziu. Și întrebarea obsedantă: credem în democrație sau în lobbycrație?

    ...

  • DocTalk Câte stele pe cer, atât plastic în oceane

    Plasticul Fantasticul de Isa Willinger. Criza globală a plasticului este demontată și reasamblată într-un documentar cinematic foarte bine documentat, care nu doar că indică problemele, ci oferă și soluții concrete la acest fenomen. Există de 500 de ori mai multe particule de plastic în apele Terrei decât există stele în galaxia noastră. Plasticul se află în oceane, râuri, aer, sol și chiar în corpul uman. Documenarul urmărește îndeaproape producția circulară, fenomenul greenwashing-ului, evoluția și efectele microplasticelor, emisiile de carbon și rasismul ecologic. Ne întâlnim cu lobiștii pro-plastic, oameni de știință și activiști, care se plimbă prin Hawaii și Kenya colectând deșeuri cu mâinile goale, în timp ce încearcă să pună capăt producției catastrofale. Plasticul fantasticul este realizat de un regizor care a știut cum să transforme totul într-un film profund și captivant și, dincolo de

    toate, uman.


    Dezbaterea își propune să analizeze posibilele soluții pentru a stopa fenomenul.


    • Ce poate face statul, ce pot face marile companii și noi, oamenii simpli pentru a reduce consumul de plastic?
    • Cum putem contribui cu adevărat pentru a avea o planetă mai curată și mai

    sănătoasă?

    Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem cu ajutorul invitaților și a publicului.


    ...

  • DocTalk Câte stele pe cer, atât plastic în oceane

    Plasticul Fantasticul de Isa Willinger. Criza globală a plasticului este demontată și reasamblată într-un documentar cinematic foarte bine documentat, care nu doar că indică problemele, ci oferă și soluții concrete la acest fenomen. Există de 500 de ori mai multe particule de plastic în apele Terrei decât există stele în galaxia noastră. Plasticul se află în oceane, râuri, aer, sol și chiar în corpul uman. Documenarul urmărește îndeaproape producția circulară, fenomenul greenwashing-ului, evoluția și efectele microplasticelor, emisiile de carbon și rasismul ecologic. Ne întâlnim cu lobiștii pro-plastic, oameni de știință și activiști, care se plimbă prin Hawaii și Kenya colectând deșeuri cu mâinile goale, în timp ce încearcă să pună capăt producției catastrofale. Plasticul fantasticul este realizat de un regizor care a știut cum să transforme totul într-un film profund și captivant și, dincolo de

    toate, uman.


    Dezbaterea își propune să analizeze posibilele soluții pentru a stopa fenomenul.


    • Ce poate face statul, ce pot face marile companii și noi, oamenii simpli pentru a reduce consumul de plastic?
    • Cum putem contribui cu adevărat pentru a avea o planetă mai curată și mai

    sănătoasă?

    Sunt întrebări la care vom încerca să răspundem cu ajutorul invitaților și a publicului.


    ...

  • DocTalk Era feudalismului digital

    La cumpăna acestei uriașe transformări, filmele propuse ca punct de plecare pentru acest dialog ne permit să reflectăm asupra naturii unei ere care se încheie, în care colectarea și arhivarea cunoștințelor s-a făcut pe suport fizic (hârtie, peliculă etc.).Ne vom delecta privind dedicarea colecționarilor de cărți, a bibliotecilor personale clădite cu pasiune și chiar cu o duioasă risipă (Umberto Eco - biblioteca lumii de D. Ferrario), a colecționarilor de hărți, artefacte care combină știința, arta și epistemologia (O căutare străină de A. Gatapoulos) și vedem cum autodocumentarea și autoarhivarea meticuloasă a imaginii zilnice a propriei persoane (Excentric de C. Delbecq) creează o colecție de artă în sine. Salutată cu entuziasm, ERA DIGITALĂ oferă o șansă de acces la informații fără precedent, dar aduce cu sine întrebări precum:

    • Care sunt pârghiile, noul sistem de control prin care vom putea stabili veridicitatea informațiilor în contextul democratizării producției de cunoștințelor?
    • Cum putem transmite patrimoniul cunoștințelor adunate vreme de sute de ani în cărți, hărți și în general cunoașterea domeniilor, care necesită atenție, înțelegere și studiu aprofundat, în contextul în care în era digitală cunoștințele sunt consumate în formate scurte (postări, articole scurte, videoclipuri)? Oare platformele digitale, bibliotecile digitale, Google books vor putea fi o alternativa pentru a avea o biblioteca virtuala care aduna toate cunostiintele scrise, un fel de biblioteca din Alexandria moderna?
    • Care este structura circulației informațiilor, natura bulelor de filtrare, a camerelor de ecou și, în ultimă instanță, cine joacă rolul de gatekeeper, cine decide și pe ce bază accesul în sine în era digitală?
    ...

  • DocTalk Era feudalismului digital - Online

    La cumpăna acestei uriașe transformări, filmele propuse ca punct de plecare pentru acest dialog ne permit să reflectăm asupra naturii unei ere care se încheie, în care colectarea și arhivarea cunoștințelor s-a făcut pe suport fizic (hârtie, peliculă etc.).Ne vom delecta privind dedicarea colecționarilor de cărți, a bibliotecilor personale clădite cu pasiune și chiar cu o duioasă risipă (Umberto Eco - biblioteca lumii de D. Ferrario), a colecționarilor de hărți, artefacte care combină știința, arta și epistemologia (O căutare străină de A. Gatapoulos) și vedem cum autodocumentarea și autoarhivarea meticuloasă a imaginii zilnice a propriei persoane (Excentric de C. Delbecq) creează o colecție de artă în sine. Salutată cu entuziasm, ERA DIGITALĂ oferă o șansă de acces la informații fără precedent, dar aduce cu sine întrebări precum:

    • Care sunt pârghiile, noul sistem de control prin care vom putea stabili veridicitatea informațiilor în contextul democratizării producției de cunoștințelor?
    • Cum putem transmite patrimoniul cunoștințelor adunate vreme de sute de ani în cărți, hărți și în general cunoașterea domeniilor, care necesită atenție, înțelegere și studiu aprofundat, în contextul în care în era digitală cunoștințele sunt consumate în formate scurte (postări, articole scurte, videoclipuri)? Oare platformele digitale, bibliotecile digitale, Google books vor putea fi o alternativa pentru a avea o biblioteca virtuala care aduna toate cunostiintele scrise, un fel de biblioteca din Alexandria moderna?
    • Care este structura circulației informațiilor, natura bulelor de filtrare, a camerelor de ecou și, în ultimă instanță, cine joacă rolul de gatekeeper, cine decide și pe ce bază accesul în sine în era digitală?
    ...

  • DocTalk Estici în Vest

    În 24 ore de Harald Friedl, Sadina, o femeie de 50 de ani din Valea Jiului, are grijă de o bătrână austriacă imobilizată la pat. Între cele două se formează în timp o relație apropiată, iar românca din Valea Jiului pare preocupată exclusiv de bunăstarea celei pe care o are în grijă de mai mulți ani. Sabina a dezvoltat o rutină zilnică (curățenie, igienă, cumpărături, gătit, somn iepuresc, cu sistemul baby alarme pornit în permanență), care o face să pară stăpână pe situație. Dar munca grea și singurătatea (e departe de casă câte 5-6 luni) reprezintă o povară grea chiar și pentru o persoană puternică. Colege ale Sadinei au mai puțin noroc; ele descriu în film umilințele la care sunt supuse în timp ce au grijă de persoane neputincioase.


    În documentarul TATA de Lina Vdovîi și Radu Ciorniciuc, o jurnalistă din Republica Moldova, care a documentat mai multe cazuri de exploatare a muncitorilor est-europeni, este chemată în ajutor de tatăl ei, supus de mai mulți ani unor abuzuri din partea angajatorului său din Italia. Dincolo depovestea unei complicate relații tată-fiică, filmul vorbește despre un fenomen definit drept sclavie modernă”, care îi afectează mai mult sau mai puțin pe numeroși est-europeni plecați lamuncă în străinătate și încearcă să explice de ce unii dintre aceștia acceptă comportamentul abuziv al angajatorilor.


    Mirajul Occidentului de Apolena Rychlíková. „O viață demnă este aceea dedicată îmbunătățirii condițiilor sociale ale semenilor tăi. O persoană care trăiește demn este pregătită să își asume orice risc ca să atingă un scop benefic pentru societate”. Ținând cont de crezul tatălui ei (dizidentul ceh Petr Uhl, co-fondator al Chartei 77), jurnalista Apolena Rychlikova își ia câteva joburi necalificate în Europa Occidentală pentru a documenta condiția imigranților est-europeni veniți lamuncă în străinătate. Lucrează în agricultură în Germania (la cules salată), într-un hotel din Irlanda(cameristă) și are grijă de persoane în vârstă din Franța. Iar ceea ce află întrece orice așteptări. „Un străin rămâne un străin”, îi spune o prietenă din Anglia; dar aceasta este cea mai mică problemă.

    ...

  • DocTalk Estici în Vest - Online

    În numele pământului de Dorota Kobiela, Hugh Welchman,relevă un model răspândit în societățile tradiționle: femeia tânără, îndrăgostită de un bărbat de vârstă apropiată, este măritată împotriva voinței ei, cu tatăl acestuia, ea fiind târguită în acest mariaj pentru a crește prestigiul bărbatului. Femeia refuză să-i ofere un moștenitor soțul, ba mai mult, menține relația amoroasă cu băiatul acestuia și după nuntă, devenind astfel simbolul nesupuneriiși al păcatului de a-și fi urmat propriile dorințe, în defavoarea obligației de a oferi un urmaș. Astfel, ajunge să fie considerată de toată comunitate, în dinamica spiritului de grup, inclusiv de restul femeilor căsătorite, ca sursa tuturor răutăților și este expulzată din sat.Acțiunea este plasată în satul polonez tradițional, dar ar fi putut să fie în orice sat tradițional din Europa.

    Cine e bărbatul în casă de Kristine Nrecaj, BirtheTemplin, ne arată un alt model tradițional, foarte rar de altfel, în care femeile și-au asumat rolul de bărbat, în mod voluntar sau constrânse de părinți (în familiile unde nu se nășeau băieți). În familiile tradiționale albaneze, bărbații controlau toate acțiuniile femeilor, ei decideau inclusiv când și unde puteau femeile să circule în afara locuinței. În documentar, femeile devenite bărbați, mărturisesc despre avantajele vieții lor, ca burnesha: libertatea de mișcare, de alegeri, de independență. Aflăm însă și despre reversul constrângerilor: lipsa propriei familii, renunțarea la aspectele feminine.

    Dialogul propune să identifice și să readucă în discuție sursele și practicile inegalităților de gen sau chiar misogine ale prezentului care sunt perpetuate din trecut.

    ...

  • DocTalk FEMEIA TÂRGUITĂ versus FEMEIA BĂRBAT

    În numele pământului de Dorota Kobiela, Hugh Welchman,relevă un model răspândit în societățile tradiționle: femeia tânără, îndrăgostită de un bărbat de vârstă apropiată, este măritată împotriva voinței ei, cu tatăl acestuia, ea fiind târguită în acest mariaj pentru a crește prestigiul bărbatului. Femeia refuză să-i ofere un moștenitor soțul, ba mai mult, menține relația amoroasă cu băiatul acestuia și după nuntă, devenind astfel simbolul nesupuneriiși al păcatului de a-și fi urmat propriile dorințe, în defavoarea obligației de a oferi un urmaș. Astfel, ajunge să fie considerată de toată comunitate, în dinamica spiritului de grup, inclusiv de restul femeilor căsătorite, ca sursa tuturor răutăților și este expulzată din sat.Acțiunea este plasată în satul polonez tradițional, dar ar fi putut să fie în orice sat tradițional din Europa.

    Cine e bărbatul în casă de Kristine Nrecaj, BirtheTemplin, ne arată un alt model tradițional, foarte rar de altfel, în care femeile și-au asumat rolul de bărbat, în mod voluntar sau constrânse de părinți (în familiile unde nu se nășeau băieți). În familiile tradiționale albaneze, bărbații controlau toate acțiuniile femeilor, ei decideau inclusiv când și unde puteau femeile să circule în afara locuinței. În documentar, femeile devenite bărbați, mărturisesc despre avantajele vieții lor, ca burnesha: libertatea de mișcare, de alegeri, de independență. Aflăm însă și despre reversul constrângerilor: lipsa propriei familii, renunțarea la aspectele feminine.

    Dialogul propune să identifice și să readucă în discuție sursele și practicile inegalităților de gen sau chiar misogine ale prezentului care sunt perpetuate din trecut.

    ...

  • DocTalk FEMEIA TÂRGUITĂ versus FEMEIA BĂRBAT - Online

    În numele pământului de Dorota Kobiela, Hugh Welchman,relevă un model răspândit în societățile tradiționle: femeia tânără, îndrăgostită de un bărbat de vârstă apropiată, este măritată împotriva voinței ei, cu tatăl acestuia, ea fiind târguită în acest mariaj pentru a crește prestigiul bărbatului. Femeia refuză să-i ofere un moștenitor soțul, ba mai mult, menține relația amoroasă cu băiatul acestuia și după nuntă, devenind astfel simbolul nesupuneriiși al păcatului de a-și fi urmat propriile dorințe, în defavoarea obligației de a oferi un urmaș. Astfel, ajunge să fie considerată de toată comunitate, în dinamica spiritului de grup, inclusiv de restul femeilor căsătorite, ca sursa tuturor răutăților și este expulzată din sat.Acțiunea este plasată în satul polonez tradițional, dar ar fi putut să fie în orice sat tradițional din Europa.

    Cine e bărbatul în casă de Kristine Nrecaj, BirtheTemplin, ne arată un alt model tradițional, foarte rar de altfel, în care femeile și-au asumat rolul de bărbat, în mod voluntar sau constrânse de părinți (în familiile unde nu se nășeau băieți). În familiile tradiționale albaneze, bărbații controlau toate acțiuniile femeilor, ei decideau inclusiv când și unde puteau femeile să circule în afara locuinței. În documentar, femeile devenite bărbați, mărturisesc despre avantajele vieții lor, ca burnesha: libertatea de mișcare, de alegeri, de independență. Aflăm însă și despre reversul constrângerilor: lipsa propriei familii, renunțarea la aspectele feminine.

    Dialogul propune să identifice și să readucă în discuție sursele și practicile inegalităților de gen sau chiar misogine ale prezentului care sunt perpetuate din trecut.

    ...

  • DocTalk Secretul avansului Poloniei

    În numele pământului, regizat de Dorota Kobiela și Hugh Welchman. Plasat în Polonia secolului al XIX-lea, filmul spune povestea lui Jagna, o femeie de 19 ani forțată să se căsătorească cu bătrânul Boryna, în timp ce adevărata ei dragoste este fiul acestuia, Antek.

    Sfidarea ei a normelor societății declanșează o serie de evenimente dramatice care amenință să distrugă liniștea satului natal. Cu imaginile sale uluitoare pictate în ulei și intensitatea emoțională, filmul oferă o experiență cinematografică puternică și de neuitat.


    Corpus Christi, regizat de Jan Komasa, urmărește povestea lui Daniel, un tânăr, fost condamnat care se dă drept preot într-un mic sat polonez, pretizând că este trimisul Bisericii. Deși nu are pregătire teologică, Daniel își asumă această identitate, propulsat de o chemare spirituală profundă descoperită în închisoare. Filmul explorează nu doar tensiunile sociale dintr-o comunitate rurală marcată de o tragedie colectivă, dar și o luptă internă a protagonistului între cine este și cine vrea să devină. Îmbinând realismul social cu o narațiune profund simbolică, regizorul conturează un personaj complex care provoacă atât instituția Bisericii, cât și percepțiile societății despre iertare și răscumpărare.


    Pădurea de Lidia Duda. Asia și Marek locuiesc împreună cu cei trei copii ai lor într-o casă aflată în mijlocul pădurii Białowieża, la granița de est a Poloniei. Ei încearcă să ducă o viață liniștită și să își crească copiii în mijlocul naturii, dar în timpul nopților se instalează neliniștea. Din întunericul pădurii răzbat voci și zgomote, se răsfrâng ecourile unor tragedii ascunse. Cu o puternică încărcătură emoțională, dar filtrată discret prin rutina vieții de

    familie, filmul pune în discuție într-un mod inteligent și sensibil problema uneia dintre cele mai grave crize umanitare din Europa.


    Dialogul încearcă să aducă în lumină aspecte mai puțin cunoscute ale societății poloneze, care au contribuit la acest parcurs special. Filmele selectate pentru programul ”Polish cine-spotlight”, deschid, și oferă scena vibrantă a societății poloneze de azi: granița dintre Polonia și Belarus a devenit un front al migrației din orient (Pădurea/Forest), felul în care biserica catolică reușește sau eșuează să joace un rol în viața de zi cu zi a tinerilor din comunitățile rurale (Corpus Christi), sau mentalul formator, sau de unde a plecat societatea poloneză, lumea rurală Est Europeană de la începutul secolului 20? (În numele pământului/The peasants de Dorota Kobiela, Hugh Welchman).


    *** Acest eveniment face parte din Sezonul Cultural POLONIA-ROMÂNIA 2024-2025 /

    Sezonul Cultural POLONIA-ROMÂNIA 2024-2025 este organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia și Institutul Adam Mickiewicz, cu sprijinul Institutului Polonez din București, Ministerului Culturii din România și Institutului Cultural Român.

    ...

  • DocTalk Secretul avansului Poloniei - Online

    În numele pământului, regizat de Dorota Kobiela și Hugh Welchman. Plasat în Polonia secolului al XIX-lea, filmul spune povestea lui Jagna, o femeie de 19 ani forțată să se căsătorească cu bătrânul Boryna, în timp ce adevărata ei dragoste este fiul acestuia, Antek.

    Sfidarea ei a normelor societății declanșează o serie de evenimente dramatice care amenință să distrugă liniștea satului natal. Cu imaginile sale uluitoare pictate în ulei și intensitatea emoțională, filmul oferă o experiență cinematografică puternică și de neuitat.


    Corpus Christi, regizat de Jan Komasa, urmărește povestea lui Daniel, un tânăr, fost condamnat care se dă drept preot într-un mic sat polonez, pretizând că este trimisul Bisericii. Deși nu are pregătire teologică, Daniel își asumă această identitate, propulsat de o chemare spirituală profundă descoperită în închisoare. Filmul explorează nu doar tensiunile sociale dintr-o comunitate rurală marcată de o tragedie colectivă, dar și o luptă internă a protagonistului între cine este și cine vrea să devină. Îmbinând realismul social cu o narațiune profund simbolică, regizorul conturează un personaj complex care provoacă atât instituția Bisericii, cât și percepțiile societății despre iertare și răscumpărare.


    Pădurea de Lidia Duda. Asia și Marek locuiesc împreună cu cei trei copii ai lor într-o casă aflată în mijlocul pădurii Białowieża, la granița de est a Poloniei. Ei încearcă să ducă o viață liniștită și să își crească copiii în mijlocul naturii, dar în timpul nopților se instalează neliniștea. Din întunericul pădurii răzbat voci și zgomote, se răsfrâng ecourile unor tragedii ascunse. Cu o puternică încărcătură emoțională, dar filtrată discret prin rutina vieții de

    familie, filmul pune în discuție într-un mod inteligent și sensibil problema uneia dintre cele mai grave crize umanitare din Europa.


    Dialogul încearcă să aducă în lumină aspecte mai puțin cunoscute ale societății poloneze, care au contribuit la acest parcurs special. Filmele selectate pentru programul ”Polish cine-spotlight”, deschid, și oferă scena vibrantă a societății poloneze de azi: granița dintre Polonia și Belarus a devenit un front al migrației din orient (Pădurea/Forest), felul în care biserica catolică reușește sau eșuează să joace un rol în viața de zi cu zi a tinerilor din comunitățile rurale (Corpus Christi), sau mentalul formator, sau de unde a plecat societatea poloneză, lumea rurală Est Europeană de la începutul secolului 20? (În numele pământului/The peasants de Dorota Kobiela, Hugh Welchman).


    *** Acest eveniment face parte din Sezonul Cultural POLONIA-ROMÂNIA 2024-2025 /

    Sezonul Cultural POLONIA-ROMÂNIA 2024-2025 este organizat de Ministerul Culturii și Patrimoniului Național din Polonia și Institutul Adam Mickiewicz, cu sprijinul Institutului Polonez din București, Ministerului Culturii din România și Institutului Cultural Român.

    ...

  • DOINA GROPARILOR

    Un cimitir nu este un loc interzis. Cu toate acestea, nu este o zona in care majoritatea oamenilor prefera sa-si petreaca timpul. Singurii locuitori in viata ai unui cimitir sunt groparii. Fie ca e iarna, primavara, vara sau toamna, activitatea groparilor ramane aceeasi. Sapa si ingroapa. Pare ca le lipseste teama si sensibilitatea. Sunt imuni la lacrimi si lamentari. Una dintre „stafiile" vii ale cimitirului „Doina" este d-na Eleonora. Se pregateste pentru propria inmormantare de 10 ani, desi are doar 62 si este sanatoasa si cumpatata. Aceasta preocupare face parte din cultura ei. Cimitirul Sf. Lazar sau „Doina", cum ii spun toti, se afla in Chisinau si este unul dintre cele mai mari cimitire din Europa, intinzandu-se pe 2 milioane de metri patrati. Acesta este locul unde se intalnesc ambele tabere: groparii si d-na Eleonora. Marele Mister care ii leaga este Moartea. ...

  • DOME PASS

    Accesul la oricare dintre filmele programate la NEW MEDIA DOME, cu excepția filmelor proiectate în sala de cinema din cadrul festivalului. Pentru garantarea locului în sală, e necesară achiziționarea din timp a unui bilet cu valoare 0 lei ...

  • Don Juan

    Oleg este un tânăr de 22 de ani diagnosticat în copilărie cu autism, care are probleme de interacțiune socială și care trăiește în Nijni Novgorod împreună cu mama sa ultra-protectivă, Marina. Ea își dorește ca fiul ei să devină „o persoană completă”, motiv pentru care îl supune la tot felul de metode de terapie mai mult sau mai puțin convenționale. Una dintre acestea o reprezintă înscrierea lui la cursuri de actorie, unde Oleg are ocazia de a-l juca pe celebrul Don Juan într-o adaptare după Cehvov, dar și de întâlni o fată de care se îndrăgostește. Documentarul tragicomic al lui Sladkowski evocă în chip dulce-amărui procesul dureros prin care bunele intenții pot face ca membrii unei familii să încearce să se schimbe unii pe alții, subliniind atât granițele fine dintre normalitate și codependență patologică, cât și pe cele dintre introversie și dizabilitate. Experiența de role-playing de pe scenă dar și cea din fața camerei de filmare revelă un tânăr fragil, generos și profund, chestionând în același timp gradul în care emularea unor comportamente acceptate social sprijină dezvoltarea personală sau dacă, din contră, o inhibă. ...

  • Donator necunoscut

    Donator necunoscut e povestea lui JoEllen Marsh, care, la 20 de ani, vrea sa-si gaseasca tatal biologic, despre care nu stie decât ca e „Donatorul 150". JoEllen descopera o comunitate online a celor conceputi prin însamântare artificiala cu sperma de la bancile de sperma si îsi gaseste o sora vitrega, care locuieste în New York. New York times preia povestea si mai descopera 12 progenituri ale aceluiasi Donator 150, raspânditi prin toata America. Donator necunoscut e un film despre un nou tip de „familie". Legatura cu acelasi donator de sperma creaza un complex de relatii inedite între parinti si copii. Sunt oameni care descopera dintr-o data ca sunt legati biologic de un strain, ceea ce le provoaca framântari vis-a-vis de definirea propriei identitati. Ca urmare, apar întrebari absolut fascinante despre natura, reproducere, responsabilitate parentala, integritatea si morala bancilor de sperma si hazardul mostenirii genetice. ...

  • Dorința de a zbura

    Documentarul animat "Dorința de a zbura" atrage spectatorul într-o experiență vizuală de excepție: povestea visului ambițios al omului de a cuceri cerul, percepția omului despre zbor și evoluția ei în timp, inventatorii și marile lor invenții, prezentate în tehnica inovatoare full-dome. Descoperim misterul zborului alături de Leonardo da Vinci, Frații Montgolfier, Frații Wright și alți ipionieri ai aviației. Imaginile, muzica originală și narațiunea poetică se împletesc într-o operă cinematografică ce produce o impresie puternică și transmite un mesaj inspirator: omul trebuie să-și urmeze visul, oricât de imposibil ar părea.imposibil ar părea. ...

  • Doua sate: modernizarea si demodernizarea satului românesc

    O jumătate de secol de totalitarism a schimbat în mod dramatic imaginea societăţii rurale româneşti. Filmul este povestea a două sate. Nucşoara este un sat de munte care s-a opus comunismului. Mulţi dintre locuitorii săi au fost închişi, torturaţi sau executaţi. Scorniceşti este o aşezare de câmpie. Fiind satul natal al lui Ceauşescu, a fost nevoit să poarte stindardul colectivizării şi sistematizării, în timp ce Nucşoara nu a putut fi colectivizată si a rămas una din insulele de proprietate privată în România comunistă. Pe de-o parte rezistentă, pe de alta experimente aberante de inginerie socială, cele două sate sunt definitorii pentru soarta societăţii rurale româneşti. Mai există ţărani autentici? Cum trăiesc ei astăzi? Care sunt urmările intervenţiei statului socialist în vieţile lor? Filmul urmăreşte povestea celor două sate începând din 1946, căutând răspunsuri la aceste întrebări. ...

  • Doua sau trei chestiuni despre activism

    „Doua sau trei lucruri despre activism" se bazeaza pe diferenta accentuata de Godard, între a face un film de tip politic si a face un film în mod politic. Alcatuit din reflectii ale numerosilor protagonisti si diferite imagini cu actiuni concrete - campanii antidiscriminatorii, pentru drepturile biciclistilor sau ale homosexualilor, activism cultural, de tip „Food not Bomb", activism din zona agriculturii si a produselor modificate genetic sau din zona comunitatilor anarho-punk - documentarul este dublat de reflectiile realizatorilor asupra motivatiilor din spatele filmului. Un film cu o parte subiectiva si una istorica, facut „dintr-un esec al activismului", un documentar care lasa voluntar sa se destrame aparenta bogatiei de idei si imagini de la început, devenind tot mai fragmentat si nud, provocând la întrebari si, poate, la schimbare. ...

  • Doua surori

    În Kosovo, razboiul s-a terminat de 10 ani. Ranile sunt înca vizibile, iar pamântul înca plin de mine anti-personal. Sunt impresionante portretele celor doua surori despre care vorbeste documentarul, femei care înca lupta sa curete pamântul de mizeriile razboiului. Devotament, curaj si mai ales idealuri într-o lume care si-a pierdut idealurile. ...

  • DRACO - CHIPURILE DE PIATRA

    Filmul expune într-un mod original, un portret al vechilor locuitori ai teritoriului românesc, revendicati intr-o anumita masura ca stramosii românilor, cei numiti “nemuritorii” de catre scriitori antichitatii. O reteta cinematografica unica, o calatorie vizuala fascinanta in timpurile stravechi in antica Dacie. O intalnire cu Zalmoxis, zeitatea uitata a ge?ilor, o serie de întreb?ri, controverse ?i imagini dezvaluite cuvant cu cuvant de catre textele latine ?i grece?ti ale scriitorilor contemporani. Un portret autentic al dacilor sculptati în piatra de catre cei mai mari arti?ti Imperiului Roman... ...

  • Dracula revizuit

    Un străin sosește în Poșaga, un mic sat din Transilvania, unde încearcă să afle dacă legenda lui Dracula este adevărată. Vorbește cu bătrânii locului, investighează, pune întrebări și ascultă poveștile lor. În final, el descoperă o altă latură a legendei, precum și că un alter-ego al lui, dintr-o altă viață, a vizitat deja aceste locuri. Filmul este un documentar ficțiune care combină legendele locale despre puteri supranaturale cu proiecțiile fictive ale personajului principal, numit simbolic „Străinul”. ...

  • Dragă Polly Trottenberg...

    Lucas trece în fiecare zi printr-o intersecție periculoasă, în drumul spre școală. Trecerea de pietoni aflată în curbă este adesea ignorată de șoferii grăbiți, iar aceștia observă doar târziu copiii care doresc să traverseze. Pentru a atrage atenția autorităților asupra acestei situații, Lucas recurge la camera de filmat și la ajutorul familiei. Urmărindu-l pe el, aflăm pașii realizării unui film: cercetare și colectare de informații despre subiect, realizare de interviuri, montare animații și efecte speciale, folosirea diverselor cadre de filmare. O poveste de succes despre cum copiii pot schimba lumea în care trăiesc, folosind mijloacele pe care le au la îndemână și având curaj să ia atitudine față de situațiile care îi afectează în mod direct. ...

  • Dragă unchiule Vladimir

    Zhenya se pregăteşte pentru nuntă. Prietena ei o coafează, iar rudele vin cu daruri înainte de cununie. Însă Zhenya nu merge la primărie, ci la să-şi întâlnească viitorul soţ în arest. Acesta, Lenya, este unul dintre manifestanţii din Piaţa Bolotnaya, unul dintre prizonierii de pe 6 mai. După cununie, Zhenya se va întoarce acasă şi va aştepta. Nişte întrevederi, nişte scrisori, procesul, sentinţa. Documentarul spune povestea unui individ care a crezut că poate schimba lucrurile. Şi a unei fete care şi l-a dorit de soţ. Ce e mai important: să fii cu cea care te iubeşte sau să îţi aperi convingerile până la capăt? ...

  • DRAGI COPII DIN VIITOR

    Cu atâtea proteste organizate peste tot în lume, Dear Future Children este un film despre noua generaţie aflată în epicentrul unei schimbări politice impresionante. Rayen manifestează pentru dreptate socială în Chile, Pepper luptă pentru democraţie în Hong Kong, iar Hilda se opune devastatoarelor consecinţe ale încălzirii globale din Uganda. Au şanse minime de reuşită, iar activismul politic le afectează vieţile din temelii, dar aceste tinere femei nu se lasă şi a venit vremea să ne spună de ce. ...

  • Dragoste de familie

    Filmul este alcătuit dintr-o serie de interviuri și incursiuni filmate în arhivele statului german și își propune o investigație personală în care un bunic este bănuit că ar fi fost simpatizant al regimului nazist. Astfel, autorul reușește o radiografiei a propriei sale familii, obținând justificări, tensiuni și reacții neașteptate. ...

  • Dragoste si istorie

    În acest film testimonial, mai multe femei ale caror rude apropiate au fost ofiteri nazisti sau adepti ai acestora vorbesc despre familiile lor si îsi povestesc viata. Însa faptele de neiertat precum achitarea criminalilor de razboi din Austria vorbesc de la sine, asa ca sunt doar enumerate, fara a fi completate cu imagini „de senzatie". Filmul este o încercare de a recupera istoria prin marturii impresionante si inedite, în vreme ce aparatul de filmat descrie spatii publice de astazi si vizeaza cladiri administrative ...

  • Dragoste tăcută

    După ce mama lor moare, Aga, în vârstă de 35 de ani, se întoarce din Germania pentru a avea grijă de fratele ei adolescent, Miłosz. Deși ea încearcă să joace cât mai bine rolul de părinte, ține în secret relația ei romantică cu Maja. Vor reuși oare cei trei să devină o familie în mijlocul unei comunități cu o mentalitate machistă și conservatoare dintr-un mic orășel polonez? Un documentar cu o construcție impecabilă și niște personaje extraordinare, Silent Love ne prezintă o poveste impresionantă despre maturizare, despre asumarea unor roluri noi și redefinirea celor vechi. ...

  • Dragostea bunicii

    Spectatorii sunt invitați în casele a doi copii – unul care dispune de putere solară și celălalt care nu. Povestea fiind spusă de o bunică din Guatemala, filmul împărtășește perspectiva vieții fără putere solară pentru a crește gradul de conștientizare asupra o persoanei din șapte din întreaga lume care trăiește fără acces la energie electrică. ...

  • Dragostea înseamnă cartofi

    Deşi au trecut mai multe decenii de atunci, Love is Potatoes atinge un subiect încă foarte dureros în regiune, viaţa sub regimul lui Stalin. Întorcându-se în Rusia natală a mamei sale, de unde are doar puţine amintiri, regizoarea descoperă o traumă trăită de generaţii. Paginile din jurnalul mamei, fimările observaţionale ale împrejurimilor şi interviurile cu familia şi vecinii relevă un sentiment persistent de frică. Animaţiile emblematice alb-negru pătate de roşu-sângeriu încearcă să exprime prin imagini ceea ce mintea nu a trăit. Love is Potatoes se dovedeşte o privire atentă și nuanţată în modurile paradoxale şi conflictuale în care istoria este ţinută minte și înrădăcinată în individ. Acumulată în sine şi lăsată ca moştenire. O rană ce trebuie vindecată colectiv. ...

  • Drumul de mijloc

    Parcurgand la volan, cel mai aglomerat drum ce leaga vestul Romaniei de restul tarii, observam cum dealurile, muntii si chiar raul cad victime setei noastre de progres rapid. Prin zgomot, prin noroi sau prin praf privim inainte bucurandu-ne ca toate aceste rele sunt undeva departe de orasul in care traim. Ne vom cutremura cand totul se opreste in loc si vom vedea ca frumusetea are si ea pretul ei! Care e drumul de mijloc? Cat de departe suntem dispusi sa mergem pentru a ajunge din urma fratii bogati din Vestul Europei? ...

  • Drumul pasarilor

    În Delta Dunarii, la Periprava, batrânii mor, iar traditiile se pierd. Comunitatea de lipoveni, alcatuita din credinciosi de rit vechi, a ramas fara preot. Dintotdeauna, aici preotul se alegea din comunitate, nu trebuia sa aiba studii de teologie. Acum, batrânul preot e bolnav, tintuit de mult la pat, iar cel tânar, ales de sateni, nu îsi poate îndeplini misiunea fiindca nu e însurat si nici nu se mai gaseste o fata dispusa sa devina preoteasa. Satul e disperat - înmormântarile sunt oficiate de diacon în lipsa preotului, si tot fara preot se tin slujbele de Paste sau de Craciun. Satenii îsi amintesc cum atunci când erau copii si se auzeau strigatele prizonierilor pe Dunare, parintii îi minteau ca nu e nimic, doar tipatul pasarilor. „Suntem pacatosi", îsi spun satenii, privind în trecut. Filmul urmareste trei ani din viata comunitatii unde schimbarile recente si modernizarea dezvaluie ce fragila si vulnerabila este o societate traditionala. ...

  • Drumul spre casa

    Vechile cronici ruseşti vorbesc despre un trib glorios, cumanii, care au luptat cu voievozii slavi. Astăzi, în Republica Altai trăieşte o comunitate care nu numără mai mult de o mie de suflete. Aceştia sunt urmaşii faimoşilor războinici. Svetlana şi Vladimir sunt cumani. Ea a studiat istoria, el este şofer. După regulile creştine sunt veri, dar în tradiţia cumană Vladimir este unchiul Svetlanei. Amândoi şi-au părăsit satul natal şi trăiesc la oraş, dar legătura cu tradiţia cumană e vie. Întoarcerea acasa înseamnă fericirea revederii mamei, tristeţea pentru cei dispăruţi şi nostalgia copilăriei. Cumanii din satul Sankinail încearcă să-şi păstreze statutul de comunitate distinctă. Vor mai exista cumani în viitor? Călătoria celor doi încearcă să dea un răspuns. ...

  • Drumul spre lumina

    Edward S. Curtis (1868-1952), artist charistmatic al începutului de sec. XX, a pornit, în 1900, la o ampla munca de documentare a vietii traditionale a indienilor americani. Rezultatele cecrcetarilor sale s-au constituit într-o arhiva enorma: 10.000 de înregistrari, 40.000 de fotografii si un lung metraj antropologic. La începutul demersului sau, Curtis a plecat de la premisa ca civilizatia indienilor americani era pe cale de disparitie. Spre sfârsitul proiectului, în 1930, Curtis însusi intrase într-un con de umbra. Monumentale sa cercetare avea sa fie redescoperita abia în 1970, pentru a deveni sursa de inspiratie pentru revigorarea culturii traditionale în numeroase rezervatii ale indienilor americani. Drumul spre lumina este povestea dramatica a vietii si creatiei lui Curtis, iar indienii americani, fie descendentii directi ai subiectilor din imaginile surprinse de Curtis, fie cei care îi folosesc astazi arhiva pentru a renaste traditii uitate, sunt prezenti în film cu povesti, amintiri si comentarii asupra semnificatiile imaginilor lasate mostenire de Edward S. Curtis. ...

  • Drumul spre școală

    Filmul parcurge povestea adevărată și extraordinară a patru copii, eroi ai zilelor noastre. Acești copii trăiesc în patru colțuri ale lumii, dar împărtășesc aceeași sete de cunoaștere. Ei au înțeles că doar învățătura le va permite să își îmbunătățească viața și de aceea, în fiecare zi, ei pornesc, prin peisaje diferite, într-o călătorie riscantă spre cunoaștere. ...

  • Drumul spre victorie

    Janny, Lisa, Debby și Michelle au 12 ani când se mută de acasă. Locul unde se duc este „Școala de Sport de Elită” din Frankfurt/Oder, un internat care urmează tradițiile est-germane. Ele trăiesc încorsetate de programe de antrenament, controlarea greutății și presiunea de a arăta rezultate. Fiind luptătoare de wrestling, toate visează la un titlu de campion deși, când nu sunt pe saltea, fiecare își poartă propria bătălie: Janny încearcă să-și găsească locul în grup, Debby se luptă cu propriile așteptări, Lisei îi este dor de casă, iar Michelle se străduiește să scadă în greutate. Documentarul „WIN BY FALL” le urmărește pe luptătoarele de wrestling cum încearcă să își găsească drumul, în cadrul și în afara competițiilor. ...

  • Dum Spiro Spero

    Pero Kvesić este foarte bolnav; după ce a fumat aproape toată viața, doar douăzeci la sută din plămânii lui au mai rămas funcționali și fiecare respirație este un efort de supraviețuire. Cu toate acestea, cum spune și titlul, ‘cât timp respir, sper’. O experiență subiectivă, imersivă, văzută prin perspectiva protagonistului, Dum Spiro Spero folosește umorul sec și comedia neagră, într-o ilustrare a modului în care oamenii din Balcani abordează idea de moarte sau boală gravă. Kvesić - un exemplu de perseverență în păstrarea demnității și a autodeterminării - ne prezintă prin respirația șuierătoare și înaontarea lentă prin locuință o lume înconjurătoare care se strânge tot mai mult în jurul lui. ...

  • Dupa sezon

    2 Mai, satul de la malul Marii Negre în imediata apropiere a granitei cu Bulgaria, a atras în ultimii cincisprezece ani tot mai multi turisti, care au transformat micul sat de pescari într-o veritabila statiune a litoralului. Putini dintre cei care vin aici în vacanta de vara se gândesc cum e viata de aici dupa încheierea sezonului estival. Filmul se concentreaza asupra vietii oamenilor din 2 Mai în perioadele de extrasezon. ...

  • DUPA TACERE CEEA CE NU E ROSTIT NU EXISTA?

    Dupa tacere... trateaza modul in care efectele dictaturii sunt inca extrem de vii, chiar si dupa caderea lui Ceausescu. Un film despre abuzurile statului, despre frica, despre cum se mosteneste tacerea de la o generatie la alta. Un film despre spatiul bantuit de fantomele trecutului, fapt ce face viata, in prezent, aproape imposibila. Trei generatii zidite in tacere. Mostenirea negarii, caci nimic nu a revenit la locul sau de drept si nimic nu a fost spus. Uciderea dictatorului nu e destul pentru a ucide dictatura. ...

  • După cum bate ceasul

    Filmul documentar evocă istoria fostei comunități evreiești din Odorheiu Secuiesc. Evreii care s-au stabilit în oraș, în secolul al XIX-lea, au devenit vorbitori de limbă maghiară păstrând bune relații cu maghiarii din Tranisilvania chiar și după Tratatul de la Trianon. În prezent nu mai trăiește nici un evreu în localitate. Majoritatea supraviețuitorilor Holocaustului au părăsit Transilvania, mutându-se în Israel. Tragedia care a pus capăt unei perioade de peste un secol de conviețuire pașnică a rămas complet necunoscută locuitorilor actuali din Odorheiu Secuiesc, și acest film este un demers de recuperare și de marcarea memoriei acestei comunități, dar și a relevării și asumării greșelilor din trecut. ...

  • După fel și chip

    Documentarul reuneşte mai multe poveşti ale unor oameni care, din timpul vieţii, vor să îşi aleagă fotografiile care să-i reprezinte pe piatra funerară. Unii dintre ei optează pentru fotografii din tinereţe, iar alţii sunt scrupuloşi şi nehotărâţi, preocupaţi de felul în care imaginea lor va fi percepută şi judecată ulterior, de generaţii viitoare. Expus sub forma unui album de fotografii publice, filmul scoate la iveală faptul că un cimitir poate fi, în fond, şi un document social viu. ...

  • După război

    Sud-vestul Serbiei, o zonă izolată, populată de foştii "gardieni" ai ţării, apărători ai valorilor ortodoxiei sârbe. Abandonaţi de Belgrad, furia lor neputincioasă se îndreaptă azi în toate direcţiile: spre albanezii care, în opinia lor, au provact războiul, dar şi spre sârbii care i-au uitat... Un colţ de lume în afar istoriei şi, astăzi, chiar în afara lumii. ...

  • După Revoluție

    Încă de la primul cadru, e evident că avem în fața ochilor un document unic despe starea de spirit a națiunii la scurt timp după revoluția din 1989. Filmul surprinde (pe casete VHS) situația din București, cu protestele spontane zilnice ale oamenilor îngrijorați de ușurința cu care noii lideri se instalaseră la conducerea țării. Cu nemărginită răbdare, uneori cu umor dar niciodată intruzivă, camera lui Calciu observă strada și pe oamenii angajați în aprige dispute politice. Contextul istoric e trasat de liderii politici, de jurnaliști și de alegerile organizate în mare grabă. Alegerile propriu-zise sunt redate prin imaginile filmate la o circumscripție electorală aglomerată și cu secvențe de la conferința de presă susținută de niște observatori internaționali șocați de numărul mare de 'nereguli' la care fuseseră martori. "A fost cea mai captivantă filmare pe care am făcut-o vreodată şi cel mai bun training la care poate visa un regizor de documentar observaţional. Era prima oară când puneam mâna pe o cameră, iar unele dintre imaginile din film sunt practic realizate în prima mea zi de filmare. Ceea ce se petrecea pe stradă era atât de fascinant, de plin de tensiune, încât n-am avut prea mult timp să mă gândesc la ce făceam [...] Sub comunism nu existase niciun fel de tradiţie în documentar - cu atâtmai puţin în documentarul observaţional, aşa că genul nu e prea apreciat de public nici măcar acum, cu excepţia generaţiei mai tinere. În ultimii 20 de ani s-a făcut atâta caz de revoluţie [...], încât românii au ajuns la saturaţie. [...] Situaţia economică şi politică din România de azi fiind o consecinţă a ceea ce se poate vedea în film, mi-e teamă că sunt destui care nu vor dori să se recunoască în personajele de pe stradă din acele zile." (Laurenţiu Calciu, intervievat de Nicolas Feodoroff la FID Marseille 2010) ...

  • După Revoluție

    Încă de la primul cadru, e evident că avem în fața ochilor un document unic despe starea de spirit a națiunii la scurt timp după revoluția din 1989. Filmul surprinde (pe casete VHS) situația din București, cu protestele spontane zilnice ale oamenilor îngrijorați de ușurința cu care noii lideri se instalaseră la conducerea țării. Cu nemărginită răbdare, uneori cu umor dar niciodată intruzivă, camera lui Calciu observă strada și pe oamenii angajați în aprige dispute politice. Contextul istoric e trasat de liderii politici, de jurnaliști și de alegerile organizate în mare grabă. Alegerile propriu-zise sunt redate prin imaginile filmate la o circumscripție electorală aglomerată și cu secvențe de la conferința de presă susținută de niște observatori internaționali șocați de numărul mare de 'nereguli' la care fuseseră martori. "A fost cea mai captivantă filmare pe care am făcut-o vreodată şi cel mai bun training la care poate visa un regizor de documentar observaţional. Era prima oară când puneam mâna pe o cameră, iar unele dintre imaginile din film sunt practic realizate în prima mea zi de filmare. Ceea ce se petrecea pe stradă era atât de fascinant, de plin de tensiune, încât n-am avut prea mult timp să mă gândesc la ce făceam [...] Sub comunism nu existase niciun fel de tradiţie în documentar - cu atâtmai puţin în documentarul observaţional, aşa că genul nu e prea apreciat de public nici măcar acum, cu excepţia generaţiei mai tinere. În ultimii 20 de ani s-a făcut atâta caz de revoluţie [...], încât românii au ajuns la saturaţie. [...] Situaţia economică şi politică din România de azi fiind o consecinţă a ceea ce se poate vedea în film, mi-e teamă că sunt destui care nu vor dori să se recunoască în personajele de pe stradă din acele zile." (Laurenţiu Calciu, intervievat de Nicolas Feodoroff la FID Marseille 2010) ...

  • Dureri ascunse

    Filmul este o cronica a istoriei putin cunoscute a romilor din România care au supravietuit persecutiilor naziste din timpul celui de-al doilea Razboi Mondial. În acea perioada, romii, alaturi de evrei, erau pusi pe lista pentru examinare. Soarta lor a fost similara în toate tarile ocupate de nazisti. Se presupune ca, în România, 500.000 de romi ar fi pierit atunci, fie prin exterminare sistematica, fie datorita marsurilor fortate, a înfometarii, bolilor si abuzurilor la care au fost supusi. Supravietuitorii sunt si astazi marcati de experientele traite. Ei povestesc despre deportarea din România catre lagare unde ajungeau sa faca orice pentru a supravietui. Dureri ascunse vorbesc si despre lupra romilor pentru egalitate într-o societatea care continua sa-i considere cetateni de mâna a doua, analizaza saracia extrema în care traiesc urmasii celor deporatti si discriminarile la care sunt supusi în fiecare zi. ...

  • Dybbuk. Povestea sufletului călător

    În fiecare an, 30.000 de evrei aparținând mișcării hasidice vin în pelerinaj în orașul ucrainean Uman, pentru sărbătoarea Anului Nou evreiesc și comemorarea Rabinului Nachman, întemeietorul mișcării. Sosirea lor e primită cu ură și încrâncenare de populația locală, mai ales de reprezentanții extremei drepte ucrainene. Ciocnirile dintre cele două grupări au devenit un obicei, iar intoleranța reciprocă amenință să distrugă orașul. Acest documentar remarcabil spune povestea ciocnirii între civilizații și a fost apreciat pentru „curajul și nonconformismul cu care expune problema complicată și universală a intoleranței în lumea contemporană.” ...