De secole, locuitorii regiunii Songpan din China au beneficiat de avantajele rutei comerciale catre Podisul Tibetan, accesibil doar calare. China si-a deschis portile catre lume si a început sa se schimbe. Turismul a devenit o afacere profitabila, din pacate doar pentru unii. Cei înstariti devin mai bogati, în timp ce saracilor nu le ramîne altceva de facut decît sa traiasca de pe o zi pe alta. O sursa de venit deloc neglijabila, pe lânga agricultura, activitati forestiere, prelucrarea metalului si productia de obiecte de artizanat pentru vânzare, este ghidarea turistilor în excursii calare pe vechea ruta spre Tibet. Ca în vremurile apuse, caii raman un element-cheie în viata locuitorilor din regiunea Songpan. ...

Se spune ca la nicio facultate din lume nu se intra atît de greu ca la ITT (Indian Institutes of Technology). Rata de promovare la admiterile anuale nu depaseste 2%. Absolventii de la ITT au devenit fondatori sau directori executivi de companii multinationale precum Sun Microsystems, Vodafone, Citigroup, etc., pot fi întîlniti din Silicon Valley pana în Wall Street si în laboratoare de cercetare din toata lumea. Filmul este povestea a patru adolescenti care se pregatesc pentru cel mai important moment din viata lor: examenul de admitere la ITT. Le vom afla motivatia si ambitiile si vom reflecta alaturi de ei la chestiuni precum victoria si înfrîngerea, satisfactia, împlinirea si fericirea într-o lume materialist-competitiva. ...

Din batrâni se spune ca nu e bine ca Anul Nou sa te prinda pe drum. Ignorând aceasta regula, cei doi regizori decid sa petreaca noaptea dintre ani în tren, strabatând tara în cautarea unor oameni cu povesti interesante. Dintre cei care cânta si danseaza sau angajatii statisici ai Cailor Ferate, filmul desprinde si se concentreaza asupra câtorva subiecti: o batrâna ce merge la înmormântarea cumnatei sale, un pocait, o tânara care si-a parasit solul si cauta refugiu în casa parinteasca, un barbat vârstnic care îsi cauta a cincea sotie si marturiseste senin ca a ucis cu propriile mâini o femeie sau un tânar timid, care viseaza sa-si gaseasca o tovar??? de via??. Regizorii nu r?mân ni?te simpli observatori, intervenind si ei în discutii. La urma urmei, toti calatoresc spre un an nou si spre o viata noua... ...

Femeile din satele San Constantino si San Paolo Albanese (regiunea italian? Basilicata / Lucania) cunosc stravechile cîntece numite vjeshet, transmise de la o generatie la alta, care povestesc odiseea albanezilor refugiati în Italia meridionala cu cinci secole în urma. În afara cîntecelor traditionale, exista si creatii originale, despre femei harnice si cu simtul umorului, despre emigrare si reîntoarcerea acasa, cântece „aruncate" de autoare de pe un deal pe altul si „ridicate" de colportoare, în timpul muncilor grele ale câmpului, sau interpretate la sezatori. În 1954, cunoscutul antropolog Ernesto De Martino a organizat o expeditie în zona, pentru a înregistra aceste vjeshet. Acum, la peste patru decenii distanta, satencele povestesc calatoriile lor, dupa ce au strabatut Italia dând concerte, ba au ajuns chiar si în Franta si Albania. Prin observatie atenta, regizoarea Rossella Schillaci evidentiaza valoarea traditiilor culturale pentru femeile din regiune. ...

Un film despre o fata din Glod, satul în care a fost filmat „Borat!”. Eroina, Carmen Ionela Ciorobea, a fost aleasa de realizatoarea documentarului, olandeza Mercedes Stalenhoef, pentru a fi subiectul peliculei, cu un an înainte ca Sacha Baron Cohen sa soseasca si sa filmeze ca si cum aici ar fi Kazahstan. În satul sarac unde fetele se marita la 14 sau 15 ani, Carmen e considerata batrâna, la numai 17 ani. Familia sa e mai înstarita decât altele, are un mic magazin, iar baiatul care îi face curte se dovedeste ca era interesat mai mult de avere. Carmen se uita la telenovele, stie ceva spaniola si viseaza sa ajunga în Spania. Autoarea documentarului intentiona sa urmareasca doi-trei ani destinul fetei. Însa firul a devenit secundar în momentul în care, dupa un an, tatal si bunicul lui Carmen devin personaje în „Borat!”. Tot satul ia foc la vizionarea filmului, apar avocatii straini si posibilitatea ca familia sa intre în posesia unei sume fabuloase, din daune. ...

Batrâna Illonka traieste într-un mic sat de la periferia orasului Magyarkanizsa, caruia localnicii îi zic „Satul tântarilor". La cei optzeci de ani ai sai, femeia înca munceste singura prin gospodarie. Spune ca, dupa vârsta de saizeci de ani, fiecare an de viata în plus este un dar. Evenimentele traiului sau monoton sunt culegerea porumbului, adunarea oualor din cuibare, hranirea pisicii si-a câinelui... Femeia merge la oras, unde se îngrijeste sa îsi plateasca asigurarea de sanatate, desi mica pensie abia de-i ajunge sa traiasca, si îsi completeaza veniturile vânzând oua în piata. În „Satul tântarilor" timpul curge în ritmul sau lent, iar pentru batrâna Ilonka fiecare zi e la fel cu cealalta. Dar „Nimeni nu poate fi îngropat de viu", astfel ca zilele trebuie duse asa cum sunt. „Pâna când va veni ceasul". O poveste despre saracie si demnitatea batrânetii. ...

Cum decurge o zi din viata unor „statui vorbitoare"? Cine sunt acesti artisti stradali profesionisti, reprezentanti ai noii ordini economice, care lucreaza pe malul de sud al Tamisei? Concentrându-se asupra utilizarii si rolului artei publice, filmul analizeaza modalitatile inovatoare de câatigare a existentei într-o populara zona turistica a Londrei. Oamenii care dau viata unor personaje traditionale (un clovn, un papusar si papusa sa), dar si altora din productii hollywoodiene (Darth Vader sau capitanul Jack Sparrow), îsi relateaza în fata camerei experientele de artisti stradali. Filmul ofera astfel o perspectiva dinauntru asupra unei populare întreprinderi creative, prezentând diverse tipuri umane, cu motivatiile si aspiratiile lor. ...

Filmul o are în centru pe Ngunina, o tânara Maasai din Tanzania. Ea este singura persoana din satul ei care urmat macar liceul, iar acum a revenit la caminul parintesc. Ngunina spera sa ajunga si la colegiu, pentru a deveni profesoara în comunitatea sa. Pe masura ce ea încearca sa îi împartaseasca povestea sa regizoarei - care este si sponsorul american al studiilor sale la Colorado -, ni se dezvaluie treptat natura complexa a relatiilor dintre cele doua femei. Urmarind activitatile cotidiene ale familiei Maasai, segmentate de interactiunile dintre documentarist si subiectul sau, filmul accentueaza momentele de disconfort - si eforturile simultane de a ajunge la empatie - care apar atunci când etnografia, „sponsorizarea" si prietenia se intersecteaza. ...

În 1982, 26 de copii supradotati (23 de baieti si trei fete) erau acceptati în elitista scoala de Stiinte Naturale a Uniunii Sovietice. Un viitor luminos le statea în fata: urmau sa devina cercetatori si savanti de frunte, cadre de încredere ale orânduirii totalitare. Cinci ani mai târziu, însa, vine Perestroika, iar tinerii absolventi ai clasei speciale sunt prinsi în vârtejul istoriei si purtati în diferite colturi ale lumii. Regizoarea Ekaterina Eremenko facea atunci parte dintre ei. Dupa mai bine de doua decenii, ea porneste din Germania (noua ei tara), în cautarea fostilor colegi, pe care ii gaseste în Rusia, în SUA, Elvetia, Anglia etc. Pot legile fizicii sa explice traiectoriile oamenilor sau doar relativitatea este cea care ne guverneaza existentele? Pentru a raspunde la aceasta întrebare, autoarea nu se ascunde în spatele camerei de filmat, ci îsi face simtita prezenta în cadru si ne împartaseste fara retineri povestile si opiniile sale, în acest documentar personal si emotionant. ...

Dupa 55 de ani de casatorie, Constantin si Elena Vinca înca se mai iubesc. Povestea lor este una dulce-amaruie. Dulce gratie dragostei, amaruie din cauza timpului ramas. La 83 de ani, Constantin munceste de zor prin gospodarie, fiecare replica de-a sa este o vorba buna, iar sotia, Elena, îl acompaniaza în toate. El cânta la biserica si mulge vaca, ea tese si spune poezii populare - în gospodaria vrednicilor nemteni viata curge în rime si-n vorbe de duh. Degetele sunt harnice, iar mintile agere. Un documentar observational plin de tandrete si umor, de o autenticitate remarcabila - prezenta realizatorului nu se face deloc simtita si nu tulbura mersul firesc al zilelor dintr-o gospodarie traditionala palpitând de viata si, din pacate, purtând aura lumilor pe cale de disparitie. ...

Filmul ne prezinta, in tonuri de sepia, destinul neobisnuit al unui barbat pe nume Deva, traind in regiunea Kutch (nord-vestul Indiei). Mama natura i-a luat mintile, in timp ce-si plimba camilele prin desert. Ca urmare a acestui eveniment, sotia l-a parasit, impreuna cu copilul, iar rudele sale l-au inlantuit de un copac. Dupa mai bine de un deceniu, mama natura creeaza un cutremur care distruge intreaga regiune, lasand in urma sute de mii de victime. Paradoxal, Deva isi recapata sanatatea mintala dupa aceasta calamitate. Insa uneori, in fata haosului lumii moderne, nebunia este cel mai sigur refugiu. Regizoarea Natasha De Betak l-a urmarit timp de cinci ani, plina de (com)pasiune, pe Deva, un personaj absolut remarcabil, care are acum de ales intre „normalitate" si „nebunie". Interviurile cu membrii familiei sale si imaginile ce surprind viata rurala din India de azi contribuie la acest portret empatic, profund si splendid vizual. ...

În Cuba, viata de zi cu zi curge în umbra parintelui politic al tarii: Che Guevara. Chipul comandantului este peste tot: pe afisele de la marginea drumului, în uriase sigle luminoase suspendate pe blocuri si pe tricouri. Pionierii, cei mai mici dintre „copiii lui Che" depun flori si tin discursuri la monumente. Documentarul prezinta diferite marturii, aflate la poluri opuse. Se vorbeste despre „lupta împotriva Imperialismului" si despre idealurile comuniste, dar si despre pierderea idealurilor si despre traiul greu, despre lucrurile simple pe care cubanezii nu si le pot permite din salariile de 12 dolari pe luns. Fiica comandantului, Aleida Guevara, explica de ce figura tatalui sau ramâne un model viu si de ce Cuba nu poate respecta Europa sau SUA. La polul opus, un tânar profesor de sport, Yoel, spune ca politica e politica, iar viata e viata. Pentru el, viitorul nu mai poate fi aici. ...

O cladire masiva dintr-una din mahalalele New Delhi-ului adaposteste 350 de baieti orfani, abandonati sau fugiti de acasa. Pe lânga un acoperis deasupra capului, institutia le ofera acestora si hrana. Aproximativ jumatate dintre ei sunt în evidenta politiei pentru infractiuni minore. Traind câteva luni alaturi de acesti baieti, regizorul surprinde lucrurile devenite rutina si o parte din experientele lor. Chiar daca viata acestora este o lupta pentru supravietuire, multi dau dovada de tarie de caracter, întelepciune si conformare. Odata adusi alti 181 de copii siliti la munca, cladirea deja deteriorata devine si mai putin rezistenta. Institutia face tot ceea ce poate pentru ei, însa este oare acest lucru deajuns? ...

In asezarea Baita Plai mai traiesc in prezent aproximativ 20 de familii. O comunitate mica si saraca intr-un loc ce acum pare devastat de un bombardament atomic. Cu toate ca, in anul 1998, mina "Avram Iancu" a fost oficial inchisa, iar intreaga zona a intrat intr-un proces de ecologizare, ca o ironie a sortii uraniul se intoarce acasa, pe furis, la adapostul noptii, sub forma de deseuri radioactive. Printr-o hotarire de Guvern din 2001, galerii ale fostei mine de uraniu din Baita-Plai au fost transformate in Depozitul National pentru Deseuri Radioactive. ...

Copsa Mica a purtat timp de decenii renumele de cel mai poluat oras din Uniunea Europeana. Ideal în timpul lui Ceausescu ca locatie pentru industria grea, Copsa Mica poarta si acum urmele ranilor greu de vindecat. Filmul urmareste aceleasi personaje în 2003 si în 2007, înainte si dupa intrarea în UE, înainte si dupa alegerile locale. Personajul principal, Daniel „Dudu” Tudor Mihalache, se pregateste sa candideze la primarie. Cucereste oamenii prin sinceritate: s-au dus vremurile când toata lumea astepta ceva de la stat, acum trebuie sa facem singuri. Om gospodar, conduce un magazin si un restaurant si îsi construieste o casa. Îl regasim în 2007, instalat în biroul de primar si cu casa finisata. Orasul a început sa se revigoreze: blocuri reabilitate, statie de salvare si chiar si un festival al berii. Marea problema ramân fabricile. „Primarii sunt neputinciosi fata de fabricile private care au contracte lungi în întreaga Europa”. „Dudu” priveste spre 2012 si face planuri... ...

O companie miniera vrea sa redeschida exploatarea de aur si argint la Mina Certej, judetul Hunedoara si sa construiasca doua iazuri de decantare pe baza de cianuri. Oamenii al carui pamânt urmeaza sa fie otravit sunt hotarâti sa lupte pâna la capat. Compania miniera face totul pentru a-si ascunde adevaratele intentii. Iar autoritatile au interese vadite pentru a sustine compania. O poveste despre oamenii care nu vor sa le fie otravit pamântul, o poveste despre companii si afaceri pentru care oamenii nu conteaza, o poveste în care interesele politice si financiare sunt mai presus de tot. „Cronica unui dezastru anuntat" spune istoria unei companii care, atunci când a fost blocata în planul A - Rosia Montana, trece la planul B - Valea Frumoasei si minele de aur de la Certej. La finalul filmului, din ultimul cadru înainte de genericul de final, vom afla cine este cu adevarat aceasta companie miniera. ...

Fiecare om îsi poarta propria cruce. În cazul Natasei, crucea i-a fost decisa, se pare, de locul în care îsi duce viata. Pe insula Valaam, Natasa traieste alaturi de cei trei copii ai sai din prima casatorie si de noul ei sot Anatoli, care în urma cu câtiva ani era în închisoare. Cei doi s-au cunoscut prin corespondenta, înainte ca el sa ajunga pe insula, iar Natasa a avut si înca mai are încredere în Anatoli, desi uneori el bea zile sau chiar saptamâni întregi si refuza sa munceasca. În schimb, o tortureaza pe Natasa cu întrebarile, suspiciunile si cererile sale. Ea îi accepta, umila si supusa, toate pretentiile. Asta pâna în ziua în care paharul se umple si Natasa îi cere lui Anatoli sa paraseasca casa o vreme. Totusi, ea stie ca viata cu Anatoli este crucea pe care o va purta toata viata. Pentru el, pentru copii si pentru Dumnezeu... ...