Cei care visează să obţină Cartea verde şi să câştige la loteria vizelor pentru emigrarea în SUA s-ar putea număra cu milioanele în ţările din Balcani. Într-un sat din Bulgaria, toţi locuitorii sunt cuprinşi de febra cărţii verzi. Filmul pune faţă în faţă imaginea pe care aceşti oameni şi-au făcut-o despre America şi despre viaţa care îi aşteaptă acolo, în comparaţie cu viaţa pe care o duc în Bulgaria. Majoritatea celor care vor să emigreze, speră să schimbe sărăcia de acasă pe un trai confortabil. În afara diferenţelor dintre cele două culturi, sursă de uimire, admiraţie şi câteodată de amuzament pentru săteni, filmul explorează şi latura emoţională a emigrării. Pe când cei mai mulţi ar da orice pentru o viză, o femeie din sat se hotărăşte să rămână, deşi are viza americană în buzunar. Filmul analizează isteria provocată de dorinţa emigrării şi impactul pe care plecarea definitivă îl are asupra celor care emigrează şi asupra celor care rămân. ...

Un film studenţesc, care documentează proiecţiile mentale şi credinţele locuitorilor din satul Regec din nordul Ungariei, legate de castelul din sec. XVIII din apropierea satului. În vara anului 1999, o echipă de şapte studenţi de la Departamentul de antropologie culturală şi vizuală al Universităţii din Miskolc au început un proiect complex de cercetare, programat să dureze patru ani. În timpul săpăturilor arheologice, oamenii din sat, de obicei reticenţi şi izolaţi, s-au arătat dornici să povestească tot ceea ce ştiau despre castel de la bunicii şi străbunicii lor. În imagini emoţionante, filmul aduce în prim plan poveştile şi legendele legate de castel şi locul pe care acestea îl ocupă în memoria culturală a oamenilor din satul Regec. ...

Singurii locuitori evrei dintr-un sat din Munţii Galileei sunt pe picior de război. Motivul disputei lor fără sfârşit este cheia vechii sinagogi. Fiecare îşi proclamă dreptul de a o păstra, invocînd complicate legături de familie. Proiectată pe fundalul conflictului din Orientul Mijlociu, cearta lor este o tragicomedie despre condiţia umană. De ce se ceartă oamenii? Cum de nu pot găsi calea spre reconciliere? Totuşi, cei doi protagonişti se găsesc la un moment dat de aceeaşi parte a baricadei, atunci cînd un intrus începe construcţia unei sinagogi noi în apropierea celei vechi. «Când se simt atacaţi din afară, explică unul dintre personaje, toţi evreii lasă la o parte certurile dintre ei şi se unesc împotriva intrusului. De îndată ce a trecut pericolul, ne mâncăm iar unul pe celălalt, iar arabii stau de-o parte şi se strică de râs». Urmărind conflictul minor dintre cei doi, cu episoadele sale uneori comic-ridicole, iar alteori mişcătoare, spectatorul nu poate să nu se întrebe: unde e cheia situaţiei din Orientul Mijlociu? ...

Copiii albanezi din Kosovska Mitrovica aduc în faţa camerei mărturii ale suferinţelor inimaginabile, pe care le-au îndurat în decursul scurtei lor vieţi. Au fost martori la torturarea şi chiar la uciderea părinţilor lor, unii dintre ei fiind chiar nevoiţi să-şi îngroape părinţii cu mâna lor. Este îngrozitor să auzi asemenea poveşti din gura unor copii. Este aproape insuportabil să ştii că au trăit asemenea coşmaruri. Poveştile lor înfiorătoare sunt amplificate de imaginea zonelor devastate de război, cu sate părăsite şi case bombardate, în care unii dintre copii mai locuiesc încă. Filmul e o mărturie despre absurditatea conflictului şi despre cele mai inocente dintre victimele sale. ...

Filmul este povestea lui Dusan Vukovic, care a returnat public decoraţia acordată post-mortem fiului său. Alexander a fost ucis în timpul bombardamentelor NATO asupra Iugoslaviei, iar regimul Miloşevici l-a decorat pentru “vitejie în lupta pentru apărarea patriei”. Hotărârea tatălui său, de a refuza decoraţia, stîrneşte controverse publice, dar şi dispute în familie. Pentru părinţii lui Alexander, moartea lui e o tragedie fără rost, de aceea ei nu pot accepta pentru fiul lor statutul de erou. Pe de altă parte, bunicul băiatului, exponent al generaţiei îndoctrinate în spirit comunist, e mândru că nepotul lui şi-a dat viaţa pe altarul patriei. Această familie, în care reconcilierea pare imposibilă, e o reprezentare la scară redusă a societăţii iugoslave, cu oameni încrîncenaţi şi incapabili de a vedea dincolo de propriile lor adevăruri. ...

În cadrul unei cercetări etnografice de teren, echipa filmului i-a urmărit pe câţiva dintre oamenii fără adăpost, care trăiesc în centrul Hamburgului. În accepţiunea generală, “boschetarii” sunt oameni aflaţi la marginea societăţii. Contrar acestei imagini, filmul ne dezvăluie o lume cu relaţii sociale complicate, în care unii sunt acceptaţi, iar alţii respinşi. Din acest punct de vedere, între ei şi cei care străbat centrul Hamburgului în timpul zilei, oameni cu locuinţă şi cu slujbă, nu e nicio diferenţă. Camera reuşeşte să se apropie de protagonişti, oferind o perspectivă privilegiată şi nealterată asupra vieţii lor de zi cu zi, cu momente de muncă sau distracţie şi întîlniri în piaţa publică. Cu o sinceritate dezarmantă, ei vorbesc despre situaţia lor, pe care o văd plutind între aventură şi tragedie, despre dezamăgiri trecute şi ambiţii viitoare. ...