Thus Oma Tsamkxao, un vânător Ju/`hoan din Deşertul Kalahari îşi aminteşte de prima lui întâlnire cu realizatorul de film etnografic, John Marshall, în 1951. John, sora şi părinţii lui au venit în Kalahari pentru a studia ultimii vânători-culegători independenţi din sudul Africii. O ŢARĂ ÎNDEPARTATĂ vorbeşte despre viaţa ju/`hoansi-lor şi despre economia lor străveche bazată pe partidele de vânătoare cu săgeti otrăvite şi pe culesul unor ierburi sălbatice. Filmul este totodata o cronică a primilor ani ai unei relaţii care a durat mai mult de o jumătate de secol. Cu propriile cuvinte, Toma, soţia lui !U şi membri ai familiei lor extinse îşi povestesc istoriile personale şi descriu societatea Ju/`hoan. Toma spune povestea unei vânători care a durat o zi întreagă. « Femeile fac lucruri importante, la fel ca barbaţii. Noi, femeile, hrănim oamenii.» marturiseşte !U. Într-adevăr, membrii familiei Marshall află că ierburile adunate de femei şi fete reprezentau 80% din dieta Ju/`hoan. Ju/`hoansi aveau toate cele necesare în anii '50, însă vechiul mod de viaţă era greu. « Eram stăpâni peste sete şi foamete», spune Toma. Astfel, mulţi ju/`hoansi visau la o viaţă mai bună. O ţară îndepărtată este prima parte din seria în cinci părţi A KALAHARI FAMILY. ...

In 1983, tot mai multi Ju/'hoansi se stabilesc in Tsumkwe. S-au format trei comunitati de fermieri, iar cresterea vitelor este principala lor ocupatie. Noile comunitati se confrunta cu o noua problema. Departamentul de Protectie a Naturii vrea sa creeze o rezervatie de vanatoare pe pamantul Ju/'hoansi-nilor, unde acestia nu vor mai avea voie sa-si tine vitele sau sa-si planteze recoltele. Ei vor fi incurajati sa se comporte ca niste « Bosimani » - sa se imbrace in piei, sa adune ierburi si sa vaneze spre amuzamentul turistilor. IN CAUTAREA APEI vorbeste despre un deceniu de mari eforturi din partea fermierilor in incercarea lor de a-si revendica pamanturile. Cum conflictul devine din ce in ce mai puternic, John Marshall si fermierii decid sa-si faca propriile gauri de sonda. Cu mai multa apa ei pot face mai multe ferme ceea ce ar intari revendicarea lor. Intre timp, presiunea internationala asupra Africii de Sud de a parasi Africa de Sud-Vest devine tot mai puternica. Imbunatatirea relatiilor intre Ju/'hoansi si guvern pare posibila. Tsamko, fiul lui Toma, conduce o delegatie la organele administrative cu o petitie, protestand impotriva rezervatiei de vanatoare. In cele din urma, departamentul de Proctie a Naturii anunta ca in locul rezervatiei de vanatoare, va promova aici vanatoarea de trofee, cu siguranta, o varianta mai buna ca cea dintai. Sperand intr-un viitor mai democratic, delegatii comunitatilor de fermieri tin cont de conventia Ju/'hoansi atunci cand intocmesc legile dupa care spera sa-si guverneze pamanturile. ...

In 1978, dupa 20 de ani, Marshall il reintalneste pe Toma si familia lui !U. Ca marea majoritate a Ju/'hoansi-lor, ei se stabilisera in Tsumkwe, un spatiu administrativ instituit de sud-africanii care guverneaza teritoriul din sud-vestul Africii. Au venit aici in cautarea apei, a unui loc de munca si a unei vieti mai bune. Desi in Tsumkwe, alimentul de baza a Ju/'hoansi-lor este porumbul, cei care au un loc de munca, ce-i drept, putini la numar, isi cumpara bauturi alcoolice. Betia, violenta si bolile datorate saraciei, toate sunt prezentate in filmul CAPATUL DRUMULUI. Noul mod de viata creeaza diferente pe care Ju/'hoansi niciodata nu le-au mai trait. Cand Forta de Aparare sud-africana a inceput sa recruteze Ju/'hoansi si sa plateasca salarii uriase celor care luptau impotriva fortelor de eliberare ale Organizatiei Oamenilor din sud-vestul Africii, numita SWAPO, aceste diferente sunt si mai evidente. Marshall si colegul lui Claire Ritchie au inregistrat declinul societatii Ju/'hoan din 1980-81 cand Tsumkwe a fost cunoscut sub numele de „locul mortii". Sperand sa reinstaureze un mod de viata stabil, Ju/'hoansi incep sa colaboreze cu o fundatie pentru dezvoltare, a carei baze a fost pusa de tatal lui Marshall. Fundatia ii ajuta sa lucreze pamantul iar in 1981, familia lui Toma paraseste Tsumkwe-ul, revenind la vechiul lor mod de viata in Gautcha. Capatul drumului este a doua parte din seria in cinci parti A Kalahari Family. ...

In 1989, dupa douasprezece decenii de dominatie coloniala, Africa de Sud-Vest e pe punctul de a deveni Namibia independenta. Au fost create douazeci si opt de comunitati de fermieri Ju/`hoan, insa oamenii continua sa-si revendice pamanturile din Nyae Nyae. DE NECLINTIT ne vorbeste despre eforturile membrilor cooperativei fermierilor Ju/'hoan de a-si gasi rudele in districtele fermiere ale albilor si in tinuturile etniilor de culoare si sa le ajute sa se intoarca in Nyae Nyae. Filmul urmareste vietile disperate ale Bosimanilor deposedati de bunurile lor - saraci, infometati, exploatati - printre care membrii cooperativei il intalnesc pe /Qui Chapman. /Qui, un fermier Ju/'hoan foarte indemanatic, care lucreaza pentru un fermier alb si castiga 120 Rand ($80 SUA) pe luna. Obligat sa cumpere cele necesare existentei familiei sale de la magazinul fermierului, /Qui lucreaza pentru porumb. Activitatea politica se intensifica odata cu apropierea independentei. Organizatia Oamenilor din Africa de Sud-Vest, sau SWAPO, Ju/`hoansi ii sustin pe fermierii Ju/`hoan si sarbatoresc victoria SWAPO in alegerile nationale din 1991 sponsorizate de Natiunile Unite. Trupele ONU ajuta familia lui /Qui Chapman sa se mute langa o gaura de sonda in Nyae Nyae. Cu ceva mai mult decat o pompa si cateva unelte /Qui e fericit ca familia lui poate de acum inainte sa-si lucreze propriul pamant. ...

In 1992 independenta Namibiana atrage nivele fara precedent de ajutor international pentru Ju/hoansi, insa oamenii se plang ca fundatia pentru dezvoltare nu mai serveste interesele lor. MOARTEA PRIN MIT vorbeste despre schimbarea politicii care incuraja activitatea fermiera cu cea care incurajaza managementului vietii in salbaticie si turismul cultural. In vreme ce John Marshall si Ju/hoansi incearca sa determine autoritatile sa sustina activitatile fermiere, asistam la manifestarea puterii “Mitului Bosimanului”. Acest Mit - o credinta cum ca Ju/hoansi sunt nascuti pentru a vana si pentru a trai in armonie cu natura - neaga Ju/'hoansi-lor posibilitatea de a-si schimba economia si de a supravietui pe cont propriu. Ju/hoansi indura cruda realitate de a-si vedea vitele omorate de lei si pompele de apa distruse de elefanti. In 1994, Ju/hoansi voteaza unanim pentru demiterea din functie a directorilor fundatiei, dar actiunile lor nu reusesc sa opreasca exploatarea resurselor naturale sau alocarea fondurilor pentru acest proces. In 1996, avand promisiunea imbogatirii, Ju/hoansi voteaza pentru insaurarea unei politici de conservare a naturii. Ce au inteles ei de fapt despre politica pe care o sustineau? Filmul se incheie in anul 2000 cand membrii consevatori ai Ju/hoansilor primesc suma 75 dolari namibieni (aproximativ 10,50 USD) de persoana - echivalentul profitului a doi ani de vanatoare de trofee. In timp ce mai multe ferme dau faliment, familii intregi sunt nevoite sa se reintoarca in la viata grea din Tsumkwe. ...

Un film despre viata oamenilor dintr-un sat izolat din munti, unde barbatii pleaca zi de zi la munca pamântului, precum biblicul Adam, iar femeile ramân sa vada de casa plina de copii, la fel ca Eva. Frumusetea aspra a peisajelor de munte alterneaza cu momente din viata lor cotidiana. Oamenii vorbesc despre întâmplari de demult si despre greutatile de azi. Structura filmului urmeaza menirea fiecaruia în rânduielile vietii rurale. În timp ce pe barbati îi vedem în afara satului, la muncile de vara, femeile sunt filmate acasa, unde îsi petrec cea mai mare parte a vietii. Filmul spune povestea emotionanta a unor oameni ce traiesc într-o lume pe cale sa dispara. ...

Radio Nomad FM e un post local, care emite în orasul Agadez si pe o raza de 50 km în desertul nigerian. Postul transmite stiri si e profilat pe emisiuni culturale si educative, fiind foarte ascultat de localnici si chiar având o oarecare influenta asupra lor. Desi titlul induce ideea ca Nomad FM ar fi personajul principal, filmul îl foloseste doar ca pretext, pentru a ajunge la oamenii locului si la povestile lor. Pe vremuri centru comercial înfloritor, Agadez a fost întodeauna un oras al multor etnii si culturi. Negri si tuaregi, sedentari si nomazi, au o istorie comuna, din care nu au lipsit momentele dramatice. Orasul are un spirit deschis, iar comunitatea îmbina conservatorismul cu dorinta de adaptare la modern. Filmul vorbeste despre oameni si despre preocuparile lor: schimbarile sociale, rolul femeilor în comunitate, religie, traditie si relatia tuturor cu lumea moderna. Într-o abordare personala, autorii îsi dezvaluie propria experienta din timpul realizarii acestui film. Dupa cum aveau sa declare într-un interviu: "La început, oamenii din Agadez pareau total straini, dar ne-am dat seama curînd ca au aceleasi preocupari ca si noi sau vecinii nostri de acasa. Doar ca societatea lor functioneaza dupa alte reguli". ...

Un film despre viata unor nomazi moderni, diplomatii, membri ai unui trib cu ritualuri si credinte specifice si chiar vorbitori ai aceleiasi limbi. Urmarind rutina zilnica a Ambasadorului Finlandei la New Delhi, filmul patrunde în viata familiei diplomatului dincolo de fatada îndeobste cunoscuta publicului. Pe lânga petreceri stralucitoare si întâlniri oficiale, viata diplomatilor se scurge între orele de munca si grijile zilnice. Mai e si problema acomodarii la o cultura total diferita de cea de acasa, cu care se confrunta copiii ambasadorului la sosirea în India. Conflictul dintre India si Pakistan, care pentru cei mai multi dintre noi e doar o stire printre celelalte, afecteaza familia diplomatului în mod direct. Dupa ani de cercetare antropologica printre populatiile nomade din Siberia, Tuva si India, Jouko Aaltonen îsi îndreapta camera catre "nomazii" occidentali expusi unei culturi diferite de a lor. "Pentru mine" declara autorul, "acest film este despre confruntarea cu o alta cultura. În fond, cu totii suntem pe undeva nomazi." ...

Filmul analizează problema emigrării saşilor transilvăneni în Germania. Înainte de 1989, mulţi saşi din România şi-au depus actele pentru emigrare. Foarte puţini au primit aprobarea autorităţilor comuniste. Unii au reuşit să fugă peste graniţă. Alţii însă au fost nevoiţi să aştepte ani de-a rândul permisiunea de a-şi vizita rudele din Germania. După prăbuşirea sistemului comunist, graniţele s-au deschis în sfârşit şi majoritatea populaţiei săseşti a hotărât să părăsească România. Sate întregi au rămas părăsite. Configuraţia etnică a populaţiei s-a modificat complet în doar câţiva ani. Filmul urmăreşte viaţa puţinilor saşi rămaşi să locuiască în satul Hammersdorf, lângă Sibiu. ...