Chestionând înțelegerea ce o avem asupra radicalizării și a motivelor sale, "The Empty Room" este un portret emoţionant al unei probleme mondiale personificate: o familie belgiană se confruntă cu urmările decesului fiului lor de 19 ani, plecat în Siria ca susţinător al jihadului. Alături de alți părinți în aceeaşi situaţie, mama tânărului luptă împotriva dispariției tăcute a fiului, pierdut în lacunele sistemului judiciar, şi cere ca moartea lui să fie recunoscută oficial şi ea să fie lăsată să îl plângă cum se cuvine. Desigur, lupta nu este uşoară, pentru că trebuie să facă față nu doar pierderii copleșitoare, ci şi învinovățirii nerostite de a nu fi reuşit să împiedice îndoctrinarea copilului ei. Însă, transformând în propria audiență întreaga lume, de la funcționari ai Parlamentului European până la adolescenții din licee, protagonista pune sub semnul întrebării problemele legate de responsabilitate și de victimizare, dezvăluind gradul în care înțelegerea noastră este profund viciată. ...

În 2013, contrar dorinței familiei, cineastul ceh Tomáš Kratochvíl se mută pentru câteva luni într-o clădire locuită exclusiv de romi din Ústí nad Labem. Locuind ca Gadjo în clădirea deținută de Jarda și Margita, acesta are ocazia de a înțelege la prima mână realitatea cotidiană a romilor, o minoritate puternic stigmatizată în Cehia. Filmează handheld atât proteste anti-Roma - din ce în ce mai numeroase în 2013 de-a lungul întregii țări - cât și demonstrații prin care diverse ONG-uri și membrii ai comunității rome pledează pentru toleranță. În CZECH AGAINST CZECHS, un doc-vlog în vena documentarului autoreflexiv și participativ, camera de filmat funcționează ca mijloc de a expune dialectic versiuni și luări de poziție adesea lipsite de nuanțe în ceea ce privește xenofobia ca declanșator al unei stări de tensiune socială acută. În același timp, implicarea personală a lui Kratochvíl și a familiei sale în acest experiment face ca aceeași cameră să devină nu doar un instrument de demistificare a unor prejudecăți periculoase care separă cetățeni ai aceleiași țări, ci și un instrument de reconciliere. ...

Îmbinând înregistrări contemporane cu fotografii și înregistrări audio din anii ’80, documentarul etnografic CHANGA REVISITED urmărește dinamica trecut-prezent a unei comunități de Ilparakuyo Maasai din Tanzania, formate în jurul actualului pater familias, Toreto di Koisenge. Observarea vieții cotidiane a familiei lui Toreto, care trăiește din creșterea de animale și practicarea unui tip de agricultură de subzistență, reflectă la nivel micro impactul pe care schimbările socio-economice din regiune l-au avut asupra conservării unui mod de viață tradițional. Cineaștii Leonard Kamerling și Peter Biella au o abordare similară tradiției documentarului participativ; relația strânsă pe care pare că au legat-o cu membrii comunității „revizitate” după 30 de ani face ca aceștia să vorbească deschis în fața camerei despre temeri cu privire la râspândirea alcoolismului, creșterea sărăciei, violența domestică, disiparea sentimentului de solidaritate între Maasai sau accesul redus la educație al copiilor. Un portret de familie intim și imersiv, axat pe textura relațiilor dintre membrii comunității și pe redarea unui ritm de viață sub semnul incertitudinii, care surprinde la nivel antropologic felul în care schimbările din lume determină în prezent modificarea viziunii asupra acesteia. ...

CHAT WITH ALICE e un portret-palimpsest al unei tinere de 19 ani, care face videochat pentru a-și întreține băiețelul de câțiva ani, Aristo, și pe Dorian, soțul său cu 35 de ani mai în vârstă. Amândoi sunt artiști plastici, motiv pentru care Aristo crește într-un mediu creativ, printre desene și pensule. Pe de altă parte, ocupația lui Alice și tulburările psihice ale lui Dorian riscă să pună în primejdie căminul „familei Floyd”. În cheie autoreflexivă, echipa de filmare intră și ea în jocurile lui Aristo, în timp ce părinții caută să găsească un teren comun de înțelegere reciprocă. Documentarul Isabelei Țenț speculează contradicțiile dintre persona lui Alice din chat room și așteptările normative pe care le avem despre maternitate. ...

Inspirat de aceeași dragoste copilărească pentru magia filmului precum “Nuovo Cinema Paradiso”, “Cinema, mon amour” spune povestea unui Don Quijote contemporan și a luptei sale pentru supraviețuirea cinematografului pe care îl administrează de-o viață. Victor Purice e un întreprinzător. Clădirea în paragină și lipsa aproape totală a spectatorilor nu îl împiedică să facă planuri pentru resuscitarea cinematografului la nivelul gloriei de altădată. Între timp, viața merge înainte. Ca într-o gospodărie, administratorul și cele două angajate gătesc, stau la masă și vorbesc despre vremuri apuse. Spectatorii sunt tratați ca musafiri veniți în vizită. Atunci când e ger, li se oferă pături și ceai fierbinte, ca să reziste în sala neîncălzită. Imagini îngălbenite și monologuri melancolice creează un portret al nostalgiei pentru vremurile trecute, când proiecţiile de film aduceau oamenii mai aproape. Cu toate acestea, "Cinema, mon amour" evită nota pesimistă, concentrându-se mai degrabă pe energiile nebănuite pe care le poate declanșa pasiunea pentru cinema. ...

Proiectul MiniMedina ('orașul în miniatură' în arabă) este o simulare a unui scenariu într-un oraș real, creată special pentru copii, cu scopul de a le desluși mecanismele funcționării unui oraș și de a îi provoca să își imagineze orașul ideal și locul lor în cadrul lui. Ecranul este împărțit în două, fiecare parte rulând imagini contrastante despre rolurile copiilor în oraș și modul cum acestea se schimbă pe măsură ce copiii cresc. Tehnica e interesantă și plină de semnificații, ir rezultatul e un documentar care testează limita abia perceptibilă dintre joc și realitate. ...

World 2 War (Conflagrație mondială) este un documentar realizat în tehnica full-dome, care combină secvențe de luptă cu perpective de ansamblu asupra câmpurilor de bătălie și referințe istorice sub formă de filmări video și fotografii pentru a crea în jurul spectatorului senzația că se află în mijlocul marilor bătălii ale celui de-al doilea Război Mondial. ...

Copilării din Longocampo" reprezintă colecția omnibus a filmelor documentare create în timpul Academiei Internaționale de Film CINEIMPACT, care a avut loc în regiunea Campulung Muscel in anul 2014. Filmul omnibus explorează diferite fațete ale povestilor, circumstanțelor și percepțiilor copilariei, dincolo de normele convenționale de varsta si sociale care ne învață unde, când și cum incep si se termina copilăriile noastre. Academia de Film CINEIMPACT este un program internațional dedicat Documentarului Creativ și Antropologiei Vizuale. Cineastii care au creat în cadrul programului CINEIMPACT sunt studenti sau absolvenți ai unor programe de masterat și doctorat în Film și Antropologie Vizuală, care provin din țări precum Germania, Olanda, Italia, Suedia, Ungaria, Brazilia, Croația, Anglia, Grecia și România. ...

Decembrie 1989. Regimul Ceaușescu se prăbușește. Lumea descoperă cu oroare cruzimea dictaturii lui. Imagini cu sute și mii de copii închiși și maltratați în orfelinate fac înconjorul lumii. Marion e unul dintre ei, un 'copil al diavolului' - cum ea însăși își spune. Un cuplu de francezi a adoptat-o când avea 6 ani. Acum are 37 de ani și a devenit mamă pentru prima oară; evenimentul o transportă în trecut, la momentul când a fost abandonatyă imediat după naștere. Marion pronește pe urmele trecutului însoțită de Elisabeth Blanchet, care a fotografiat orfanii lui Ceașescu. Filmul îi urmărește căutările, într-un road movie printr-o Românie care se pregătește să aniverseze 25 de ani de la căderea dictatorului. ...

CRAZY HORSE documentează pregătirile pentru spectacolul DÉSIRS pe care celebrul coregraf francez Philippe Decouflé îl montează la nu mai puțin celebrul cabaret parizian Crazy Horse. Wiseman urmărește repetițiile, pregătirile din culise, munca de creație a machiajelor și costumelor, preum și puțin spectaculoasele munci de planificare a spectacolelor și administrare a cabaretului. (Zipporah Films) Frederick Wiseman, un maestru al montajului, surprinde pe cameră într-un chip splendid o lume aşa cum nu a mai fost văzută niciodată, înfăţişând o frescă a strălucitului cabaret al clubului de noapte „Crazy Horse” din Paris. Renumit pentru numerele sale prestigioase încă din 1951, „Crazy Horse” îşi impresionează clienţii cu un spectacol de lumini, trupuri superbe şi o coregrafie care îţi taie răsuflarea, într-o atmosferă a burlescului de altădată. O contemplare mânată de curiozitate şi plină de tact, filmul lui Wiseman dezvăluie toate pregătirile pentru spectacolele seducătoare, de la probe şi repetiţii până la întreaga administrare a clubului, în timp ce „fete pe jumătate goale [...] se dezbracă bucuroase, mănuşă cu mănuşă şi ciorap cu ciorap (Jenny Barchfield, Associated Press).” Strecurarea cu delicateţe în club dezvăluie felul în care goliciunea este transformată într-o veritabilă formă de artă, de vreme ce Crazy Horse se sprijină pe însăşi ideea de feminitate, eleganţă şi natura spectacolului. Filosofia clubului se bazează pe graţia, munca asiduă şi extravaganţa dansatoarelor. Cu o distanţă cultivată faţă de opera sa, Wiseman stârneşte ropote de aplauze pentru decor ca vedetă a reprezentaţiei. „Substanţa, surprinsă cu stil… „Crazy Horse” […] ne reaminteşte ce poate reprezenta filmul documentar (A. O. Scott, The New York Times).” ...

Mulţi oameni sunt convinşi că opiniile lor sunt corecte şi că nu este posibil să se înşele. Aşadar, cum ajungem să avem convingeri atât de puternice şi de ce este greu să luăm în calcul că ne-am putea înşela? Prin ochii unor oameni convinşi că ştiu data sfârşitului lumii, Right Between Your Ears explorează felul în care oamenii cred, cum ne transformăm convingerile în certitudini şi cum le confundăm cu adevărul. Un agent de bursă cu o familie tânără, un student la filosofie pe cale să absolve şi o gestionară de magazin care a devenit atât de convinsă, încât a renunţat la slujba ei de 18 ani. În vreme ce înfruntă consecinţele convingerii lor, neuroştiinţa şi psihologia socială oferă perspective asupra felului în care putem ajunge să fim convinşi că avem dreptate, chiar şi când ne ...